Fotbalul văzut prin ochii unui artist: "Să ne temem de oricine!"

Tudor, fiul fostului mare gazetar Ioan Chirilă, crede că fotbaliştii români nu îşi mai permit luxul de a aborda relaxaţi nici cel mai uşor meci.

Între o repetiţie şi un spectacol, Tudor Chirilă şi-a găsit timp pentru a face o analiză a fotbalul românesc din prezent. Cu autoritatea unui suporter şi detaşarea unui artist, Tudor a remarcat: "La ce performanţe am obţinut în ultimii ani, nu avem ce povesti viitoarelor generaţii!".

- Tudor, pe blogul tău te întrebai "cum miroase sufletul?", dar "cum miroase fotbalul?"
- (rîde) Fotbalul miroase a bani, mulţi bani. Cu toate că ar trebui să miroasă transpiraţie, a bere şi seminţe sau a gazon, se pare că toate acestea sînt estompate de mirosul banilor.

- Printre două concerte mai eşti la curent cu ce se întîmplă în fotbal?
- Sincer, nu prea, mai ales că nu prea mai ai ce să urmăreşti. Nici în presa de sport nu mai sînt poveşti interesante, poate tocmai pentru că fotbalul nu mai oferă nimic. Mai există însă scăpări fericite, precum acel Dinamo-Everton 5-1, dar e prea puţin... De aceea ziariştii de sport scriu de multe ori despre lucrurile colaterale fotbalului.

"AŞ PUTEA SCRIE ŞI LA GSP" :)

- A fost vreo clipă în care te-ai gîndit să urmezi exemplul tatălui tău şi să devii ziarist?
- Niciodată nu am vrut să fiu gazetar, dar de cînd am blog, am devenit un soi de jurnalist. Scriu pentru mine pe tudorchirila.blogspot.com, dar respect, ca şi voi, nişte standarde. Poate că aş face faţă să public zilnic şi la GSP. Cred că tata ar fi fericit să vadă că scriu chiar şi pe un blog.

- Ce crezi că ar fi spus "Nea Vanea" despre "valizele cu bani"?
- Mă bucur că tata nu e obligat să scrie despre asemenea lucruri. El oricum îşi permitea să scrie despre absolut orice, aşa că ar fi preferat să scrie de Grecia Antică decît despre valize.

- Reciteşti cărţile lui Ioan Chirilă?
- Desigur, "Viaţa la plus 200. Ocolul lumii în 30 de sporturi" e preferata mea. Mă bucur că Gazeta a hotărît să reediteze volumele sale. Tata avea mereu ce povesti, dar dacă eu aş fi nevoit să le prezint nepoţilor mei fotbalul ultimilor zece ani, nu aş avea ce să le spun!

- Există vreo legătură între muzica celor de la "Vama" şi fotbal?
- Fotbalul nu prea se leagă de muzica noastră, chiar dacă am compus un imn pentru Dinamo. Îmi amintesc că la un meci din cupele europene m-au trecut fiorii cînd toată peluza îl cînta. Măsura unui hit e reflectată de galerii.

MUTU - "FERRARI-UL «NAŢIONALEI»"

- Este Mutu cel mai bun om din echipa lui Piţurcă?
- Mie îmi plac toţi oamenii care muncesc, aşa cum e şi Mutu. El joacă foarte bine la club, dar la «naţională» e şters, dar problema nu cred că e la Mutu. E ca şi cum ai conduce un Ferrari pe un drum de ţară: după cîţiva metri se sparge baia de ulei.

- Urmează jocul cu sîrbii. Sînt ei "brazilienii Balcanilor"?
- Serbia joacă fotbal! Noi ar trebui să ne temem de orice adversar! Nu ne mai permitem luxul Generaţiei de aur, care se putea relaxa la un şpriţ înaintea unui meci contra Lituaniei.

DECLARAŢII
"Manelele ascultate de fotbalişti sunt ca blugii «Pyramid» în anii '90"

"Să nu ai blog acum, e pentru mulţi o formă de snobism"

"Imnul de la Euro cîntat cu patos nu mi s-a părut ceva extraordinar. E datoria lor, era mai grav dacă nu-l cîntau. Doar nu au intrat toţi la Harvard"

"Din fenomenul «fotbal» cel mai mult îmi place cum se demarcă englezii. Au făcut un adevărat spectacol doar din condiţia fizică"