Toti cei care iubesc fotbalul l-au iubit, inevitabil, si pe Dobrin. Pe mailul Gazetei continua sa soseasca gindurile celor ce l-au admirat pe "Printul din Trivale". Mai jos, un text emotionant trimis ieri de un cititor gsp, Anton Giminadis. 14 noiembrie 1971 nu a fost o zi foarte insorita. Dimineata se anunta cam nasoala. Aveam 13 ani si tineam cu Rapidu' pentru ca sora-mea si varu-miu mai mari tineau si ei cu Rapidu'. Am ramas cu Rapidu' sa sufar toata viata. Maica-mea vazuse in ghiozdan biletul la meci (Romania - Cehoslovacia) si m-a spus lu' taica-miu. Noroc ca taica-miu m-a inteles, ca si el se ducea pe Progresul sa-si vada "frizerii" si mi-a explicat ca pina la "23 August" il iau pe 13 pina la Piata Unirii si pe urma pe 14, care ma lasa in spatele tabelei (cea veche). Maica-mea mi-a pus intr-o plasa 4 sandwichuri si o sticla de bere plina cu apa (pe atunci nu erau jandarmi la intrare) pentru ca am plecat cu 5 ore inainte. Sub tabela am stat toate cele 4 ore de dinainte, pentru ca acolo aveam bilet. Dupa prima repriza era deja 1-0, marcase Dembo un gol chinuit. In repriza a doua Rica incepuse deja show-ul cu mingea. In minutul 51 a continuat show-ul pina ne-a inghetat inima. Singurul coechipier demarcat pe care l-a vazut Rica a fost Capkovici, caruia i-a pasat lejer. Capkovici, la rindul sau, l-a" pasat lejer" pe Rica. si pe noi. Eram inghetati, nu mai vorbeam nici unul din toti 70.000 (poate mai multi). Atunci a venit Gicu, a luat-o, a pus-o la centru, i-a dat-o lu' Lucescu, care a plecat cu ea pe dreapta, aproape de fanion, asta a centrat pe jos si tot Gicu a intrat cu ea tiris in poarta. Gicu a fost singurul care a stiut ca aia sint de batut. asta era Gicu. Acum, conducatorii vorbesc despre " mentalitate de invingator". Prostii. Gicu stia ca el oricum ii bate. Pentru el totul era simplu. si eu acum pling ca prostu'.
{{text}}