Glorie în 3 minute

Roger Federer a devenit ceea ce anunţa de mult: cel mai mare din istorie. A făcut-o pentru că a ştiut cînd să-şi ia şansele. Diferenţa între un jucător excelent şi unul imens



Un mare suspin de uşurare, înghiţit de strigătul lui Roger, cel care anunţa sfîrşitul finalei de la Wimbledon 2009. Pentru că el a ştiut, din momentul în care mingea a părăsit racheta lui Roddick, că aceasta va ajunge afară.



Al 15-lea titlu de Mare Şlem din cariera elveţianului, record absolut al istoriei, a venit pe drumul cel mai greu şi mai sinuos. A venit la capătul unei finale în care viteazul adversar a reuşit un break în plus faţă de Federer. "A fost frustrant pentru că n-am putut cîştiga pe serviciul lui Andy decît în final. Satisfacţia e mai mare fiindcă nu am putut controla deloc meciul", a recunoscut onest Roger la conferinţa de presă.



Federer şi tenisul-procentaj

"Roger Federer a fost norocos", scrie Boris Becker, el însuşi triplu campion la Wimbledon, în The Daily Telegraph. "Andy Roddick a avut cea mai bună şansă să cîştige titlul, dar a irosit patru mingi de set în al doilea act, care au fost virtuale mingi de meci. Federer nu ar fi revenit de la zero-doi la seturi". Becker explică mai departe: "În momentul crucial, Roddick a încetat să mai creadă. E vorba doar de cîteva grăunţe de îndoială, care fac diferenţa. Andy a fost la un punct de a servi pentru titlu în decisiv, Federer a avut nevoie de doar două mingi de meci. Acesta e tenis-procentaj".



Nimeni nu se aştepta la un asemenea ultim act, încheiat cu cel mai lung set din istoria finalelor londoneze, chiar şi din perioada cînd nu exista tie-break-ul, 16-14. Roddick jucase excelent, însă cifrele votau împotriva lui. Nu doar bilanţul de 2-18 în faţa elveţianului, ci şi cele două finale pierdute la Wimbledon, în 2004 şi 2005. Dar americanul e un alt jucător acum. A avut curajul şi încăpăţînarea să se reinventeze la aproape 27 de ani şi experimentul i-a reuşit.



În meciuri precum cel de duminică, intervine însă ceva ce Andy a avut o singură dată, la US Open 2003, în comparaţie cu cele 14 experienţe precedente ale lui Roger. Capacitatea de a face diferenţa atunci cînd trebuie. În asta stă nemurirea lui Federer în tenis.



"Nu e linia de finiş"

Ce urmează pentru Roger? "El nu e doar parte din istorie, istoria îl conduce", crede Becker. "Are nevoie de o nouă ţintă. În acest moment, 16 titluri de Mare Şlem sună la fel ca 15. El trebuie să se gîndească la ce mai e de venit". Poate răspunsul îl dă inscripţia de pe tricoul pe care elveţianul l-a purtat la conferinţa de presă: "Nu e linia de finiş. Mai este mult pînă acolo".



Din nou lider mondial

"Nu se ştie cum ar fi jucat, însă e trist că Rafa n-a avut măcar o şansă cinstită de a încerca. Asta pentru că s-a accidentat. Tenisul se mişcă repede", a spus Roger. "Sînt bucuros că am ajuns numărul unu mondial cîştigînd un turneu şi nu pentru că el nu joacă sau pentru că eu aş fi jucat doar decent. Lucrurile nu trebuie să fie aşa. Se presupune că trebuie să învingi în meciurile mari, în turneele mari. Aşa devii lider mondial sau revii pe această poziţie", a încheiat Federer.



"E uimitor că am fost capabil să joc atît de bine timp de atîţia ani şi să nu mă accidentez serios. Îmi place. Mă simt fericit!"

Roger Federer