Bosnia - România 2-1 în ultimul meci din grupa noastră de Liga Națiunilor: 10 concluzii-blitz, la final de joc.
1. Bosnia termina pe 2 și dacă nu s-ar fi prezentat marți seară. Ea ne-a bătut, a 4-a oară la rând. Știre era dacă nu pierdeam. Și încheiem ultimii în grupa despre care Gheorghe Hagi credea că suntem în stare să obținem maximum de puncte. Ne-am făcut de râs în Liga Națiunilor, riscăm să retrogradăm în lumea a 3-a. Suedia, Bosnia și Polonia chiar sunt mai bune decât noi. Și vor mai fi, nu progresăm.
2. A spune că s-a jucat echilibrat în prima repriză fentează realitatea unui joc complicat de privit cu plăcere, disputat pe un stadion ca din FIFA 2007. Dueluri, dueluri și iar dueluri. Faze spectaculoase, mai puțin. Man și Bîrligea au fost atenți și am deschis repede scorul. Rațiu a fost Rațiu și s-a făcut 1-1 înainte de pauză.
3. În partea a doua, noi nu am mai putut, ei au fost o vreme bezmetici și dezinteresați, chiar și după ce au scăpat de Lukic. Schimbările lui Hagi nu au adus nimic în plus. Nu avem un Bajraktarevic.
4. Gheorghe Hagi urlă în permanență la fotbaliști să fie agresivi, comandă o echipă scurtă, de presing. Doar că România e prea stoarsă ca să îl asculte mereu.
5. Ianis respectă în sfârșit logica: e la fel de slab la națională pe cât o arată și prestațiile lui de la echipa de club. De regulă se transforma în tricoul României.
6. România grupată în apărare și înarmată de contraatac e fața corectă a naționalei. Posesia din '70, iluzia că am putea domina adversari precum Suedia - povești de adormit microbiștii. Vom fi reactivi sau ne vom scufunda de tot.
7. Un Bîrligea montat e un Bîrligea indispensabil. Corbu și Dragomir sună mai bine azi decât Răzvan Marin. Cicâldău era cel mai în formă mijlocaș român, merita să înceapă titular la Zenica. El, nu Ianis Hagi.
8. Ianis, Man, plus alții ca ei, ar trebui să-și schimbe cluburile în această iarnă și pentru a fi mai fideli unei naționale pentru care par să joace și fără contracte. Mai degrabă nu ne calificăm la Euro 2028 cu rezerve.
9. Hagi încheie un an crunt. Dincolo de aprecieri despre alegerile lui tehnico-tactice, rămâne un detaliu bagatelizat din aprilie încoace: selecționerul României a fost calm și a încasat cu demnitate atacuri, multe atacuri, majoritatea justificate. A renunțat la crizele de isterie din perioada Farul și a abordat mai lucid conferințele chiar în comparație cu ofițerul de presă al Federației, grăbit uneori să întrerupă dialoguri Hagi-ziariști tocmai în momentul în care ele deveneau incitante. Sau aspre, adică necesare.
10. Dar avem nevoie de un Hagi limpede pe bancă, nu la microfon. Vedem de la anul.
{{text}}