Povestea emoţionantă a unui suvenir special purtînd marca "Mopsului". Mărturisirea unei românce, acum medic la Londra, a cărei copilărie s-a confundat cu admiraţia supremă pentru idolul său
A fost mai întîi un comentariu pe forumul GSP. A urmat apoi o epistolă electronică emoţionantă venită din partea unei românce de 48 de ani, medic la Londra din 2003, declarată pe veşnicie o admiratoare a lui Dumitrache, fotbalistul care i-a marcat copilăria petrecută în Ardeal. O poveste spusă admirabil! Savuraţi-o, fiindcă ea explică nemurirea "Mopsului"!
"Mă numesc Erna Maura Herteliu şi m-a bucurat faptul că veţi lansa un DVD comemorativ Dumitrache. M-am simţit din nou privilegiată ca în copilărie, cînd am pornit la finalul unui meci contra puhoiului de suporteri mureşeni ce se revarsă pe porţile stadionului ca să obţin primul meu autograf de la Dumitrache.
Tata venise cu alte treburi în duminica aceea din anii '70 de la Bistriţa la Tîrgu Mureş, iar eu l-am însoţit cu gînduri clandestine de a ajunge la meciul A.S.A. -Dinamo. Nu am ajuns decît după meci şi l-am lăsat pe tata în maşină, pentru că nu avea unde parca, şi am dispărut printre oameni într-o direcţie ştiută numai de imaginaţia mea de copil nebun după fotbal.
"ERAM CA O NAUFRAGIATĂ"
Dinamo pierduse cu 2-1 şi cînd toţi suporterii locali ieşeau în delir, eu, o fetiţă mărunţică, intram! Mulţimea mă izbea încoace şi încolo, eram ca naufragiată într-o mare fierbinte cu rafale înţepătoare de miros de transpiraţie, bere şi usturoi, busola mea din creier se înţepenise pe CONTRA şi mă luptam ca Făt-Frumos cu balaurul în direcţia aceea foarte exactă!
M-a pescuit nu ştiu cine şi m-a întrebat cine sînt şi cum m-am pierdut. Eu? Să mă pierd?! Cum adică? E adevărat că nu prea ştiam cine sînt, dar ştiam exact ce voiam: autograf de la Dumitrache! M-a dus de mînuţă direct la vestiare, unde dinamoviştii se îmbrăcau.
“PISTRUI ROŞCAŢI ŞI FIRE ARĂMII”
Apariţia mea insolită acolo i-a lovit cu muţenie şi zîmbete arcuite în mirare, de la căpitanul Lucescu pînă la fundaşul Deleanu. Îmi amintesc doar mîna lui Dumitrache, de la încheietură spre degete, scriindu-mi autograful pe cartea lui Ioan Chirilă, cîţiva pistrui roşcaţi şi firele de păr cu reflexe arămii.
M-am pomenit din nou afară, oamenii se risipiseră şi dinspre plopii înalţi coborau adieri plăcute de august pe sfîrşite pe fruntea mea udă. Tata mă căuta înnebunit. Cu o latenţă de sub un minut realizase gafa de a mă lăsa să plec prin torentul de oameni. Faţă în faţă cu mine, voia să mă certe şi zîmbea, i-am arătat autograful şi m-a luat mîndru de mînă, păşind alături de mine ca în ziua în care luasem premiul întîi cu coroniţă.
Maşina ne aştepta cum o lăsase tata: parcată neregulamentar, cu cheia în contact şi portiera larg deschisă. Strîngînd cartea la piept am gîndit cu cuvintele lui Florică, parafrazîndu-l: «Dacă apar mîine cu autograful printre prietenii mei stelişti, nu-i aşa că mănîncă lumea furnici?»".
"ACUM APRIND O LUMÎNARE"
Cu doi ani în urmă, cam pe vremea cînd Dumitrache se stingea, povesteam cu entuziasm la Londra profesorilor mei despre golul lui Florică dat lui Banks pe Wembley! În fiecare an, de o viaţă, la 22 mai, de ziua lui de naştere, cumpăram flori şi cîntam cîntecele pe care le-am compus pentru el în copilărie. Acum voi aprinde o lumînare, dar m-am obişnuit cu flori.
I-am oferit trandafiri roşii lui Dumitrache în 23 martie1979, la debutul unui meci de Cupă Corvinul - Gloria, un portret în creion făcut de mine, semnat şi adnotat cu cuvintele «E PROPRIO TU», şi o poezie pe care mulţi ani mai tîrziu copilul meu a considerat-o absolut deosebită. Astfel am marcat trecerea de la copilărie la adolescenţă, abandonînd în ziua aceea fotbalul şi pe eroul meu Dumitrache pentru a mă dedica profesiei.
De multe ori, m-am gîndit că artiştii şi oamenii ale căror vieţi devin publice ne oferă nouă, maselor, atît de mult şi noi îi strivim cu admiraţia noastră pentru o vreme, ca în cele din urmă să-i abandonăm exact cînd gloria lor păleşte, cînd sufletul le sîngerează şi au nevoie încă o dată, numai încă o dată să fie chemaţi la rampă pentru a prinde curajul de a îmbătrîni frumos şi util!
"UN SENTIMENT DE EPIGON"
Pe Dumitrache l-am lăsat în seama prietenilor de pahar care şi-au făcut datoria cum au ştiut mai bine şi din toată inima. Eu, care «m-am lăsat» de băut şi de fumat de mii de ori în cariera mea împreună cu pacienţii mei (n.b. n-am băut şi n-am fumat niciodată) şi am pus pe picioare mulţi tetraplegici, am citit cu un an întîrziere pe internet fazele agoniei celui care mi-a fost în copilărie alter ego! Am un sentiment de epigon scriind aceste lucruri.
În copilărie am scris o carte despre mine şi prietenii mei, despre fotbalişti şi microbişti, despre copilăriile adulţilor şi seriozitatea dramatică a copilului. Cartea se numeste O MINGE DE FOTBAL şi îi este dedicată lui Dumitrache. N-am încercat s-o public niciodată, a citit-o doar copilul meu care e adult şi el acum şi insistă să o public. Ultima filă este datată 29 august 1979. Dacă aţi vrea să întoarceţi cîteva file..."
DVD-UL CU GAZETA PE 25 AUGUST, LA PREŢUL DE 11 LEI
Gazeta Sporturilor continuă colecţia dedicată SuperFotbaliştilor cu DVDul Dumitrache. Realizat în parteneriat
cu TVR Media, documentarul cuprinde imagini de arhivă de la preliminariile Mexico ‘70, cele două goluri de la turneul fi nal, comentariul entuziasmat al englezilor care transmiteau partidele, goluri memorabile din campionatul României. DVD-ul va însoţi Gazeta în 25 august, la preţul de 11 lei.
{{text}}