Fotbalul a ajuns şi în Bărăgan, în 1954. Nu erau profesionişti, erau doar simpli amatori, care făceau totul din plăcere. "La Nemţi" era o zonă în jurul unui lac unde se afla o fostă cazarmă nemţească, cu puştani care mai încingeau din cînd în cînd cîte o miuţă pe străzile prăfuite ale urbei. Atunci au decis să-şi facă o echipă de fotbal şi să joace împotriva altor echipe, din Ploieşti, Buzău sau Slobozia. Au jucat ani de zile în regiune, ca în 1968 să apară pe prima scenă a eşalonului trei, sub denumirea de Aurora Urziceni.
O echipă de raion
Adrian Ion, un fost fotbalist al echipei din acele vremuri, actualmente învăţător la Şcoala Generală nr. 1 din Urziceni, îşi reaminteşte vremurile cînd făcea naveta 30 de kilometri pentru a veni la antrenamentele echipei. "Am terminat în 1966 Şcoala de Pedagogi de la Buftea, dar în timpul ăsta jucasem deja la Cinematografia Buftea şi la Răcari. M-am transferat în 1966 la Aurora.
Jucam în regiune, era un campionat regional, cu echipe din raion. Eram în serie cu echipe din Slobozia, Călăraşi şi Giurgiu. Toată lumea se lupta pentru barajul de promovare în C. Am plecat timp de doi ani de la echipă, din 1966 pînă în 1968, atunci cînd am făcut stagiul militar. Eram numai jucători născuţi în Urziceni, Florin Scăunaşu, Mihai Nicolae «Digeană», Răducanu Ion «Ghidei» şi mulţi alţii", îşi aminteşte învăţătorul care este salutat de zeci de copii în timpul discuţiei.
"Se vindeau meciurile!"
După ce au promovat în eşalonul trei, după un sezon au retrogradat din nou, şi s-au reîntors în C după doi ani. Motivul pentru care au retrogradat? E destul de ciudat, dar ceva obişnuit pentru zilele noastre: "Vindeau meciurile!". "Ne făcusem o echipă puternică cînd am promovat în C, veniseră la echipă şi jucători din Bucureşti. Am reuşit să adunăm puncte multe în tur, dar în retur unii jucători vindeau meciurile şi am retrogradat", dezvăluie domnul Adrian.
S-au întors în campionatul regional, unde şi-au dat viaţa pentru a prinde din nou un loc de Divizia C. Între timp au făcut figură frumoasă în 16-imile Cupei României. "Am jucat cu Dinamo, a fost o nebunie! Era trupa de aur a dinamoviştilor, cu Lucescu. Ne-am dat silinţă să cîştigăm şi eram gata-gata să-i eliminăm. La pauză era 0-0, cei de la Dinamo chiar vorbeau: «Uite-i şi pe ţăranii ăştia, vor să ne bată!!». Ne-au dat două goluri şi ne-au eliminat", adaugă Ion Adrian.
"Mîncam salam cu pîine"
Despre prime grase, salarii de străinătate, nici nu se putea discuta la micuţa echipă din Urziceni. "Nu aveam salarii, dar nu ne dădeau nici porumb. Cînd reuşeam să cîştigăm meciurile importante răsplata noastră era o masă festivă. O singură dată, ţin minte, că la prima promovare am fost la Năvodari pentru 7 zile. Ei ne-au plătit mîncarea şi cazarea. Mergeam cu camionul în campionatul regional, într-o mînă cu salamul şi-n cealaltă o bucată de pîine. După ce am reuşit să promovăm am primit un autobuz de la firma de transport local", spune învăţătorul, care se pregăteşte să ţină un discurs micuţilor elevi de clasa a IV-a.
O echipă cu tîmplari, tehnicieni şi merceologi
Ion Adrian a trebuit să se retragă, dar nu a avut o retragere ca Hagi sau Gică Popescu. "În 1974 am zis că trebuie să mă las, să mă căsătoresc. Am rărit-o cu antrenamentele, nu mai puteam să mă ţin de ambele. Eu eram deja învăţător, urma să dau concursul să ocup un post. Fiecare aveam cîte o meserie pentru că trebuia să cîştigăm bani. Am avut colegi tîmplari, lăcătuşi, asistenţi medicali, merceologi sau tehnicieni viticoli. Toată lumea muncea! După ce m-am retras, am dat concursul şi din 1977 sînt învăţător la şcoala de aici, din Urziceni. Anul viitor o să ies la pensie!", încheie domnul Adrian.
Au jucat în "C" şi-n "D"
Revenind la istoria clubului, după alţi trei ani echipa a repromovat în Divizia C cu numele de Avîntul Urziceni. A evoluat timp de patru ani cu rezultate modeste, după care, în sezonul 1979-1980, a trecut sub administrarea uzinei Ferom din localitate, care a preluat şi denumirea echipei. După rezultate modeste, peste patru sezoane, clubul a trecut din nou la o altă denumire. De această dată Unirea Urziceni a retrogradat în "D", după un an a revenit în "C", dar nu a avut evoluţii notabile.
La un pas de B, apoi au căzut în D
În 1982, Felix Grigore, actualul director general al celor de la Unirea Urziceni, a venit la secţia de copii şi juniori. A jucat din pasiune şi a ajuns la echipa de juniori unde a evoluat două meciuri în UEFA '90 împotriva celor din Israel. E cel mai vechi om din actuala conducere. Sezonul 1987-1988 a fost unul bun pentru echipa locală. În campionat a terminat pe locul doi, la mare luptă cu Dunărea Călăraşi pentru promovarea în B, dar n au reuşit. A prins un drum bun în Cupa României, unde s-a oprit în 16-imi, după ce a pierdut cu 3-1 cu Corvinul Hunedoara. În sezonul următor au picat din nou în "D", un an mai tîrziu revenind în Divizia C, ca după doi ani să se întoarcă în D.
2000 - Unirea Urziceni
Între 1992 şi 1999 cei din Urziceni nu au reuşit să iasă din eşalonul al treilea, evoluînd în competiţii în regiune. Revenirea în "C" a avut loc în sezonul 1999-2000 sub denumirea de Agricultorul Urziceni. După un an de zile, şi-au schimbat din nou denumirea în Unirea Urziceni.
După încă două sezoane în Divizia C, Gheorghe Giolea şi Adrian Mihalcea, cele două persoane care puseseră mîna pe club, au decis să nu mai investească nici un leu într-un club care nu producea nimic. "Am discutat cu cei doi şi mi-au spus că sînt bani prea puţini, iar costurile prea mari. Eram viceprimar în Urziceni şi în ultimul an am plătit din banii mei suma alocată pentru a înscrie echipa în "C". Am cumpărat un rînd de echipament băieţilor şi am încercat să facem o echipă. Fiind prieten cu domnul Bucşaru din şcoala generală i-am spus despre echipă şi a fost de acord să se implice", povesteşte domnul Gheorghe Babagianu, actualul subprefect.
A început Revoluţia la Urziceni
În 2002 a început revoluţia la Urziceni. Cu multă dăruire, bani şi implicare, au reuşit să schimbe în întregime conducerea administrativă. La sfîrşitul sezonului în Divizia C, a venit primul moment istoric din istoria clubului. Urziceniul reuşea să promoveze pentru prima dată în Divizia B. "A fost nebunie mare în oraş, a ieşit lumea pe străzi, ca la Revoluţie. Eram surpriza campionatului în Divizia B, reuşeam să terminăm primul sezon în "B" pe locul 6, apoi pe locul 5 şi în ultimul an în "B", am terminat pe 2. Am prins locul la baraj şi speram să ajungem în primul eşalon.
Am cîştigat meciurile cu Universitatea Craiova şi-acasă, şi-n deplasare şi noi speram. În celălalt meci juca Dunărea Giurgiu cu Petrolul Ploieşti şi trebuia să se termine egal sau să bată Giurgiu. Meciul lor s-a prelungit cu 7 minute şi nu ştiam dacă sîntem calificaţi. Nu a intrat nimeni la vestiare, toată lumea a stat pe gazon să vadă finalul. Am primit un telefon şi mi-au spus «A bătut Giurgiu!». În acel moment a început fiesta. Eram sigur să sîntem ca şi promovaţi, chiar dacă mai aveam de jucat cu Forex şi FC Bihor. Am cîştigat şi acele meciuri, şi la trei ani după performanţă de a juca în "B", am promovat pentru prima dată în Liga I", îşi aminteşte Felix.
Locul 10, apoi locul 5 la egalitate cu 3
Primul sezon în Liga I a fost unul uşor. Costel Orac, antrenorul care a promovat Unirea, a fost înlocuit cu Dan Petrescu. Sezonul 2006-2007 l-au terminat pe locul 10, apoi au reuşit să pună mari probleme echipelor de top din campionat. În sezonul 2007-2009, Unirea a reuşit să termine pe locul 5, la egalitate de puncte cu Rapid şi Dinamo, 61. "Secretul Urziceniului e unul singur, multă seriozitate. Nu se întîmplă la multe echipe ceea ce se întîmpla la noi. Nimeni nu-şi permite să întîrzie nici măcar un minut la micul dejun. Este disciplină în tot. La antrenamente nu se înjură, nu se ţipă. Se pregătesc în condiţii moderne. La Urziceni nu există superiori. Toată lumea este egală, toţi se respectă, indiferent de nume!", spune subprefectul Babagianu.
Anul 2009 - anul Urziceniului
La începutul acestui sezon, proaspăt încheiat astăzi, nimeni nu se aştepta ca Unirea Urziceni să ajungă să joace în Liga Campionilor. Nici măcar oamenii care au stat atît timp lîngă club şi au muncit pentru fiecare lucru de care aveau nevoie. Au adus jucători, şi-au păstrat antrenorul, şi-au făcut un staff puternic şi nu au renunţaţ la unitatea de grup.
"Nu m-am gîndit nici un moment că în trei ani putem ajunge să jucăm în Liga Campionilor, dar după ce anul trecut am reuşit să jucăm în UEFA, să facem un 0-0 cu Hamburg în deplasare, credeam că o să putem să repetăm performanţă. Am muncit mult şi ne-am dăruit pentru fiecare punct. Ştiam că sîntem o echipă unită, puternică, care poate produce surpriza! Dar cu siguranţă absolut nimeni nu se gîndea la începutul acestui sezon că o să cîştigăm campionatul!", spune Felix Grigore.
VIDEO / Vezi parcursul Unirii din acest campionat
După 55 de ani de la înfiinţarea clubului, după sute de meciuri în regiune, în Divizia C, după un an în liga a doua, Unirea a reuşit să ajungă în primul eşalon fotbalistic. Au muncit din greu, au dovedit după un an că pot şi că sînt surpriza campionatului, iar în cel de-al treilea an au cîştigat campionatul şi au ajuns direct în grupele Ligii Campionilor.
PALMARESUL UNIRII URZICENI
LIGA I
2008-2009 locul 1
2007-2008 locul 5
2006-2007 locul 10
LIGA II
2005-2006 locul 2
LIGA III
2002-2003 locul 1
1987-1988 locul 2
CUPA ROMÂNIEI
2007-2008 finala cu CFR Cluj
1987-1988 16-imi cu Corvinul Hunedoara
1970-1971 16-imi cu Dinamo
{{text}}