E ca o femeie care le arata holteilor ce inseamna o tavaleala spectaculoasa, adevarata si pe bani multi. O femeie care te invata cum si ce sa faci cu piciorul, cum si cand sa-l bagi, cum sa-l indoi, dar mai ales iti arata cum trebuie sa te porti cu femeile pe care le vedeai doar la televizor. Din pacate, de-a lungul timpului, pentru multi barbati s-a dovedit a fi doar o aventura, rareori o relatie, doar o etapa frumoasa dar nu indeajuns de ofertanta.
Aceasta pare a fi Barca daca stam sa ne uitam pe istoricul transferurilor dintre reprezentanta de seaman a Cataloniei si regalii din Madrid, Real. 10-3, asta este raportul migrarii jucatorilor notabili dinspre Barcelona catre Real. Suporterii blau-grana au fost supusi supliciului de a-si vedea idolii in gradina rivalei, de zece ori, in decursul a 70 de ani.
Primul soc l-au resimtit in 1932 cand cel care a deschis lista tradatorilor, Jose Samitier a ales tricoul alb-real. Mult timp dupa nefericitul eveniment, intre ’61 si ‘65 plecarile au devenit o traditie nedorita de catalani - Justo Tejada, Evaristo de Macedo si Ferdinand Goyvaerts au lasat Barca din mana pentru Realul de pe gard.
Drumul care parea cu sens unic a devenit unul cu doua benzi in 1966 cand Lucien Muller a lasat capitala pentru scena lui Gaudi. Lista catalanilor deveniti la cerere si oferta madrileni a continuat apoi cu Bernd Schuster, Luis Milla, Brian Laudrup si altii, culminand cu cea mai celebra dezertare, cea a lui Figo.
Sa ne mandrim sau nu dar printre cei putini pe care albul nu i-a marcat pe viata, iar combinatia ros-albastru li s-a parut nimerita, s-a numarat si Hagi. Nenimerita pentru el a fost demisia sau demiterea lui Radomir Antic de la carma echipei dar asta e o alta poveste.
{{text}}