Fotbal la zid

Barcelona s-a ciocnit de barajul gîndit de Hiddink şi n-a putut să-şi facă jocul. I-a pierdut pe Marquez şi Puyol, iar Chelsea e acum favorita

E al doilea an consecutiv cînd Barcelona încearcă să ţină piept imperiului britanic, fotbalistic vorbind evident. Un război, fotbalistic vorbind din nou, pe care englezii îl controlează din punct de vedere numeric, 3 din cele 4 semifinaliste, din punct de vedere financiar, din punct de vedere fizic şi, pe undeva, din punct de vedere psihic.

Fotbalistic vorbind însă, Barcelona are ceva în plus. Tocmai fotbalul pe care-l propune, rod al unui efort conjugat antrenor-jucători-public, pe care atît de mulţi l-au apreciat în acest sezon. Henk Ten Cate, antrenorul olandez al lui Panathinaikos, caracteriza perfect cele două grupări într-o singură propoziţie: "Barcelona e artă, Chelsea e contondenţă". Ten Cate ştie despre ce e vorba. A cîştigat Liga în 2006 cu Barcelona, ca secund al lui Rijkaard, şi a ratat-o de puţin în 2008, ca ajutor al lui Avram Grant, la Chelsea.
Dincolo de muşchi, Chelsea mai avea cîteva atuuri. O sumă de jucători de top-class, un angrenaj perfect sudat, avînd la bază construcţia lui Mourinho, şi un antrenor care se confundă cu succesul în persoana lui Guus Hiddink. Plus o datorie morală pe care fotbalul o are către acest club, datorie ce-şi trage rădăcina din acea brazdă de la Moscova, care l-a făcut pe Terry să rateze penaltyul decisiv, în trecuta finală.