Învaţă din fiecare meci!

Sorana Cîrstea, cîştigătoare a primului ei turneu WTA, spune că are încă mult de progresat şi că vrea victorii şi mai mari


Duminică era la Taşkent, în Uzbekistan, şi triumfa în primul ei turneu. Un meci de două ore şi 8 minute cu germanca Sabine Lisicki, cîştigat eroic şi sublim, candid şi ordonat, curajos şi dăruit. Ieri, se întorsese deja acasă, cu bagajele colorate de costumul tradiţional uzbec cuvenit învingătoarei şi îngreunate de un trofeu rotund şi strălucitor. Pentru Sorana Cîrstea s-a împlinit un vis. Întîiul. Necesarul, dar insuficientul. Fata de 18 ani vrea mai mult.

- Sorana, cum se văd lucrurile la o zi după victorie?
- Încă sînt foarte fericită pentru acest prim turneu cîştigat. Îl aşteptam! ;)

Ştiam că sînt în stare, dar am vrut să şi dovedesc. De acum, cred că mă pot bate şi pentru un concurs mai mare.

- Îţi vei face programul aşa încît să joci mai degrabă turnee importante?
- Asta am încercat încă de anul acesta. Să arăt că pot face faţă. Chiar dacă n-am bătut mereu, am învăţat în schimb destul. Mie îmi place să întîlnesc jucătoare de top, ca să văd unde mă aflu, care îmi e nivelul. Acum, după Taşkent, voi merge la turneele de sală de la Zurich şi Luxemburg.

- Spui că ai învăţat mult. Ce simţi că mai trebuie pus la punct?
- O grămadă de lucruri! Şi cînd eşti numărul unu mondial tot mai trebuie să acumulezi, să schimbi, să îndrepţi. În ce mă priveşte, cred că pot îmbunătăţi mişcarea în teren, agresivitatea, decizia, dar şi mentalul. Oricum, am devenit mult mai constantă, iar la vîrsta mea încă e loc destul pentru progres. Eu învăţ ceva din fiecare meci!

- Finala de la Taşkent a fost un fel de test? Ai fost condusă în decisiv, ai salvat minge de meci.
- Da, o astfel de victorie îţi dă multă încredere. Poate am intrat pe teren un pic blocată, de aceea am pierdut primul set. Apoi însă am început să servesc bine, să fiu mai agresivă. Iar la mingea de meci, eram şi pe serviciul doi, mi-am zis că trebuie să risc şi să cîştig. Am dat o dreaptă care a fost bună şi de acolo totul a mers în favoarea mea.

- Cum ai început ziua? Cît ai crezut că poţi învinge?
- În ultima vreme, n-am mai pus atîta presiune pe mine. Am încercat să fiu mai liniştită. De aceea, în ziua finalei, mi-am făcut încălzirea ca de obicei, împreună cu antrenoarea mea, Alina Tecşor. Fără stres. Şi chiar dacă am fost un pic crispată la început, pe parcurs m-am relaxat. Iar publicul a fost uimitor, m-a susţinut tot timpul.

- Ai primit cadou costumul tradiţional uzbec. Unde îl vei ţine?
- Daaa, de cînd am ajuns la Taşkent mi-am spus că vreau rochia tradiţională pentru că văzusem fotografiile cu învingătoarele din anii trecuţi. O s-o pun la loc de cinste, împreună cu trofeul!

- Mulţi jucători şi jucătoare au superstiţii, ritualuri. La tine cum e?
- Şi mie mi se întîmplă la fel. Dacă faci lucrurile într-o anumită ordine, te simţi mai bine, îţi creezi un fel de confort psihic. De exemplu, îmi place să mă antrenez la aceeaşi oră cînd am meci, pe acelaşi teren. Cînd intru în arenă, mă aşez pe banca de lîngă scaunul arbitrului.

- Eşti atentă cu ţinuta ta, ai mereu manichiura făcută. E şi asta parte din ritualul de pregătire pentru meci, te linişteşte?
- Am observat că da. Mă simt bine cînd am unghiile făcute şi asortate cu culoarea echipamentului pe care îl port în ziua respectivă. :)

- Părinţii tăi au investit mult în tine. Crezi că, într-un fel, începi să le dai şi tu ceva înapoi?
- Ei se bucură pentru mine, pentru toate rezultatele mele. E bine că au putut să mă susţină financiar, dar nu e vorba de un decont. Le mulţumesc foarte mult pentru tot ce au făcut şi lor le dedic victoria aceasta şi cele care vor mai veni!

39 e locul din clasamentul WTA pe care a urcat Sorana Cîrstea după Taşkent, ea făcînd un salt de 7 poziţii