Hagi spune ca a deschis ochii in fotbal vazindu-l pe Dobrin, pe care il aseamana cu francezul Zinedine Zidane. Hagi a raspuns ieri la telefon avind o voce ragusita si trista. stia despre ce trebuie sa vorbeasca. Despre disparitia lui Dobrin, cel cu care a fost mereu comparat, cel cu care s-a duelat mereu de la distanta pentru titlul de cel mai bun fotbalist al Romaniei din toate timpurile.
- Buna ziua, domnule Hagi, Dobrin nu mai e...
- Da, din pacate. Este poate cea mai trista zi din fotbalul romanesc, care ramine mult, mult mai sarac fata de ceea ce avea cind Dobrin era in viata. Sint foarte abatut, mai ales ca l-am cunoscut, l-am vazut jucind, il stiam ca jucator si ca om.
- Ce ati admirat cel mai mult la el?
- Era, dincolo de ce facea pe teren, un om de un caracter deosebit, un om care ne-a aratat tuturor ce inseamna sa respecti cu adevarat in viata. Era un artist, un elegant in joc, in viata de dincolo de teren. Mare lucru!
- Ca fotbalist?
- Ooo... Sa nu ma feresc de cuvinte, a fost idolul meu. De mic am crescut cu el. Cind am deschis ochii in fotbal, prin anii '70, l-am vazut pe el, pe Dobrin si magiile pe care le facea cind avea mingea la picior. Fotbalist de calitate, cu o tehnica ireprosabila.
- Credeti ca daca ar fi avut si el sansa sa evolueze in Occident, altul ar fi fost traseul carierei lui?
- Acesta a fost destinul lui. Sa ramina aici, in Romania, si sa faca fericiti milioane de oameni, sa bucure toti iubitorii de fotbal de la noi din tara, care umpleau stadioanele ca sa-l vada special pe el.
- Va aduceti aminte de vreun meci care v-a impresionat in mod deosebit?
- Bineinteles, partida cu Valencia, de la Pitesti, din Cupa UEFA. A deschis scorul in primele minute dintr-o lovitura libera executata cu exteriorul. O executie superba. Ma uitam la televizor si eram incintat, mai ales ca eram un copil, aveam doar 13 ani. Apoi, a cistigat de unul singur campionatul pentru FC Arges in 1979.
- Cu cine l-ati asemana dintre marii fotbalisti ai lumii?
- El a fost mare, mare de tot, nu-l pot compara decit tot cu un jucator grandios. Cred ca atit ca prestatii pe teren, dar si in afara lui, a fost ca Zidane.
- Ce ati simtit cind ati auzit ca el nu mai e?
- O mare durere. El nu mai e printre noi, insa o sa-i pomenim mereu numele. Gloria lui, golurile lui, evolutiile lui, toate amintirile despre el ne vor ramine intacte si ne vom gindi mereu la el pentru ca ne-a lasat multe lucruri de care ne-am bucurat la vremea respectiva si de care ne vom bucura pina la capatul vietii.
- Buna ziua, domnule Hagi, Dobrin nu mai e...
- Da, din pacate. Este poate cea mai trista zi din fotbalul romanesc, care ramine mult, mult mai sarac fata de ceea ce avea cind Dobrin era in viata. Sint foarte abatut, mai ales ca l-am cunoscut, l-am vazut jucind, il stiam ca jucator si ca om.
- Ce ati admirat cel mai mult la el?
- Era, dincolo de ce facea pe teren, un om de un caracter deosebit, un om care ne-a aratat tuturor ce inseamna sa respecti cu adevarat in viata. Era un artist, un elegant in joc, in viata de dincolo de teren. Mare lucru!
- Ca fotbalist?
- Ooo... Sa nu ma feresc de cuvinte, a fost idolul meu. De mic am crescut cu el. Cind am deschis ochii in fotbal, prin anii '70, l-am vazut pe el, pe Dobrin si magiile pe care le facea cind avea mingea la picior. Fotbalist de calitate, cu o tehnica ireprosabila.
- Credeti ca daca ar fi avut si el sansa sa evolueze in Occident, altul ar fi fost traseul carierei lui?
- Acesta a fost destinul lui. Sa ramina aici, in Romania, si sa faca fericiti milioane de oameni, sa bucure toti iubitorii de fotbal de la noi din tara, care umpleau stadioanele ca sa-l vada special pe el.
- Va aduceti aminte de vreun meci care v-a impresionat in mod deosebit?
- Bineinteles, partida cu Valencia, de la Pitesti, din Cupa UEFA. A deschis scorul in primele minute dintr-o lovitura libera executata cu exteriorul. O executie superba. Ma uitam la televizor si eram incintat, mai ales ca eram un copil, aveam doar 13 ani. Apoi, a cistigat de unul singur campionatul pentru FC Arges in 1979.
- Cu cine l-ati asemana dintre marii fotbalisti ai lumii?
- El a fost mare, mare de tot, nu-l pot compara decit tot cu un jucator grandios. Cred ca atit ca prestatii pe teren, dar si in afara lui, a fost ca Zidane.
- Ce ati simtit cind ati auzit ca el nu mai e?
- O mare durere. El nu mai e printre noi, insa o sa-i pomenim mereu numele. Gloria lui, golurile lui, evolutiile lui, toate amintirile despre el ne vor ramine intacte si ne vom gindi mereu la el pentru ca ne-a lasat multe lucruri de care ne-am bucurat la vremea respectiva si de care ne vom bucura pina la capatul vietii.
{{text}}