Vittorio Pozzo este singurul antrenor Italian care a castigat vreodata doua Cupe Mondiale , in 1934 si 1938, ceea ce il face unic in lumea fotbalului din Italia . El considera slujba sa o onoare , nu o atributie , de aceea nici nu a cerut vreodata sa fie platit pentru asta . Pentru el era suficient sa ghideze Gli Azzurri catre glorie si apoi sa se intoarca acasa langa sotia sa si sa se bucure de triumf.
Pozzo lucra intr-o fabrica inainte de a deveni antrenor si se considera binecuvantat. Era rezervat , onest si credincios pregatirii militare pe care o avea . Pozzo avea sa ordone mai tarziu jucatorilor, sa cante imnul militar Il Piave Mormorava , in timpul unor sederi indelungate in locuri asemanatoare cu manastirile , locuri ce nu ofereau confort sau alte privilegii. Pentru el era o modalitate de intaririe a spiritului de echipa si de a construi avand la baza patriotismul , cel care a si reprezentat fundatia intregului succes al echipei .
Echipa nationala a lui Pozzo nu era doar o echipa de fotbal , era o adevarata familie . Pozo era tatal : cald cand era nevoie si strict cand situatia o cerea . Nu a dat niciodata inapoi in fata alegerilor dificile si a aparat mereu echipa, atacand cu pieptul scos in fata, ca un adevarat soldat – calitate ce a atras in permanenta admiratia jucatorilor sai . Pozzo nu admitea ca jucatorii sai sa fie atacati sau acuzati pe nedrept si era mereu gata sa justifice o actiune sau o anumita remarca a lor . Dupa aceea isi lua jucatorii de-o parte si le explica ce anume trebuia sa fi facut in situatia respectiva si ce greseli au facut . Pentru Pozzo, echipa sa era sacra. Aceasta atitudine a ramas pana in zilele noastre.
Din 1934 pana 1938, echipa a castigat tot ce se putea castiga : Campionatul mondial din Italia (1934 ); cupa din 1936 ( Germania) ; si Campionatul Mondial din Franta (1938) . Nici o alta echipa nationala nu a fost mai puternica sau de temut decat Azzurri. Pozzo, conducatorul lor, era mandru ca I a condos – intr-o perioada foarte delicata – o mana de barbati ce s-au sacrificat , au luptat, au invins si au adus atat de multa fericire Italiei. Cuvinte precum ``glorie``, ``curaj``, ``putere`` si ``compasiune`` aveau o insemnatate deosebita pentru el . Unii spuneau despre el ca ar fi incapatanat , dar multumita lui Pozzo, Italia a colorat intreaga lume in albastru.
Pentru Pozzo, jocul tinea de strategie . In tinerete a trait in Marea Britanie si acolo a invatat despre fotbal si tot ce tine de tacticile din fotbal. A studiat acest sport cu entuziasm si l-a imbinat cu flerul tipic Italian. In anii sai de glorie , a devenit un adevarat profet al `` il Metodo``, un model de joc ce contrasta cu cel inventat de englezul Henry Chapman. In ciuda acestui antagonism cu tehnicile contemporane, Pozzo a ramas ferm pe convingerile sale . El s-a concentrat pe partea psihica si atletica a jucatorilor sai si a decis ca este mai bine sa marseze pe tactica sa . Pozzo avea dreptate : nici o alta echipa nationala nu era capabila sa fie mai buna decat Gli Azzurri si echipa sa a dominat peste tot unde a jucat .
Declinul a venit dupa cel de-al doilea razboi mondial , cand echipele au inceput sa joace folosindu se de tactica WM . Chiar si Torino, cea mai puternica echipa Italiana la acel moment a ales aceasta cale . Acela a fost momentul cand Pozzo s-a retras , realizand ca anii de glorie treabuiau sa se termine undeva. Dar tot Pozzo a fost cel care fara nici o obligatie , si-a asumat responsabilitatea in timpul unuia dintre cele mai dramatice momente ale Italiei : a identificat cadavrele jucatorilor de la Grande Torino , care au murit intr-un accident de avion. Pozzo, tatal lor, nu ii putea abandona . Si nu a facut-o. A fost gestul final al unui mare conducator. Cel mai mare pe care Italia l-a avut vreodata.
Metoda
In ziua meciului , Pozzo purta cu el 2 talismane : un billet de retur catre Marea Britanie ( nefolosit) si cateva ramasite de la un trofeu pe care il castigase. Daca acest comportament superstitos i-a influentat cumva meciul , este greu de spus , dar tacticile lui Pozo raman cu siguranata de necontestat . Strategia este numita il Metodo si a schimbat fotbalul pentru totdeauna.
Pana la mijlocul anilor 1920 , tacticile de fotbal nu au evoluat de la sistemul piramidal : 2 aparatori , 3 mijlocasi si 5 atacanti. Jocul consta in atacuri successive ale unei echipe ce alerga catre gol imediat ce prindea mingea .
Introducerea legii offside-ului a dus la dezvoltarea asezarii WM , care a detreminat o mai buna distributie a jucatorilor in teren si o mai buna legatura intre ei . Focusul ramanea insa foarte mult pe atac .
Cand a dezvoltat il Metodo, Pozzo s-a inspirit din WM. A preluat tacticile sale si le-a imbunatatit . A marit numarul de jucatori in jumatatea sa de teren pentru a bloca de la inceput atacurile oponentilor , ca apoi sa contraatace rapid. Echipa lui Pozzo nu era foarte tare numai din acest punct de vedere , ci si pentru ca erau foarte realisti in abordarea jocurilor. Italia dadea echipei adverse posibilitatea de a se simti stapana , lasandu le mingea . Odata ce era recastigata mingea , Italia contraataca rapid, surprinzator , profitand de faptul ca ceilalti jucatori nu erau in jumatatea lor .
Il Metodo a revolutionat fotbalul si Pozzo a ramas fidel acestei tactici – de pe marginea terenului , avand intr-o mana biletul sau de tren si cu cealalta directionand jucatorii pe treneul de fotbal , catre victorie.
Andrea Schianchi, Gazzetta dello Sport
{{text}}