În plină recesiune economică, în Dublin se construieşte o minune de stadion pentru finala Europa League din 2011
Povestea ridicării noului stadion Lansdowne Road din Dublin e aproape banală: acum cîţiva ani, federaţiile de fotbal şi de rugby din Irlanda au ajuns la concluzia că au un interes comun, ridicarea unei arene moderne. Zis şi făcut, cele două foruri au înfiinţat imediat Compania de Dezvoltarea a Stadionului Lansdowne Road, care se ocupă în prezent de tot ce înseamnă terminarea proiectului. Lucrarea a început în mai 2007 (dărîmarea vechiului Lansdowne Road) şi va fi finalizată în aprilie 2010.
Ca să ajungi să faci un fotoreportaj pe şantier, trebuie să iei legătura cu o casă de PR sau, mai simplu, cu federaţia de rugby, dacă afli din timp de acest pont. Angajaţii casei de PR se mişcă mai greu, treaba o rezolvi cu federaţia, care aranjează rapid întîlnirea cu unul dintre managerii cei mai mari ai noului proiect.
Directorul stadionului, Martin Murphy, întîmpină în cizme reporterul Gazetei
"Să ştiţi că nu scăpaţi nici dumneavoastră, trebuie să va puneţi neapărat cizme, ochelari de protecţie, cască şi mănuşi", explică voios Murphy, un munte de om, fost angajat pe probleme de business al federaţiei de rugby. Stadionul, care va avea în final 50.000 de locuri, cu tribunele acoperite, este în prezent o învălmăşeală de şanţuri, tunele, pasaje, schele, scări, cabluri, ţevi, toate amestecate fără nici o jenă în noroiul de 10 centimetri. Totuşi, structura mare a viitoarei arene e aproape gata, iar de puţin timp s-a început ridicarea acoperişului de oţel, care vine pe bucăţi din Italia.
"Vom avea profit de 100 de milioane de euro"
- Domnule Murphy, e recesiune mare pe piaţa de construcţii în Irlanda, cum de e forfota asta aici?
- N-am avut şi nu avem nici o problemă cu banii. E o investiţie sigură. Din acest punct de vedere, sîntem foarte norocoşi, ba mai mult, în ultimul timp a scăzut considerabil preţul materialelor de construcţii.
- Care a fost faza cea mai grea sau inedită a şantierului, de pînă acum?
- Ne mîndrim că am reuşit să dărîmăm o tribună în doar 72 de ore, astfel încît să nu încurcăm metroul de suprafaţă, care trece exact pe lîngă stadion, la 5 metri. A fost greu, însă am reuşit şi oamenii din Dublin au apreciat acest lucru, fiindcă n-am ţinut închisă linia de sud a metroului decît un singur weekend.
- Există o estimare a profitului pe care Dublinul îl va obţine cu organizarea Finalei Europa League din 2011?
- Sigur, există aşa ceva şi în dosarul care a fost trimis la UEFA. Noi credem că vom face profit de 100 de miloane de euro, din veniturile de turism, drepturi de televizare, catering, entertainment. Fanii celor două echipe finaliste vor avea şi cîte o zonă dedicată, cei care nu vor avea loc pe stadion vor avea ecrane, restaurante etc. E un eveniment mare şi-l tratăm cum trebuie.
"Parcare? Nici vorbă, venim pe jos!" :D
Martin Murphy aproape că rîde cînd este întrebat de locurile de parcare destinate celor 50.000 de spectatori care pot umple arena. "Da, avem prevăzute 250 de locuri, însă sînt pentru oficialităţi. Ştiţi, aici ne place sa mergem pe jos spre stadion, la fiecare meci, şi cum sînt doar doi kilometri din centru şi pînă aici, aşa se va proceda, pe jos. Aşa sîntem obişnuiţi. Plus că staţia de metrou de suprafaţă e lipită de stadion. Nu ne facem probleme".
400 de milioane de euro este costul total al noului stadion
190 de milioane sînt bani de la guvernul Irlandei
210 milioane sînt bani comuni de la federaţiile de fotbal şi de rugby
600 de muncitori se află în prezent pe stadion
400 muncesc în alte părţi pentru elementele stadionului
2.500 de oameni în acelaşi timp vor putea fi hrăniţi la stadion, graţie firmei de catering
Şantier plin de români
Cei mai norocoşi muncitori români din Dublin sînt chiar cei care lucrează pe stadion. "Sîntem majoritari aici, chiar dacă au mai plecat dintre noi", spune unul dintre ei, Adi Mindilică, venit acum cîţiva ani în Irlanda din Tîrgovişte. "Norocoşi fiindcă avem de lucru, sîntem aici de cînd a început şantierul, în 2007. Acum e greu peste tot aici, bine că mai e încă un an de lucru pe stadion", spun românii, care se înghesuie apoi care să se îmbrace cu o bluză de sport în roşu, galben şi albastru, pentru poze. Tricoul Irlandei nu-l vrea nimeni.
{{text}}