Zimbeste, Roger, e voie!

Roger Federer are privilegiul de a-l fi invins pe Pete Sampras in singurul meci pe care cei doi l-au disputat in circuitul profesionist. Se intimpla in 2001, la Wimbledon. Promitatorul, pe atunci, elvetian, in virsta de 19 ani, atragea atentia asupra lui dupa o victorie obtinuta cu 7-5 in decisiv. N-au mai avut prilejul sa-si masoare fortele in mod direct. In 2002, Pete s-a retras, dupa ce a cucerit la US Open al 14-lea trofeu de Mare slem din cariera. Roger l-a cistigat pe primul al sau in 2003, pe iarba londoneza, iar din 2004 si-a inceput dominarea autoritara, aproape dictatoriala, pe care o detine si acum.



Atunci au pornit sa susure si inevitabilele comparatii. Cine e cel mai bun? Federer straluceste, incinta, pierde rar, joaca divin si rupe recorduri. Multe dintre ele apartinindu-i lui Sampras. Americanul, in schimb, a stat 4 ani la cutie si abia in 2006 a reaparut in meciuri demonstrative.



Saptamina aceasta, cei doi giganti ai tenisului s-au intilnit intr-o serie de asemenea dispute. La Seul, la Kuala Lumpur si azi, ultimul, la Macau. In primele doua s-a impus Roger. Nici nu se putea altfel. E cu 10 ani mai tinar, a antrenat, e montat. Pete nu si-a pierdut mina. N-avea cum. Continua sa serveasca intr-un stil care l-ar face pe Andy Roddick sa se ascunda dupa cortina, inca are o dibacie diabolica la voleuri, iar dreapta lui arde terenul advers. Doar ca alearga mult mai putin si mai greu.



Ceea ce surprinde poate e aerul destins pe care il afiseaza americanul. El se ocupa de partea amuzanta, chiar umoristica, a meciurilor demonstrative. Face pasi de dans, vorbeste cu publicul, ride, se strimba, savureaza orice moment. Tocmai el, pe care lumea il considera plictisitor pe vremea cind era lider mondial detasat.



Iar Roger? Ce face el? Ei bine, el pare ca a luat aceste dispute foarte, foarte in serios. Alearga dupa fiecare minge ca si cum ar fi intr-un turneu de puncte, ca si cum de ele ar depinde pozitia sa de virf. Sufera si pufneste cind pierde cite o minge. Zimbeste doar cind ii iese ceva. Sigur, e o forma de respect. In primul rind, fata de el. Nu se poate lasa batut. Dar nici nu i-o cere cineva! Meciurile demonstrative sint facute pentru placerea publicului, in primul rind. Cine e superior in acest moment este clar. Se numeste Roger. Iar cele trei infruntari cu Pete nu vor stabili cine e cel mai bun din istorie. Pur si simplu, asta nu se mai poate. Cei 10 ani dintre Federer si Sampras atirna mai greu acum decit in 2001. Asa ca, Roger, poti zimbi, poti face un giumbusluc, poti chiar sa-i lasi un set lui Pete. Asta nu-ti va stirbi cu nimic perfectiunea.