Comentariile microbiştilor după anunţul transferului lui Mirel Rădoi la Al Hilal oscilează între "A făcut un pas imens înapoi, el era om de Serie A", "Ne-am lămurit, asta e valoarea marelui căpitan" şi "E disperat după bani, s-ar fi dus să joace şi-n Papua Guinee".
Să visezi că vei ajunge la Inter Milano şi să fii transferat pe prietenie în Arabia Saudită nu poate fi, evident, o confirmare a faptului că eşti un fotbalist de excepţie. Dar nu asta îl mai interesează acum pe Rădoi. Nu de certificate de competenţă are nevoie.
Priviţi graficul de mai jos.
Aşa a evoluat numărul accidentărilor lui! Şi transformaţi fiecare bilă roşie în săptămîni de nopţi nedormite din cauza durerilor, plus o vînzoleală continuă între spitale şi sala de recuperare. În ultimii 5 ani i-au fost afectate glezna, ambii genunchi, ambele coapse, mîna, abdomenul şi faţa. 40 la sută din meciurile jucate de Steaua s-au jucat fără el. În 2008 a avut 5 accidentări grele, rememoraţi-o măcar pe cea din meciul cu Italia!
Dacă se mai rupe o dată? Cine-l mai transferă într-un campionat de top ştiind că, la 28 de ani, are o fişă medicală cît să faci din ea confetti pentru o peluză întreagă? Astea-s întrebările care l-au măcinat şi pe Mirel Rădoi. Şi i-au băgat frica-n oase. Se temea că nu va mai prinde un contract consistent afară şi a înhăţat cu ochii închişi prima ofertă.
E de acuzat că a dat dracului performanţa şi s-a dus să cîştige bani mai mulţi cu riscul de a se îngropa ca fotbalist? Rădoi a avut 13 accidentări grave în 5 ani, să nu-l judecăm noi, cei cărora ne dau lacrimile cînd ne pocnim din greşeală cu ciocanul peste degete încercînd să batem un cui în perete.
{{text}}