În preliminariile CE '64, "tricolorii" au întors în 25 de zile la Bucureşti dezastrul de pe "Bernabeu" împotriva viitoarei campioane continentale
1 noiembrie 1962. România juca în preliminariile CE '64 cu Spania, pe "Santiago Bernabeu". Ibericii erau la acea oră o forţă a continentului. "Tricolorii", conduşi de Titi Teaşcă, au mers la Madrid cu o formaţie remaniată. "A fost o încăpăţînare a lui Teaşcă. A lăsat foarte mulţi titulari acasă. A vrut să dovedească el că nu valoarea individuală a jucătorilor contează, ci a echipei şi a antrenorului", îşi aminteşte Ion Voinescu, unul din marii absenţi de atunci. În locul său, în poartă a fost Vasile Sfetcu. Ce a ieşit? Unul dintre marile dezastre din istoria "tricolorilor": 0-6!
Stare de urgenţă
Rezultatul a fost considerat de toată lumea o mare ruşine. Conducerea Partidului Comunist a intervenit rapid. Teaşcă a fost demis. În locul său s-a format un colectiv de cinci antrenori: Gică Popescu, Angelo Niculescu, Coco Dumitrescu, Ploeşteanu şi Vogl. Au fost rechemaţi o parte dintre vechii titulari, au apărut şi alţi jucători noi. Revanşa era programată la Bucureşti, pe "23 August".
"Tăvălugul" Cicerone
25 noiembrie 1962. România - Spania la Bucureşti. Cicerone Manolache, atacant la Ştiinţa Timişoara, a debutat în acel joc. A fost chiar titular cu ibericii, în faţa a 80.000 de spectatori dornici de revanşă. "Tricolorii" au făcut senzaţie. Au învins Spania cu 3-1. Manolache a pasat decisiv pentru Tătaru la golul de 1-0, apoi a marcat pentru 2-0. "Profesorul" Constantin a făcut 3-0, iar Fidalgo a înscris pentru onoarea spaniolă. "România a arătat ca o echipă de mare caracter, condusă în teren de puştiul Manolache, «tăvălugul» din centrul liniei de atac", scria presa spaniolă despre uimitoarea răsturnare de situaţie de la Bucureşti.
Recuperare pe lac
Cum a fost posibilă o asemenea răsturnare de situaţie? Cicerone Manolache îşi aminteşte: "Ne-au adus un profesor de psihologie la lot. Era şi un tip haios, chel şi cu un mare cucui. Tibacu îl chema. Eram cantonaţi undeva, pe marginea unui lac. În fiecare dimineaţă ne ducea la margine apei şi trebuia să repetăm mişcările lui în timp ce cîntam «Un pitic, atît de mic, făcea baie-ntr-un ibric/ Pe săpun a alunecat şi piticu' s-a-necat!/ Vai, vai, ce păcat, că piticu' s-a-necat!». Ne stricam de rîs. Să-l fi văzut pe Voinescu ce teatru juca! Erau oameni însuraţi, precum Constantin, care trebuiau să facă asta. Scopul era să ne deconecteze, să nu ne mai fie frică. Vă daţi seama cum e să-i înfrunţi iar pe unii care te zdrobiseră cu 6-0. Pînă la urmă însă, diferenţa a făcut-o tot determinarea nostră".
Nu dormeau noaptea
Cu toate metodele inedite la care a apelat staff-ul tehnic al României, "tricolorii" au trecut greu peste perioada de cantonament. Acelaşi Cicerone Manolache recunoaşte că "nu puteam să dorm noaptea. Mă gîndeam că asta mi se întîmplă doar mie, fiindcă sînt debutant. Dar cu o seară înainte de joc, pe la patru dimineaţă, i-am găsit pe hol pe Constantin şi pe Nunweiller. Nici ei n-aveau somn. A doua zi însă i-am spulberat pe spanioli. Nu se aşteptau la asta, după ce ne dăduseră 6-0 la ei". Totuşi, România a ratat calificarea la CE '64, competiţie încheiată cu victoria finală a ibericilor.
Ceauşescu şi modelul alpiniştilor sovietici
Ca să fie siguri că dezastrul de la Madrid nu se poate repeta, comuniştii l-au trimis la echipă pe Nicolae Ceauşescu, pe atunci doar şeful UTC. Manolache n-a uitat nici după 47 de ani ce le-a spus viitorul dictator: "«Trebuie să bateţi Spania! Uite, alpiniştii sovietici au reuşit să pună steagul lor pe cel mai înalt vîrf din lume. Noi nu putem să rămînem în urmă». Nu ştiu ce m-a apucat şi m-am ridicat eu în picioare. Am promis că vom învinge. Toţi au rîs de mine".
Motocicletă din primă
Pentru victoria cu Spania, jucătorii "naţionalei" au fost recompensaţi cu 7.000 de lei. Din aceşti bani, Manolache spune că "mi-am luat o motocicletă, o Javă de doi şi jumătate, care costa 6.000 de lei". Ulterior, a mai primit de la Partid o casă: "M-au remarcat că am luat atunci cuvîntul, dar şi pentru că jucasem bine. În trei zile mi-au dat o locuinţă. Pînă atunci stăteam într-un apartament în care bătea vîntul, dormeam cu căciula pe cap".
"Am jucat cu o determinare fantastică. Intram cu capul în contre, la crampoane, nu ne-a păsat de nimic. Doar să cîştigăm, să ştergem pata de pe blazonul«naţionalei»"
Cicerone Manolache
"Cînd am intrat atunci pe stadion, brusc mi s-a tăiat respiraţia. De aia, în poza de la prezentarea echipelor, eu sînt singurul cu gura căscată"
Cicerone Manolache
» REACŢIILE FANILOR PE GSP.RO / URSUS
"Mi-e jenă că avem jucători excelenţi, dar care nu ajung la naţională. Mi-e jenă că ne bat sîrbii şi lituanienii, dar nu mi-e jenă că sînt român!"
rapidistudemine
"Victoriile şterg înfrîngerile, aşa că tot ce puteţi să faceţi e să bateţi Austria!
Stanca Viorel-Cosmin
"A fi român înseamnă să iubeşti sportul. A fi român înseamnă să iubeşti fotbalul. A fi român înseamnă să iubeşti România!"
chin3zu
"După victoria cu Olanda, cu toţii plîngeam de fericire. Acum, după meciul cu Serbia, cu toţii plîngem de supărare. Dar asta nu ar trebui să ne împiedice să-i încurajăm pe băieţi"
RaMoN
"Ar fi bine să uităm meciul cu Serbia şi să ne vedem de treabă. Băieţii au vrut, dar le-a lipsit şansa. Trebuie să-i susţinem pînă la capăt"
marius
"Am fost mîndru vara trecută, la Euro, cînd englezii, aflînd că sînt român, îmi spuneau că nu le venea să creadă că nu ne-am făcut de rîs"
doru stelistu
"Cînd se va intona imnul miercuri seara, la Klagenfurt, aş vrea să nu-l urlaţi. Aş vrea să-l cîntaţi, să-l simţiţi, să-l trăiţi!"
Daniel
"Această generaţie nu şi-a spus ultimul cuvînt. Chiar dacă nu ne calificăm, inima ne cere şi ne îndeamnă să strigăm HAI ROMÂNIA!"
skM.bosumflat
GSP special • Superreportaje • UIMITOAREA ATITUDINE A “NAŢIONALEI” DIN ‘62
Revanşa după metoda “un pitic atît de mic“
Articol de Marius Mărgărit, Dana Surulescu — miercuri, 01 aprilie 2009
{{text}}