Ultima lectie a lui Dobrin, de dincolo de mormint "Daca stiam, nu fumam!"

Cancer pulmonar. Asta a avut Dobrin. Dar n-a stiut. Sotia i-a ascuns verdictul medicilor pina in ultimele clipe. si el a crezut-o. "Daca mama i-ar fi spus ca cerul este verde, el ar fi fost convins de asta", povesteste baiatul lui Dobrin.



"Imi amintesc ca-i furam tatei tigari si le fumam pe ascuns. Am inceput la 14 ani"

Nicolae Dobrin





50.000 de oameni mor anual in Romania din cauza fumatului



1/5 romani moare din cauza fumatului



Confesiunea

Gica Dobrin isi face de lucru prin casa. Stringe niste cioburi. "Lui Gicu i-a placut mereu curatenia!", spunea ea. Rocky, ciinele-lup, se agita. "Il cauta pe Gicu! Hai, Rocky, ca am ramas singuri".



Totul incepe si se sfirseste cu Gicu. Au fost 41 de ani impreuna. "A fumat mult Gicu?" "A fumat. Un pachet pe zi, uneori doua. Din noiembrie 2006, cind a facut operatia la picior, a inceput sa le rareasca. Fuma 2-3 pe zi, pe furis. Le mai ascundea prin casa. Cit m-am luptat sa le lase! Dar il luam asa, usor. Daca i-as fi impus, ar fi facut invers. Avea si el personalitate! Dar dupa operatia la plamin, din februarie, n-a mai pus tigara in gura. Nici nu mai suporta fumul. Nu mai lasa pe nimeni sa fumeze in casa. Se plingea cind simtea pe cineva mirosind a tutun. "Cind l-am adus de la spital, in februarie, avea doua pachete de Marlboro. Unul era inceput. Mi le-a dat mie, a zis ca nu le mai vrea", isi aminteste si fiul sau, Danut.





Un secret greu

Gica a trait o minciuna mare cit o tandrete de-o viata. A fost felul ei de a-l ocroti pina la sfirsit. stia de un an ca Gicu are cancer.

O boala parsiva, care n-a dat nici un semn pina in ianuarie 2007, cind au inceput usoare dureri de spate. Atunci cind era deja spre stadiul 4 si nu se mai putea face nimic. Tutunul. El era de vina. "N-am putut sa-i spun ce are. L-as fi omorit mai repede", spune Gica. "Mama era totul pentru tata. A crezut-o", intareste si Danut. Care l-a amagit mereu ca sa-i dea speranta. Dupa atita tacere, Gica povesteste. Are nevoie sa spuna. A tinut totul doar in ea, prea mult.



"La ultimul control, in urma cu vreo trei saptamini, ni s-a spus la Bucuresti sa oprim citostaticele. Am stiut ca va muri!"

Gica Dobrin





Dus la spital ca un copil

Sotia povesteste. "Boala se agrava. Metastazele ajunsesera la coloana. Gicu paralizase la ambele picioare. Dar era constient. Nu mai avea nici o sansa. Poate doar cu niste medicamente foarte scumpe, Tarceva. Le-am luat. Orice pentru o cit de mica speranta. Ce sa-i spun, ca asteptam moartea? (Plinge in hohote). I-am dat pastile 6 zile si starea lui s-a inrautatit. Vomita. Nu mai putea minca. Marti l-am dus la spital la Pitesti".



Devenise un copil. "Isi facea griji cum o sa-l punem in masina. L-am luat in brate, ca nu mai avea decit vreo 50 de kilograme", spune si Danut. Gica a continuat: "Gicu ma tot intreba: L-am mintit iar ca facem analize si ne intoarcem".





"Cred ca noi, cei care l-am iubit, i-am stricat viata lui Dobrin. Toti care voiau sa-i fie alaturi il chemau doar la baut si fumat. Nimeni n-ar fi zis: hai sa mincam ceva!"

Tatiana Predut, asistenta sefa la Spital Judetean Pitesti





"Sa chemam preotul, e o sarbatoare"

La spital, medicii i-au pus perfuzii. "I-au bagat de toate, sa incerce sa-l ajute. Vomita insa mereu si joi au deconectat tot. Nu mai avea nici un sens", isi aminteste Gica. "Tata, care nu stia nimic, zicea ca Gica a chemat apoi un preot, sa-l impartaseasca: "I-am zis ca vine o sarbatoare mare, ca e bine sa facem asta. Mereu gaseam o legatura cu ceva ca sa-l pot pacali. L-am spalat, ca se patase pe pijama de la voma. El a zis . si-a facut singur unghiile. Apoi, spre seara, a venit singura lui matusa in vizita, au venit si rude de-ale mele. Am discutat. El era bine, constient. Presa a aflat ca e ceva in neregula. Au venit ziaristii la spital, voiau sa intre la el. Pina la urma, l-am primit doar pe unul.



Gicu a vorbit cu el: Uite, sint bine, miine plecam acasa, stati linistiti!”. Danut isi aminteste ca “pe la unu noaptea, a facut o criza. Am crezut ca se duce, dar medicii l-au ajutat sa revina. Aprinsesem si luminarea. Era sub pat, sa nu o vada”.