Sfaturi de la tata

Ieri, la lot, selecţionerul l-a avut din nou la un antrenament pe Piţi jr, pe care îl va testa mîine cu "tineretul", de la ora 14:00, şi vineri cu Steaua


Frig şi ceaţă la Mogoşoaia. O ceaţă groasă, lăsată pînă la nivelul gazonului, pe care nici lumina nocturnei n-o străpunge. :O Aşa a fost ieri, la primul antrenament al României de perspectivă, cu Alex Piţurcă venit să-i arate lui Victor Piţurcă de ce e în stare la lot. Erau din nou împreună, tată şi fiu, la o şedinţă de pregătire, ca la Steaua, pînă acum 4 ani.

Piţi jr. a sosit primul la teren. Părintele, puţin mai tîrziu. N-a stat lîngă Alex, dar trăgea cu ochiul la el, să vadă ce face. Nu i-a scăpat nimic. Fiecare mişcare a băiatului pe gazon era înregistrată. Şi îi zicea cînd voia mai mult. După încălzire, la "şase contra doi", s-a apropiat de careul fiului, urmărindu-i jocul. Un mic sfat:

- Mişcare, mişcare, deschide unghiul!


Şi Alex îl ascultă. Apoi, se trece la "menţinerea mingii în cadrul echipei". Piţi jr. e activ, iese la pasă, combină pe spaţii mici, după care schimbă partea. Dar şi greşeşte o dată. Mingea lui, lovită cu dreptul, e interceptată. Selecţionerul îl învaţă:
- Alex, dă cu stîngul din acea poziţie!
Atacantul n-a crîcnit, a continuat să alerge, parcă şi mai ambiţios.

"Ia-i faţa fundaşului!"

La final, un joc pe jumătate de teren. Alex, la portocalii. La un moment dat, Piţi antrenorul spune:
- Mai repede, dintr-o atingere.


Nu mult mai tîrziu, încă un sfat:

- Ia-i faţa fundaşului!
Imediat, fiul marchează. E atent la un balon deviat şi scutură plasa îngheţată. Selecţionerul aprobă tacit. E mulţumit. ;)

"De ce să am emoţii pentru Alex? Poate dacă era un meci oficial. El şi alţii au demonstrat la cluburi că merită să fie la lot"
Victor Piţurcă,selecţionerul României



Piţi junior despre relaţia cu Piţi:

- Nu am fost niciodată favorizat pentru că mă cheamă Piţurcă. Mai mult, a fost o povară. Avantajul a fost că am avut de la cine să învăţ şi cine să-mi dea sfaturi.

- De la tatăl meu am moştenit încăpăţînarea şi ambiţia. Mulţi spun că semănăm şi la fizic, şi la voce.

- Tata nu venit la meciurile mele pînă la 15 ani. Îmi era ruşine să vină, nu voiam să-l dezamăgesc. Dacă venea, era o presiune în plus pentru mine.

- Am luat bătaie de la tatăl meu, deoarece eram foarte neastîmpărat cînd eram mic. După 14 ani, nu am mai luat nici o palmă, dar mă certa.

- Sîntem foarte apropiaţi, vorbim zilnic la telefon. Îmi dă sfaturi înainte de meciuri, iar după îmi spune unde am greşit.

- Tata nu este cel de la televizor. El face glume, rîde, dar cînd e vorba de muncă devine serios. Îi place să gătească şi o ajută pe mama în bucătărie.