Bosnia - România 2-1. „Tricolorii” lui Hagi au încheiat în genunchi, cu o nouă înfrângere, campania din Nations League. Codașă în grupă, naționala va juca în martie pentru menținerea în Liga B, deși senzația predominantă e că picajul fotbalului românesc nu are remediu. Mai jos, 10 idei după un nou eșec la Zenica.
1. Mai știți când Bosnia reprezenta pentru noi „ruda săracă”, o victimă la îndemână, un sparring partner de serviciu în preliminarii? Când Ganea, Chivu și Dorinel își făceau mâna la Sarajevo, în 2002, părea elucubrant, un teatru al absurdului, să intuiești, fie și în glumă, că rolurile se vor inversa 20-25 de ani mai târziu. Acum, Zenica e iadul nostru modern, am devenit abonați la înfrângeri de fiecare dată când trecem pragul neprimitorului „Bilino Polje”.
2. Ar fi loc de mai multe rânduri despre metamorfoza bosniacilor, despre generația care propune jucători în Premier League, la Juventus, PSV. Comparativ, Barbarez are mai mulți jucători rulați în cupele europene decât Hagi. Unde mai pui că golgeterul Superligii e tot un bosniac, altă realitate ce părea de neconceput acum două decenii.
Dar aura naționalei lui Barbarez e una, bădărănia localnicilor din Zenica e alta. Dacă Bosnia e, mai nou, în lumea bună a fotbalului european, civilizația din statul iugoslav e încă restantă, înapoiată cu ani buni, poate decenii, captiva acelorași mentalități retrograde din anii 90.
Altfel cum să explici huiduielile cu repetiție de la imn sau scandările rasiste din repriza a doua?
3. Cu locul doi adjudecat deja, bosniacii au lăsat impresia că sunt plictisiți, că meciul cu românii e mai mult o povară. Ai lor n-au contat 35-40 de minute, au prins curaj abia după retragerea „aureliană” a naționalei lui Hagi, cantonată inexplicabil în propria treime în finalul reprizei. Lupul își mai schimbă posesia, stilul, dar năravul, ba!
4. Rațiu colectează gafele și evoluțiile neconvingătoare la națională, iar ofertele (închipuite sau nu) de la Barcelona par și mai haioase acum. Cu partea lui de vină la golul primit în „barajul” de la Istanbul, făcut franjuri de polonezi în meciul tur, candidatul la un nou trofeu de „Fotbalistul Anului” a comis-o, costisitor și inexplicabil, și la Zenica.
Până când va mai fi cauționat doar pentru că în cartea lui de muncă e trecut un campionat de prim rang al Europei? Și când își va îngădui Hagi să-i acorde și mai mult credit lui Strata?
5. Mobil și penetrant, lucid și echipat cu calități de vârf de careu autentic, versiunea de azi a lui Bîrligea a părut programată să destabilizeze apărarea Bosniei, pe care a chinuit-o timp de 60 de minute. Un meci de autor, o declarație de intenție pentru postul pe care Hagi l-ar vrea împărțit între el și Coman. Trei reprize fulminante pentru atacantul împrumutat de FCSB în Italia.
Când e apt fizic, e, de departe, atacantul #1 al României.
6. Hagi Jr., doar o umbră a fotbalistului de la Rangers. Cu o viteză în minus, consecința logică a inactivității de la club, Ianis a încercat să compenseze prin dârzenie, inimă. Nu întotdeauna i-a ieșit.
Controlat la picioare, lovit de bosniaci mai tot meciul, Ianis a părăsit terenul fragil, fără glorie, după o prestație nici prea-prea, nici foarte-foarte. Fără o schimbare drastică la nivel de club, titularizarea lui la națională va fi tot mai greu de înțeles din 2027.
7. Sufocată în ultima jumătate de oră, naționala și-a arătat limitele într-un final de meci în care exprimarea noastră a fost mai mohorâtă decât vremea de la Zenica. Cu o sumedenie de schimbări ordonate de Hagi, finalul a avut tenta unui meci amical, un test de final de campanie mai mult sau mai puțin concludent pentru ce ne așteaptă de la primăvară încolo.
8. Baricadați, cu teama pulsându-ne în vene și într-o formulă nu foarte omogenă, golul de 2-1 al Bosniei n-avea cum să mire pe cineva. Bajraktarevic a ținut morțiș să ne scuture orice impresie că ar fi și lucruri pozitive de extras din deplasarea de la Zenica. Din contră, „torpila” cu repetiție a extremei lui PSV ne amintește cât de insignifianți am ajuns în plan european. De ce ai lor pot și ai noștri nu?
9. Ultimul loc și doar 3 puncte din 12 pentru Hagi, în prima lui campanie din mandatul maturității.
Și al austerității, dacă ne gândim la resursele tot mai limitate pe care naționala le are, cu un bazin de selecție tot mai îngust și secătuit valoric. Edi Iordănescu încheiase turnirul lui din Nations League tot pe ultima poziție, cu șapte puncte, o grupă o idee mai accesibilă, cu aceeași Bosnie, Finlanda și Muntenegru. Cu toții știm ce a urmat atunci, dar am fi neghiobi dacă am avea cumva certitudinea că rețeta se va mai repeta o dată.
10. Tot mai jos, tot mai izolați de rigorile fotbalului care contează și mari pasionați de alibiuri, „tricolorii” încheie anul cu un singur succes în meciurile oficiale. Poate ar fi momentul ca președintele Federației să aibă curajul de a-și asuma, în al doisprezecelea ceas, falimentul proiectului sforăitor pe care-l propovăduiește cu ignoranță în fiecare apariție publică.
Noapte bună, FRF! Noapte bună, România!
{{text}}