Fotbal   •   Liga 1   •   PETROLUL

Dialog de o sinceritate tăioasă cu surpriza Superligii, Ricardo Sousa: „Sunt plictisitor, învingător, visător” » Vede doar două echipe la titlu și nu poate uita ce i-a făcut Scolari

Ricardo Sousa vrea să facă istorie la Petrolul, este sedus de tot ceea ce i se întâmplă la Ploiești // Fotomontaj Daiana Apostol

Articol de Eduard Apostol, Andrei Furnigă (video)   —  joi, 19 noiembrie 2026

Ricardo Sousa, 47 de ani, se prezintă in extenso într-un dialog cu Gazeta Sporturilor, ca antrenor și ca om, iar portughezul arată, încă o dată, de ce are un succes remarcabil încă de la primele luni în România, la Petrolul Ploiești

Din sumarul interviului cu Ricardo Sousa:

  • Analiza turului sezonului regulat: „Băieții mei sunt eroi. Dacă ajungem în play-off, e miracol. Obiectivul nostru e altul”

  • Autoportret: „Ca antrenor, îi storc pe jucători. Ca fotbalist, eram cu totul altfel, și-mi pare rău acum. Ca om în viața de zi cu zi? Plictisitor, învingător, visător”

  • Bucurii din trecut: „Mai presus de orice, Cupa cu Beira-Mar”

  • Supărări: cum a ratat Euro 2004, pentru că Felipe Scolari l-a preferat pe Deco

  • Reverență în fața tatălui, celebrul Antonio Sousa: „Idolul meu. Hai să vă spun cum a fost copilăria lui într-o familie cu 13 copii”

  • Plăceri personale: „Padel și plaja”. Cum l-a dat gata mâncarea românească

  • Disputa CR7 - Jorge Jesus analizată la rece: „Orgoliul uriaș al antrenorului”

  • Preferații din Liga 1 și cele două echipe pe care le vede luptând pentru titlu

Ricardo Sousa, 47 de ani, este un antrenor de succes încă de la primele luni în România, cu Petrolul Ploiești, probabil, cea mai mare surpriză a Superligii în turul sezonului regulat. Vorbim de "găzarii" care sunt în imediata vecinătate a podiumului, la 4 puncte de Rapid (locul 3), la 6 puncte de Craiova și de Dinamo, ocupantele primelor poziții.


Sâmbătă, de la ora 20:30, prahovenii joacă contra "câinilor", după reluarea campionatului. La primul său meci în România, Sousa l-a învins pe conaționalul său, Nuno Campos, 1-0 la Ploiești. Doar FC Argeș a mai avut puterea să învingă "haita" în ultima etapă a turului.

Musai să citiți interviul oferit de Ricardo Sousa! Este un personaj ieșit din comun, impresionant, de o sinceritate tăioasă, care nu se ascunde după idei. Este direct. Nu se ascunde și spune cum este cu adevărat. Scoate tot ceea ce este mai bun din fotbaliști, chiar dacă îi stoarce. Este mai mult decât lăudat, dacă pot spune astfel, de toți cei ce au intrat în contact cu el la Ploiești.

10echipe a adunat Ricardo Sousa în carieră ca antrenor: Sanjoaonense, Lusitano VRSA, Anadia, Felgueiras, Beira Mar, Mafra, Feirense, Al-Ain, Vizela și Petrolul

Ricardo Sousa de o sinceritate debordantă: „Dacă-mi ziceai că vom avea punctele pe care le avem acum, ți-aș fi zis că ești nebun”


- Mister Sousa, cum caracterizați această primă parte a sezonului pentru Petrolul?

- Da, este prima mea experiență. Cunoșteam puțin campionatul înainte să vin aici. Am urmărit foarte multe meciuri înainte de a accepta oferta de la Petrolul, pentru că am vrut să am o idee clară despre ce urmează să găsesc.

Am văzut că nivelul calitativ din fotbalul românesc este mai ridicat, este mai bun decât mă așteptam. Intensitatea meciurilor este, de asemenea, mai mare. Și mă bucur de asta, pentru că am găsit un proiect - nu un proiect ușor, un proiect pe care îl putem construi de la zero, dar unul în care putem face propriile alegeri.

Avem o idee clară despre identitatea pe care o vrem pentru club încă din primul moment. Aducem la echipă doar jucători care îndeplinesc anumiți parametri pe care noi îi considerăm buni pentru echipă. Pentru că, dacă vrem să fim competitivi în fiecare meci, trebuie să ai o filosofie clară.

Iar acest lucru este important pentru club, este important pentru mine, este important pentru jucători, pentru că toți trebuie să creștem. Și dacă creștem având o singură idee, este mult mai ușor.

- Este mai bine decât vă așteptați?

- Sincer, da.

- Pentru că Petrolul este foarte sus în clasament.

- În acest moment, dacă mi-ai fi spus la început că în punctul acesta vom fi pe locul 4, cu 27 de puncte - cu 13 puncte mai mult decât sezonul trecut -, ți-aș fi zis că ești nebun.

1,83este media punctelor per meci a lusitanului, în cele 18 meciuri oficiale din România

Ricardo Sousa despre munca la Petrolul Ploiești: „Dacă jucătorii nu acceptă ideea, nu o vor urma. Ne adaptăm”

- E puțin un miracol.

- Da, cred că facem un miracol, dar este...

- Cu o echipă nouă...

- Este efortul nostru. Așa cum le-am spus jucătorilor: ne dăm mâna, jucăm împreună, suferim împreună și suntem o familie în fiecare moment — nu doar la meciuri. Pentru că, dacă vrei să te prezinți la meci așa cum o faci la antrenamente, trebuie să fii la fel.

Și apoi este meritul și calitatea jucătorilor, pentru că ei au înțeles ideea pe care ne-am dorit-o încă din primul moment. Eu pot să am o idee despre ce vreau, dar dacă jucătorii nu acceptă ideea, dacă nu le place sau dacă simt că ideea nu este bună și pentru ei, nu doar pentru echipă, nu o vor urma.

De când am ajuns, am venit cu o idee pentru echipă, ne-am antrenat două săptămâni și am văzut că ideea noastră nu era chiar perfectă pentru acest tip de echipă. Așa că am schimbat, ne-am adaptat.

Cred că și asta este important: noi ne adaptăm puțin, jucătorii se adaptează puțin, clubul face și el adaptări în fiecare zi, pentru că toată lumea știe că este un moment dificil pentru club, și luptăm cu toții pentru același obiectiv. Asta este cel mai important.

Ricardo Sousa evidențiază frecvent rolul pe care staff-ul tehnic al „găzarilor” îl joacă în ascensiunea formației

- Având în vedere problemele clubului cu insolvența, cum este munca de zi cu zi?

- Sincer, de când am ajuns, clubul ne-a oferit absolut tot ce a promis. Am auzit despre insolvență, dar eu nu am trăit asta. Dar încă din prima zi, tot ce au promis, au oferit. Încă nu ne-am luptat cu nimic, am trăit doar lucrurile bune la club. Acum, în acest moment, auzim niște știri că poate clubul va pierde câteva puncte din cauza unor probleme din trecut.

Care este situația la zi în privința salariilor la Petrolul

- Da, pentru datorii...

- Da, cu punctele, din cauza problemelor din trecut. Dar, așa cum le-am spus jucătorilor, avem atât de multe lucruri de care trebuie să ne preocupăm încât, dacă ne-am face griji pentru munca altor persoane, ar fi mult mai dificil.

Trebuie să ne concentrăm pe munca noastră. Jucătorii trebuie să joace, eu trebuie să antrenez, iar conducerea trebuie să își facă treaba în afara terenului. Sper să nu pierdem puncte, pentru că ar fi păcat, nu merităm asta, dar trebuie să așteptăm să vedem ce va decide Federația.

- Mai sunt întârzieri cu salariile?

- Nimic. Totul este la zi. Nu au ratat nimic de când am ajuns.

- Totul este la timp? Pentru că în trecutul apropiat au fost câteva probleme cu întârzierile salariale.

- Nu, nimic. Plătesc salariile...

- În insolvență n-ai voie să ai întârzieri, pentru că intri în faliment.

- Nu, avem toate salariile, toate primele, tot ce au promis este plătit în ziua stabilită.

La 4 puncte de podium, Petrolul are un obiectiv clar: „Obiectivul principal este să rămânem în prima ligă, iar eu aș fi atunci cel mai fericit antrenor”

- Care este obiectivul dumneavoastră sau al echipei în acest sezon? Play-off-ul?

- Nu, nicio șansă. Cred că facem o treabă foarte bună, dar obiectivul nostru principal este să rămânem în prima ligă. Sincer, când vom atinge obiectivul să putem spune că la anul vom juca din nou în Liga 1, voi fi cel mai fericit antrenor din România.

Pentru că știu dificultățile pe care le trăim zi de zi, știu greutățile pe care le-am avut să găsim jucători. Facem o treabă foarte bună, nu putem fugi de asta, pentru că o echipă care face 27 de puncte în prima parte a sezonului poate are dreptul să viseze la ceva mai mult, dar nu putem uita că ne luptăm cu Rapid, ne luptăm cu Farul, ne luptăm cu FCSB, ne luptăm cu CFR Cluj — echipe care au mult mai mulți bani, echipe care au mult mai multe opțiuni, mult mai mulți jucători. Și este dificil.

Petrolul a învins Dinamo (1-0, acasă), a izbândit cu U Cluj (3-2, deplasare), a remizat cu FCSB (2-2, deplasare), a făcut egal cu CFR Cluj (1-1, acasă), a pierdut la Craiova (0-4) și acasă cu Rapid (0-2)

- Ziceați că până acum a mers totul bine.

- Cred că vom ajunge într-o etapă a sezonului... Până acum nu am trecut prin momente grele. OK, am avut o înfrângere aici, o înfrângere dincolo, dar de fiecare dată am reacționat după eșec și am luptat.

Dar poate, la un moment dat, vom pierde de două sau de trei ori la rând și vremurile nu vor mai fi atât de ușoare. Iar în acele momente vom avea nevoie de toată lumea.

Spun asta de foarte multe ori: vom câștiga și vom pierde, dar atitudinea noastră va fi mereu aceeași. Un lucru pe care suporterii mi l-au cerut încă din prima clipă în care am ajuns este să murim pentru acest tricou.

Trebuie să luptăm din primul până în ultimul minut. Dacă facem asta, vor fi mereu alături de noi. Și acesta este punctul principal pentru această echipă: să lupte din primul până în ultimul minut

Ricardo Sousa, antrenor Petrolul

Petrolul în play-off? Reacția portughezului: „Ar fi un miracol. Eroi? Da!”

- Ar fi un miracol ca Petrolul să fie în primele șase când va începe play-off-ul?

- Cred că dacă această echipă, cu problemele pe care le are, ajunge în play-off, va fi un miracol total.

- Eroi?

- Da, pentru că (jucătorii) merită totul din partea suporterilor Petrolului. La începutul sezonului, dacă cineva ne spunea că vom fi pe această poziție, nimeni nu ar fi crezut. Nimeni nu ar fi crezut. Este incredibilă munca pe care o depunem cu toții, iar acești jucători merită totul pentru ceea ce fac pentru acest club.

- Președintele Petrolului, Claudiu Tudor, mi-a spus la mijlocul sezonului, că nu a lucrat niciodată cu un antrenor ca dumneavoastră și că atmosfera, pregătirea, tot pachetul este incredibil. Cum ați reușit să cuceriți aprecierea tuturor?

- Cred că atunci când vrei să fii respectat, trebuie să respecți. Și dacă vrei să fii respectat în meseria ta, trebuie să muncești mult mai mult decât ceilalți. Avem o idee clară despre ce ne dorim.

Așa cum am spus, a trebuit să facem niște adaptări, pentru că la început am simțit că nu eram pregătiți pentru ceea ce ne doream. Dar cred că cel mai important lucru este să fii corect, să fii loial și să fii sincer cu toată lumea.

Pentru că în fotbal este simplu: dacă nu ești sincer astăzi, poți ascunde asta două sau trei zile, dar într-o săptămână toată lumea va înțelege că nu ești un om corect. Iar principiul meu de bază este să fiu sincer cu conducerea, să fiu sincer cu jucătorii, să fiu sincer cu suporterii. Și știm că uneori nu suntem drepți.

Ricardo Sousa i-a cucerit pe toți la Ploiești. Antrenorul a fost fericit când fetele sale l-au văzut live învingând în Superliga

- Adică?

- Vă voi povesti situația cu Bran Flores. Acum două săptămâni am avut o decizie dificilă de luat. Este unul dintre cei mai buni jucători pe care i-am avut de la începutul campionatului și acum două săptămâni l-am pus pe bancă. Am fost drept cu el? Nu. Dar am fost sincer.

I-am explicat de ce merge pe bancă. Și acest tip de atitudine ne unește, pentru că el a înțeles, a fost alături de echipă, când a intrat pe teren a luptat pentru echipă, iar toată lumea a înțeles linia corectă și drumul pe care trebuie să mergem. Și nu este vorba doar despre jucători — este vorba despre jucători, despre staff-ul tehnic, despre toți cei care lucrează în club, despre conducere. Avem o idee clară despre ce vrem și asta ne face mai puternici.

Cum se vede Ricardo Sousa ca antrenor: „Sunt prea plictisitor, merg până în cel mai mic detaliu, nu vreau ca jucătorii să greșească”

- Cum sunteți ca antrenor, ca mentalitate și filosofie?

- Sincer, cred că sunt plictisitor (râde). Deoarece detaliul are o importanță prea mare pentru mine. Îmi place să controlez fiecare detaliu. Știm că în fotbal există detalii pe care nu le putem controla: nu putem controla arbitrul, nu putem controla celelalte echipe, nu putem controla vântul, nu putem controla uneori mingea.

Așa că eu cred că toate celelalte părți ale jocului trebuie să le controlezi. Și sunt prea plictisitor pentru că merg până în cel mai mic detaliu, nu-mi place ca jucătorii să greșească. Pentru mine, jumătate de metru este jumătate de metru. Uneori discut mult cu jucătorii, le arăt prea multe clipuri video. Cred că unii dintre ei se plictisesc, pentru că au văzut foarte multe analize video de când a început campionatul, dar fac asta pentru că vreau să fiu mai bun.

Vreau ca jucătorii să fie mai buni și vreau ca clubul să fie mai bun. Cred că, prin acest tip de atitudine pe care o avem, creștem împreună. Dar sunt un antrenor comod? Nu, nu. Știu că nu sunt un antrenor ușor, dar uneori dau, uneori cer, iar asta este normal pentru un antrenor.

- Sunteți omul care împinge limitele în fiecare zi?

- În fiecare zi. Trebuie să se antreneze la limită. Dacă nu se antrenează la 200%, nu vor juca.

- Cu dumneavoastră primul și apoi ceilalți...

- Da. Dacă nu se antrenează la 200%, nu vor putea juca la 200%. Și, sincer, am văzut niște statistici din campionat de la începutul sezonului — le-am văzut zilele trecute, înainte de meciul cu UTA — și suntem echipa care aleargă cel mai mult din ligă. Suntem echipa cu cele mai multe sprinturi din campionat.

Cealaltă față a antrenorului Ricardo Sousa: „Cred că unii dintre elevii mei ajung acasă morți de oboseală. Trebuie să-i stoarcem”

- Cineva mi-a spus că Petrolul este în top în Superliga la "high intensive run", alergare la intensitate ridicată.

- Da, în campionat. Dacă vor să facă asta în meci, trebuie să o facă la antrenament. Cred că unii dintre ei ajung acasă morți de oboseală în fiecare zi, depunând un efort uriaș. Dar acesta este fotbalul: jucătorii se antrenează o oră și jumătate pe zi, petrec maximum două ore pe zi la club, pentru că în acest moment nu ne antrenăm de două ori pe zi. În aceste două ore trebuie să-i stoarcem. Trebuie să fie concentrați...

- Să-i „omorâți”?

- Da, și trebuie să...

- Ați spus asta cu un zâmbet larg pe față.

- Da, și trebuie să fie pregătiți să sufere. Pentru că la meciuri, uneori poți câștiga prin frumusețea jocului, iar alteori vei câștiga prin suferință, știi?

- „No pain, no gain” (n.red Fără durere nu există câștig).

- Da. Dacă nu simt durere la antrenament, nu vor fi capabili să suporte durerea în timpul meciului. Și suferă mult la antrenamente, prietene.

Fotbalistului Ricardo Sousa nu-i plăcea să alerge! Mai ales „înapoi”. Care este marele regret al portughezului

- Ați fost mereu așa? Inclusiv când erați jucător?

- Nu! M-am schimbat foarte mult, pentru că atunci când eram jucător nu-mi plăcea să alerg.

Ricardo Sousa pe vremea când mângâia mingea

- Da, erați număr 10...

- Da, eram număr 10, nu-mi plăcea să alerg înapoi, așteptam mereu mingea a doua ca să încerc să joc singur. Aveam o calitate uriașă, dar când mi-am încheiat cariera de fotbalist am înțeles că nu am fost un jucător mai bun decât am fost pentru că nu eram pregătit să joc, pentru că nu depuneam efortul corect în fiecare zi.

Iar dacă aleg jucători cu calitatea celor pe care i-am ales anul acesta, trebuie să îi ajut să înțeleagă că, dacă dau totul, vor deveni mai buni. Unul dintre regretele mele este să privesc înapoi la cariera mea de fotbalist și să mă gândesc că aș fi putut fi mai bun.

În această echipă, sincer, după meci nu vreau ca nimeni să meargă acasă noaptea, să pună capul pe pernă încercând să doarmă și să se gândească: "Poate astăzi aș fi putut da puțin mai mult". Este cel mai urât sentiment pe care îl poate avea un jucător. În echipa mea nu se vor gândi la asta, pentru că vor da de fiecare dată 200% pentru echipă.

Ricardo Sousa ar semna imediat pentru un egal cu Dinamo, sâmbătă: „Oricum, nu mergem în plimbare”

- Petrolul va juca împotriva lui Dinamo, una dintre cele mai bune echipe ca joc din acest an, dar și echipa împotriva căreia ați obținut prima victorie în România, 1-0. Care sunt așteptările dumneavoastră?

- Ei sunt favoriți, nu putem fugi de asta. Va fi un meci foarte dificil, la ei acasă, cu suporterii lor. Dar am demonstrat deja că putem juca împotriva oricărei echipe, că ne putem lupta cu orice echipă.

Sincer, de când am ajuns în România și a început campionatul, am avut un singur meci în care nu am fost mulțumit de echipă: cel împotriva Craiovei (n.red 0-4 în Bănie). Pentru că am cedat meciul și nu am jucat.

Știm că este un meci greu, dar toate meciurile sunt grele. Trebuie să avem încredere în noi și, așa cum am spus mereu, nu mergem acolo la plimbare.

Mergem acolo să fim competitivi, să luptăm din greu, să alergăm mai mult decât ei, să suferim împreună și poate, cu această atitudine, putem obține ceva. Pentru că, sincer, am încredere în echipa mea, am încredere în jucătorii mei.

- În acest moment, dacă cineva v-ar spune că ați fi mulțumit cu un egal, ați accepta?

- Semnez, semnez, semnez.

- Serios?

- Da, semnez, pentru că știm cu toții importanța pe care o are acest meci și pentru Dinamo. Au pierdut împotriva lui Argeș, au pierdut primul loc și vor intra foarte motivați. Și au alte arme pe care noi nu le avem. Deci ei sunt favoriți, iar când joci împotriva unei favorite, înainte de începerea meciului un punct este mai bun decât zero. Dar dacă mă întrebi în minutul 80, dacă suntem la egalitate, și vii la bancă să mă întrebi: "Mister, e bun un punct?", poate voi avea un alt răspuns.

Vede Craiova luptându-se la titlu cu Dinamo. Atât! Ce zice de Rapid și de FCSB

- În opinia dumneavoastră, care sunt favoritele la câștigarea campionatului în România în acest moment?

- Universitatea Craiova și Dinamo sunt cele două echipe pe care le văd cele mai pregătite să câștige campionatul. Văd că Rapid are o echipă foarte bună, dar nu este la același nivel — în acest moment, în opinia mea, nu are același nivel ca celelalte două.

Și o mai văd pe FCSB, care, după părerea mea, are unul dintre cele mai bune loturi din campionat, cu o calitate individuală uriașă, dar nu lucrează bine la nivel colectiv.

Iar o echipă care nu este pregătită să muncească colectiv cu greu va realiza ceva. Dacă pui cele trei loturi unul lângă altul, poate lotul cu cea mai mare calitate este cel al FCSB-ului, dar nu funcționează ca o echipă.

Cea mai frumoasă amintire ca fotbalist - Cupa cu Beira Mar. Cea mai urâtă - ratarea Euro 2004

- Ați fost un jucător foarte bun în Portugalia. Cum priviți înapoi la acele vremuri?

- Da, îmi place să mă gândesc la momentele în care jucam, pentru că atunci când începem să jucăm fotbal la trei-patru ani, iubim fotbalul. Iar eu iubesc fotbalul și astăzi și îl voi iubi până voi muri. Privesc înapoi și văd că am avut o carieră bună — aș fi putut realiza mult mai mult, dar am avut o carieră foarte bună.

Am avut oportunitățile mele, șansele mele, am câștigat câteva trofee care sunt importante și nu mi-am pierdut niciodată mentalitatea — mentalitatea de învingător. Asta este cel mai important. În momentul în care îmi voi pierde mentalitatea de învingător, cred că am terminat-o cu fotbalul. Dar mă cunosc și sunt sigur că nu o voi pierde niciodată.

Ricardo Sousa a fost un fotbalist foarte talentat

- Care a fost cea mai frumoasă amintire din cariera dumneavoastră de fotbalist?

- Sincer, am câștigat trofee mai importante în fotbal: am fost campion european U16, U18, am câștigat Turneul de la Toulon, am fost la Campionatul Mondial (de tineret), am câștigat titlul, Cupa și Supercupa cu Porto.

Dar cel mai important trofeu pentru mine a fost Cupa Portugaliei câștigată cu echipa orașului meu, Beira-Mar. Nu este ușor să câștigi cupe în Portugalia cu echipe mai mici. Iar să câștigi Cupa cu clubul din orașul tău, unde am marcat singurul gol în semifinală, unde am marcat singurul gol în finală, iar în acel moment să fii antrenat de tatăl tău, este ceva special.

Antrenorul de atunci era tatăl meu. Asemenea lucruri nu se pot cumpăra, le poți doar trăi.

- Și cea mai urâtă amintire, sau cea pe care ați vrea să o uitați?

- Cea mai urâtă amintire a fost că nu am fost la Euro 2004. A fost cel mai greu moment...

- Erați chiar în vârful carierei dumneavoastră, nu?

- Da, și în acel an am marcat 16 sau 17 goluri...

- Pentru Boavista.

- Pentru Boavista, da. Am primit premiul pentru cel mai bun fotbalist din Portugalia.

Marea durere: „Scolari, brazilian, l-a ales pe Deco, brazilian, în locul meu”

- Ceva uriaș...

- Da, în Portugalia, la gala oficială, Federația mi-a acordat premiul pentru cel mai bun fotbalist al acelui an și nu am fost printre cei aleși pentru Euro. Nu mă luptam cu oricine, mă luptam cu Deco și cu Rui Costa. Rui Costa jucător de Benfica, Deco - Porto. Și în acel an eu am câștigat premiul pentru cel mai bun fotbalist din Portugalia. Deci a fost dezamăgitor.

- A fost corect că n-ați prins lotul Portugaliei la Euro 2004? Sau, cum se spune pe la noi, au fost niște jocuri de culise?

- În fotbal, să vorbești despre corectitudine cred că este dificil, pentru că este o decizie tehnică. În acel moment, Portugalia l-a ales pe Scolari ca selecționer, iar el avea o relație foarte apropiată cu Deco, pentru că era brazilian. Și m-au lăsat pe dinafară. A fost foarte dezamăgitor pentru mine, dar trebuie să trăiesc cu asta.

- Uriași și Rui Costa, și Deco, dar cu ei doi în echipă puteați avea locul al treilea în lotul de 23, nu?

- Da, dar Scolari mi-a explicat că va alege câte doi jucători pe fiecare post: doi fundași dreapta, doi fundași stânga, doi jucători număr 10. Și așa a fost greu pentru mine: "Ricardo, voi alege doi decari, va fi o decizie grea și îi voi alege pe Deco și pe Rui Costa". A fost dezamăgitor pentru mine.

- Nu ați avut lobby-ul potrivit sau ceva de genul ăsta.

- Nu.

10echipe a adunat Ricardo Sousa în cariera de fotbalist: FC Porto, Beira-Mar, Santa Clara, Belenenses, Boavista, Hannover 96, Offenbach, De Graafschap, Omonia Nicosia și Drava Ptuj

Tatăl lui Ricardo Sousa, un fotbalist uriaș al Portugaliei: „Juca desculț să nu-și strice pantofii. Au fost 13 frați și surori”

- Am citit că tatăl dumneavoastră — care este un nume uriaș în istoria fotbalului portughez, António Sousa — este idolul dumneavoastră. Care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat de la el și pe care îl aplicați în viața de zi cu zi sau în fotbal?

- Tatăl meu este un exemplu pentru mine. Tatăl meu a avut 13 frați și surori. 13!

Antonio Sousa a fost unul dintre marii fotbaliști ai Portugaliei. Un nume respectat pe orice stadion al lusitanilor

- Treisprezece?! Wow.

- Da. Și tatăl meu a trebuit să renunțe la școală la 11 ani și să înceapă să muncească într-o fabrică pentru a aduce bani acasă. Nu avea bani să mănânce, nu avea bani să se îmbrace.

Nu mi-a spus el asta, dar niște prieteni de-ai lui mi-au povestit că pleca de acasă dimineața cu ghetele în mână, iar când ajungea la școală, toată lumea juca fotbal. Dacă voia să joace fotbal cu ceilalți, își scotea ghetele și juca desculț, ca să nu le strice, pentru că nu avea bani de altele. A suferit, a suferit foarte mult, a crescut și este un exemplu pentru mine, este un exemplu pentru toată lumea.

Nu este ușor să cucerești ceea ce a cucerit tatăl meu în Portugalia. Nu mă refer doar la trofee — pentru că tatăl meu cred că a câștigat aproape tot: a fost campion, a câștigat Cupa Campionilor Europeni, a câștigat Cupa Intercontinentală, a fost la Cupa Mondială, a fost la Euro, este al doilea jucător ca număr de selecții la acea vreme pentru Portugalia —, dar cel mai important lucru este că nu e ușor să fii respectat la toate cele trei mari cluburi din Portugalia.

Dacă joci la Porto, nu vei fi respectat la Sporting și Benfica. Tatăl meu merge pe stadionul lui Porto, pe stadionul lui Sporting și pe stadionul lui Benfica și este cea mai respectată persoană acolo. Pentru că valorile pe care le are impun acest lucru.

Tocmai de aceea vorbesc uneori atât de mult despre valori — că nu îmi voi pierde valorile, pentru că acestea sunt valorile pe care mi le-a insuflat tatăl meu

Ricardo Sousa, antrenor Petrolul

483de meciuri a adunat Antonio Sousa în prima ligă, a jucat la Beira Mar, FC Porto, Sporting, Gil Vicente, Ovarense și Sanjoanense. A participat cu Portugalia la EURO 1984 și a jucat contra României

Ricardo Sousa în viața de zi cu zi: „Plictisitor, un învingător și un visător”

- Cum sunteți în afara fotbalului, în viața de zi cu zi?

- Sunt calm, sunt un familist. În acest moment mă doare foarte tare că nu le am pe fiicele mele aici, pentru că petrec foarte mult timp cu ele; când sunt în Portugalia, sunt mereu cu ele și aceasta este partea dificilă pentru mine, pentru că familia este cel mai important lucru din lume.

Ricardo Sousa, alături de tatăl său, Antonio Sousa, și de fiul său, Afonso, acum la Samsunspor

- Cum v-ați descrie în trei cuvinte?

- Trei cuvinte... Plictisitor, un învingător — pentru că îmi place să cuceresc lucruri — și un visător. Pentru că, dacă nu visăm, nu luptăm pentru obiectivele noastre.

- Care sunt hobby-urile dumneavoastră?

- Îmi place să merg la sală ca să nu mă îngraș, pentru că de când m-am lăsat de fotbal am luat 20 de kilograme și acum încerc să mai dau jos puțin. Îmi place foarte mult să joc și padel; în Portugalia jucam în fiecare zi în ultimii zece ani, dar acum stau la hotel, genunchii mă dor deja foarte tare și nu mai pot face asta.

De asemenea, îmi lipsește foarte mult plaja, pentru că orașul meu are ocean, are plajă. Locuiesc la un kilometru de plajă. În mod normal, în Portugalia merg acolo în fiecare zi să fac o mică plimbare cu câinele meu sau cu fiicele mele, și este un lucru care îmi lipsește mult.

Amintiri din copilărie: Ricardo alături de celebrul său tată

Când mi-am încheiat cariera de fotbalist, am avut norocul să primesc invitații să încep imediat ca antrenor. Dacă nu aș fi fost antrenor, sincer, nu știu ce aș fi făcut în viața mea

Ricardo Sousa, antrenor Petrolul

Cum vede Ricardo Sousa România după primele șase luni la noi: „Oamenii îmi oferă afecțiune”. Ce nu-i place: drumurile și că se îngrașă la Ploiești!

- Aveți afaceri în afara fotbalului?

- Am câteva investiții în Portugalia — case, apartamente —, dar punctul meu principal este fotbalul, nu mă gândesc la alte afaceri.

- Locuiți în partea de nord a Portugaliei?

- Da, în partea de nord, lângă Porto, la Aveiro. Este considerat "Veneția Portugaliei", pentru că avem un râu care trece prin oraș și avem mereu bărci care plimbă turiștii prin oraș. Este un oraș foarte frumos; dacă românii vor să meargă acolo, le va plăcea la nebunie.

- Ce vă place cel mai mult aici, în România, după aceste șase luni?

- Sincer, oamenii. Știu că atunci când totul merge atât de bine este ușor să primești acest gen de afecțiune din partea oamenilor, dar încă de când am ajuns mi-au oferit totul. Apreciez enorm tot ce au făcut pentru mine, tot sprijinul pe care ni-l oferă. Sincer, nu am cuvinte să le mulțumesc pentru tot ce fac pentru mine și pentru echipă.

- Există ceva ce nu vă place?

- Drumurile. Infrastructura rutieră și traficul. În Portugalia facem 700 de kilometri în două ore și jumătate, iar aici, dacă vrei să faci 100 de kilometri, uneori îți ia patru ore. Cred că este singurul lucru din România care nu-mi place. Îmi place foarte mult mâncarea — mâncarea este perfectă, este mai bună decât în Portugalia, și mă îngraș din cauza asta!

- Aveți o specialitate preferată?

- Nu, am gustat deja foarte multe preparate românești, mâncare internațională, și îmi place totul.

- Papanași?

- Da, îmi place totul, absolut totul. Luăm des prânzul la club, aduc tot felul de preparate — unora nu le știu numele —, dar gust din toate și îmi place totul. Mâncarea de aici este perfectă. Iar ciorbele... ciorbele sunt incredibile.

Ricardo Sousa a înscris în fața lui Cristiano Ronaldo pe vremuri: „Jorge Jesus are un orgoliu foarte mare, nu e prima oară când face astfel”

- Vă amintiți cine a fost cel mai bun adversar împotriva căruia ați jucat în carieră?

- În cariera mea? Michael Ballack, în Germania. Era un jucător foarte bun.

Sousa pe vremea când evolua în Bundesliga

- Ați jucat împotriva lui Cristiano Ronaldo la începuturile lui?

- Am jucat un meci împotriva lui. Eu eram la Boavista, el era la Sporting, am făcut 1-1, eu am marcat dintr-un penalty. Cred că era primul an în care Cristiano juca în Portugalia. Nu a jucat prea mult atunci, pentru că era pe bancă; a intrat vreo 20 de minute, Quaresma era titular atunci, iar el a jucat puțin.

- Cum privesc portughezii retragerea lui Cristiano Ronaldo de la națională și conflictul dintre el și Jorge Jesus?

- Este o întrebare dificilă, pentru că, sincer, cred că au gestionat foarte prost situația. Jesus are un orgoliu foarte mare. În opinia mea, ar fi trebuit să aibă o întâlnire față în față cu Cristiano înainte ca toate acestea să înceapă și să-i spună: "OK, Cristiano, nu mă voi baza pe tine, voi avea alte opțiuni", și să-i lase lui Cris responsabilitatea de a decide ce vrea să facă.

Cred că nu a fost corect față de Cris dacă l-a mințit. Așa cum ți-am spus, trebuie să fim sinceri și corecți cu jucătorii, iar cu o persoană ca Cristiano, cu atât mai mult.

Nu este prima dată când Jesus face astfel de lucruri, pentru că a făcut-o deja cu Neymar — a avut o problemă mare cu Neymar. Îi place să se simtă cea mai importantă persoană din grup. Iar când un antrenor vrea să se simtă cea mai importantă persoană din grup și îl are pe Ronaldo în echipă, nu va reuși niciodată. Așa că eu cred că au gestionat foarte prost situația.

Este greu de comparat Eusebio cu Figo și cu Ronaldo, pentru că sunt trei oameni foarte importanți pentru Portugalia. Nu putem face o comparație, trebuie să avem respect pentru toți trei. Cristiano și-a construit cariera prin muncă. La începutul drumului său nu era acest Cristiano; a luptat enorm ca să devină Cristiano cel de astăzi

Ricardo Sousa, antrenor Petrolul

Ricardo Sousa despre Basarab Nică Panduru: „Spune lucruri frumoase despre mine la TV, dar ceva nu-mi place la el”

- Spuneți-mi un jucător din România care vă place, dar nu de la Petrolul!

- Îmi place foarte mult un jucător care a plecat de la FCSB, Tănase. Îmi place foarte mult jucătorul de la Dinamo, Cîrjan — numărul 10. Îmi place foarte mult jucătorul de la Rapid, Moruțan.

- Vă plac numerele 10.

- Da, da, este postul care îmi place. Cred că acest tip de jucător, pe acea poziție, este foarte important, pentru că poate controla ritmul jocului. Iar când un antrenor are un jucător care poate dicta viteza jocului, este mult mai ușor să faci echipa să joace fotbal. În opinia mea, acești jucători vor avea mereu o importanță foarte mare în echipă.

- Ați jucat alături de fotbaliști români?

- Da, am jucat cu Nică (n.red Basarab Panduru) la Porto. Eram în primul meu sezon la Porto și a venit de la Benfica. Era un băiat foarte de treabă, juca pe postul meu.

- Și nu-l uitați pe Timofte, la Boavista.

- Am jucat împotriva lui. Am o relație foarte bună cu Timofte. Da, am o relație foarte bună cu el. Eram jucători diferiți, dar Timofte era un talent uriaș. Un jucător foarte, foarte bun.

Am văzut că uneori Nică spune lucruri frumoase despre mine la televizor și apreciez asta. Este normal să fie critic, își face meseria, trebuie să fie direct și să-și urmeze ideile. Dar am văzut că uneori spune lucruri bune despre noi. Un singur lucru nu-mi place la el: de fiecare dată când dă pronosticuri înaintea meciurilor noastre, spune că vom pierde și că nu vom câștiga! Iar noi îi demonstrăm că putem face lucruri bune și lucruri diferite (râde).

Eu nu vreau să fiu niciodată șeful din vestiar, să ies în față. Simt că astăzi sunt un antrenor mai bun pentru că jucătorii mă ajută

Ricardo Sousa, antrenor Petrolul

Show more
Loading ...
Failed to load data.

Show more
Loading ...
Failed to load data.