O doamnă conduce jocul bărbaţilor

Într-un sport elitist dominat de bărbaţi, iată ce cel mai bun arbitru este...o femeie. Michaela Tabb, 41 de ani, a debutat la Campionatul Mondial de Snooker cu ocazia unui meci intre Mark King şi Drew Henry, în 2003. Ea nu a fost ocolita de prejudecăţile competitorilor, primind însă şi un buchet de flori din partea unui campionat american care i-a contestat deciziile la un meci disputat cu un an în urmă! Citeşte aici o prezentare detaliată a celui mai apreciat arbitru din snookerul mondial.



Michaela Tabb s-ă nascut în Anglia pe 11 decembrie 1967 şi şi-a câştigat în timp statutul de cel mai bun arbitru de snooker şi biliard. Ea locuieşte în Dunfermline, Scoţia, fiind căsătorita cu Ross McInnes şi având doi copii. McInnes este şi el implicat în lumea sportului, scoţianul fiind un jucător profesionist de biliard.



Printre competiţiile importante de biliard la care a participat Micheala de-a lungul carierei sale se număra Campionatul Mondial de Bila 9 (Nine-ball Championship) şi Cupa Mosconi, o întrecere dominată preponderent de echipa Statelor Unite.



Primul meci profesionist arbitrat de Michaela Tabb a avut loc în 2002, la Open-ul Ţării Galilor, ea oficiind întâlnirea dintre Ken Doherty şi James Wattana. Aceasta şi-a câştigat respectul în aceasta lume e gentelmanilor, dar şi a fanilor snookerului, datorita deciziilor extrem de precise luate în timpul partidelor. Totodată, impresionează la Tabb calmul şi tăria care o ajută să nu se piardă în momentele importante. Deseori, reluarile, instantaneele şi imaginile în slow-motion au confirmat un verdict controversat dat de Tabb, dar aceasta a avut şi conflicte cu jucătorii de-a lungul carierei sale.



Earl Strickland, vulcanicul campion american, a fost foarte enervat de deciziile Michaelei la un meci de Campionat Mondial de Biliard jucat împotriva lui Steve Davis, protestând vehement la adresa arbitrului şi adresându-i chiar câteva cuvinte urâte. Cu toate aceastea, chiar în anul urmator, Strickland s-a reîntalnit cu Tabb, cerându-şi scuze acesteia pentru comportamentul său şi prezentându-se la meci cu un imens buchet de flori :) . Americanul însă i-a mai făcut probleme Michaelei câţiva ani mai târziu, la Cupa Mosconi din 2007. Atunci, Tabb a fost nevoită să intervină într-o cearta dintre Strickland şi Daryl Peach, cei doi fiind aproape de a se lua la bătaie în timpul meciului!



Pe 18 februarie 2007, Tabb a mai scris o pagină de istorie, devenind prima femeie ce a oficiat în finala unui turneul major, la Open-ul galez. Meciul s-a jucat între Andrew Higginson şi Neil Robertson. Totodată, ea a arbitrat şi finala din 2008 a competiţiei Saga Insurance, meci câştigat de Mark Selby în faţa lui Stephen Lee cu 10-3.



INTERVIU



Gsp.ro vă prezintă un interviu inedit acordat de Michaela Tabb pe internet, ea răspunzând întrebărilor adresate de fani din întreaga lume (sursa interviului: puresport.wordpress.com). Ea a recunoscut în faţa admiratorilor că joacă destul de slab snooker, spunând totodată că viaţa personală nu îi lasă foarte mult timp liber:



Î: Nu sunt foarte multe femei arbitru în lumea snookerului. Care a fost principalul motiv pentru care aţi dorit să vă alăturaţi acestui sport dominat de bărbaţi?

M.T.: Am fost căutata insistent de şefii snookerului înca din 2001, pe când arbitram meciuri de biliard. Eram un fan înfocat al snookerului aşa că le-am acceptat oferta. S-a creat un pic de controversă în jurul prezenţei mele în snooker fiindca nu am urmat paşii necesari , dar cred că într-un final m-a acceptat toata lumea datorită experienţei mele acumulate în competiţiile de biliard .



Î: Aţi fost un fan al snookerului dinainte să deveniţi arbitru şi dacă da, atunci care a fost jucătorul dumneavoastră favorit?

M.T.: Am fost dintotdeauna un fan al snookerului. Familia mea se aşeza în faţa tv-ului şi urmărea meciurile de snooker, iar un jucător care ne plăcea mereu să îl urmărim a fost Alex Higgins.



Î: Care este cel mai mare break al dumneavoastră?

M.T.: Practic un snooker catastrofal. :) Pe când reprezentam Scoţia la campionatele de biliard obişnuiam să merg să joc snooker ca să îmi îmbunătăţesc jocul. Dar revenind la întrebare, cel mai mare break a fost de 22 de puncte.



Î: Cum se decide cine arbitrează finala unui turneu important?

M.T.: Directorul de turneu decide persoana care va oficializa finala turneului. Faţă de regula veche în care arbitrul finalei era ales dintre cei mai în vârstă doi arbitri prezenţi la turneu, acum se decide dintr-un grup mai numeros de persoane .



Î: Dacă ţi-a fost oferit un free-ball şi nominalizezi o bilă colorată, poţi lovi cu acea bila colorata o bilă roşie şi cea din urmă să intre în buzunar?

M.T.: Da, este posibil, atâta timp cât loveşti prima dată bila nominalizată drept free-ball. Dacă intră roşia ţi se acordă 1 punct, iar dacă intră ambele bile ţi se acordă 2 puncte.



Î: Cat de des jucaţi snooker?

M.T.: Trebuie să recunosc că nu mai joc snooker. De fapt pun mâna pe un tac de biliard cam de 3 ori pe an. Când ai doi copii, dintre care unul împlineşte în curand 2 ani, timpul tău nu mai îţi aparţine .



Î: Care meci din trecut v-ar fi plăcut să îl arbitraţi?

M.T.: Nu mi-ar fi plăcut sa arbitrez un meci împotriva lui Alex Higgins din cauza reputaţiei acestuia în privinţa arbitrilor. Nu cred că i-ar fi făcut plăcere ca în zilele lui să fie arbitrat de o femeie . Pe de altă parte, acum că am un caracter puternic, ar fi extrem de interesant de arbitrat un meci de-a lui. Mi-ar face deosebită plăcere să conduc oricare meci clasic de snooker.



Ce sarcini are arbitrul de snooker?



- aranjarea bilelor pentru startul jocului;

- informarea publicului asupra breakului realizat de jucătorul aflat la masă;

- repoziţionarea bilelor colorate pe punctele lor după fiecare lovitură;

- aprecierea situaţiei de touching ball (cand bila albă este lipită de o bilă roşie şi nu mai este necesară lovirea uneia roşii la execuţia următoare);

- determinarea poziţiilor anterioare ale bilelor de pe masă în urma unui fault şi refacerea acestora;

- ştergerea bilelor de pe masă pentru ca jucătorul să beneficieze de o traiectorie cât mai bună a acestora.