Valencia în colaps

Nume mare în fotbalul european, Valencia e în pragul falimentului, neavînd bani pentru salariile jucătorilor





Cînd vine vorba de criză economică, puţini sînt cei care reuşesc să explice cu adevărat ce se întîmplă. Iar în fotbal, care se guvernează de multe ori după alte legi decît ale economiei de piaţă, cu atît mai mult. La noi, Rapid e un exemplu de nume mare aflat în pragul desfinţării, dar nu e singurul, fiindcă, iată, se întîmplă şi în Spania, şi nu cu oricine, ci cu Valencia.



Valencia nu e o grupare oarecare. Are trofee în palmares, are finale de Liga Campionilor jucate, are cupe europene cîştigate, ar trebui, teoretic, să fie un club fără multe griji, poate nu la nivelul lui Barcelona ori Real Madrid, dar oricum imediat după. Ei bine, nu-i deloc aşa, căci Valencia în acest moment trăieşte o criză fără precedent în istoria sa de 90 de ani.



În acest moment, Valencia are un mare zero în conturile sale. Fără cash, fără viitoare lichidităţi, Valencia a ajuns în situaţia de a nu-şi putea plăti jucătorii şi antrenorii. Iar soluţiile nu se întrevăd, căci datoria clubului către bănci şi finanţele statului e de 320 de milioane de euro.



Explicaţia? Proasta gestiune

Cum a fost posibil aşa ceva, e întrebarea firească? Firesc e şi răspunsul: proastă gestiune. Valencia cheltuie în acest moment mai mult decît produce. La un buget anual prevăzut în 2008 de 140 de milioane de euro, intrările au fost de doar 90 de milioane, dar 75 de milioane s-au dus pe salarii şi alte 15 milioane doar pe dobînzile la credite. În condiţiile în care există, logic, destule alte cheltuieli, ratele către bănci n-au putut fi plătite, iar datoria a tot crescut pînă a generat colapsul.



Salvarea trebuia să vină de la vînzarea stadionului Mestalla către Primărie cu 400 de milioane de euro. Calculele erau simple: cu jumătate din aceşti bani se construia o nouă arenă, cealaltă jumătate fiind destinată îmblînzirii datoriei. Numai că, Spania fiind una dintre ţările europene cele mai atacate de criză, tranzacţia a picat, locuinţele ce urmau să fie construite în zona Mestalla nemaiavînd solicitanţi.



Soluţia? Greu de găsit

Şi care e totuşi soluţia? Noul contract tv va aduce clubului 49 de milioane de euro pe an, timp de 5 sezoane. Puţin, foarte puţin, în situaţia de faţă. În mod normal, se va trece la vînzarea jucătorilor emblematici, campionii europeni David Villa, David Silva şi Marchena avînd cele mai bune cote. ;)Se zvoneşte prin Spania că deja cei doi David, Villa şi Silva, au semnat un preacord cu FC Barcelona în schimbul a 50 de milioane de euro. Că va fi aşa ori nu, cert e că ei vor pleca, iar Valencia va reveni cu greu la gloria de altădată.



Vinovat? Juan Soler, fostul preşedinte

Cînd a fost instalat preşedinte al clubului în 2004, Juan Bautista Soler a găsit o grupare oarecum stabilă financiar, cu o balanţă comercială ce indica un uşor plus. Tot ce a urmat a dus însă Valencia către dezastru, pe care actualul preşedinte, Vicente Soriano, venit în vara trecută, încearcă din răsputeri să-l evite.



Iată cîteva exemple ale gestiunii catastrofale a lui Soler, doar în materie de transferuri:



Sezonul 2004-2005

Cumpărări: 36 milioane - Di Vaio, Caneira, Fiore, Corradi (nici unul în lot azi)

Vînzări: 3,5 milioane



Sezonul 2005-2006

Cumpărări: 21 milioane - Vînzări: 8 milioane



Sezonul 2006-2007

Cumpărări: 50 milioane - Vînzări: 18 milioane



Sezonul 2007-2008

Cumpărări: 70 de milioane - Vînzări: 5 milioane



13,5 milioane de euro s-au plătit între 2004 şi 2008 drept compensaţii antrenorilor Claudio Ranieri, Ronald Koeman şi Quique Flores, toţi demişi



320 mil. euro e datoria totală a Valenciei în acest moment, către bănci şi către stat