Baschetbalista Tina Thompson, dubla campioană olimpică cu SUA, a venit din Rusia, unde era plimbată cu Mercedesul de patronul care între timp a fost ucis
Are 34 de ani şi pronunţă greu numele oraşului la a cărei echipa s-a transferat. Tîrgovişte devine "Targovistea" pentru una dintre cele mai valoroase bashetbaliste ale SUA. Joacă de la 22 de ani în Liga Profesionistă Americană, are patru titluri cu Houston Cornets şi pentru restul sezonului va evolua la Municipal Tîrgovişte, atît timp cît în America e pauză compeţională. A jucat la Spartak Moscova, cu care a cîştigat de două ori EuroLiga. Echipa de lîngă Turnul Chindiei a ajuns pînă în şaisprezecimile EuroCup.
- De ce România?
- A avut legătură cu ofertele pe care le-am primit, iar cea mai avantajoasă a fost cea din România. Am urmărit şi traseul echipelor. Formaţia de aici are ţeluri mari. Întotdeauna mi-a plăcut să cîştig! Şi vreau să fac acest lucru şi alături de fetele de la Tîrgovişte.
- Ce ştiai despre România înainte de a veni aici?
- Am auzit lucruri bune, deşi nu foarte multe. Pînă să primesc oferta din România nu ştiam mare lucru. Apoi m-am interesat şi am aflat că primarul Boriga e un om tînăr şi foarte pasionat de baschet.
Nu e un pas înapoi
- Cum ai găsit baschetul din România?
- E diferit. Şi atunci cînd am jucat în Rusia era o situaţie diferită. Patronul şi-a adus cele mai bune jucătoare pentru a obţine performanţă imediat şi aşa s-a întîmplat. Am cîştigat cu Spartak de două ori EuroLiga. Aici se încearca formarea unei echipe. Ieri am fost la primul antrenament şi m-am simţit bine, fetele sînt sudate, par a avea o chimie foarte bună.
- Consideri venirea la echipa din Tîrgovişte un pas înapoi în cariera ta?
- Nu neapărat fiecare experienţă te îmbogăţeşte dintr-un punct de vedere. Nu-mi privesc viaţa în acest mod, de paşi înainte sau înapoi. Apoi, am realizat atît de multe în carieră încît nu mai poate fi vorba de paşi înapoi. Am patru titluri în WNBA, două medalii olimpice...
Tina şi rujul
- Dacă ar fi să te prezinţi singură ca baschetbalistă, care ar fi cuvintele pe care le-ai folosi?
- Pasionată, muncitoare, o jucătoare de echipă. Cam asta ar fi, nu-mi prea place să vorbesc despre mine.
- Dar ca femeie, eşti cunoscută prin faptul că te dai cu ruj înainte de a intra pe teren, consideri că astfel îţi manifeşti feminitatea pe teren?
- E doar o întîmplare. Acum sînt recunoscută pentru asta, dar totul a fost o întîmplare fericită. La un meci de colegiu mi-am dat cu ruj şi am văzut că lumea a observat şi de aici am spus că trebuie să continuu aşa. Cînd joc în străinătate nu-mi dau cu ruj înainte de a intra pe teren. Nu este o afirmaţie politică sau ceva de genul acesta, face parte din ceea ce sînt eu, din personalitatea mea.
-Vorbind despre politică, ce a însemnat pentru tine, cetăţean al Americii, alegerea lui Barack Obama?
- A fost minunat. Un pas înainte pentru America. A fost lucrul potrivit pentru a arăta cît de diversă este America şi la ce nivel educaţional s-a ajuns. Un preşedinte nu trebuie să fie judecat după culoarea pielii sale. America trebuie să meargă înainte, iar Barack Obama este în acest moment persoana cea mai potrivită să facă acest lucru. Avem nevoie de un preşedinte capabil, indiferent de naţionalitate sau de sex.
Sportul e o afacere
- De ce baschet şi nu volei?
- A venit mai natural. Eram atletică şi mă potriveam pentru ambele sporturi. Cînd jucam volei în şcoala generală aruncam mingile. Aşa că antrenoarea de atunci ştia de pasiunea mea pentru baschet şi m-a trimis acolo.
- Cum e privit în America baschetul feminin?
- E foarte popular. WNBA este singura asociaţie profesionistă a vreunui sport feminin care a rezistat atît de multă vreme.
- Ai fost acolo încă de la înfiinţarea WNBA-ului. În 13 ani în ce mod s-a schimbat?
- La început eram o ligă matură. Cînd am început să joc în WNBA eu aveam deja 22 de ani şi colegele mele aveau vîrste înaintate, acum este un mix de generaţii. La 34 de ani sînt considerată o veterană.
- Ţi se pare corect să existe o limită de salariu în WNBA?
- Are foarte multă legătură cu faptul că sportul în America e un business. La noi se joacă profesionist pentru profit. Patronii de echipe vor să scoată bani. Şi în NBA, la începuturi, salariul era foarte mic. Cînd a devenit profitabil, salariile au crescut. Aşa se va întîmpla şi cu WNBA. Deja sînt contracte serioase cu televiziunea, există diferiţi sponsori.
- Motivele pentru care joci în pauza competiţională din America în alte ţări sînt banii?
- Nu. Am fost foarte norocoasă că am un salariu foarte bun. Nu sînt o baschetbalistă care să umble după bani. Dacă am avut o oportunitate de a cîştiga mai bine, am profitat de ea. Nu puteam să refuz, m-am gîndit de multe ori dacă e bine ce fac. Am acumulat multă experienţă. Nu am acceptat orice fel de situaţie, am mers doar dacă m-am simţit bine şi confortabil. În plus, de patru ani nu trebuie să mă mai gîndesc doar la mine, ci şi la băiatul meu, Dyllan, şi la mama mea, care merg oriunde călătoresc eu. Şi nu am jucat foarte mult prin afară. Am fost în Italia, Coreea şi doi ani în Rusia.
- Dacă ar fi să judeci din punct de vedere financiar, regreţi că nu te-ai născut bărbat?
- Nu-mi compar viaţa cu nimeni. Într-adevăr, ei sînt plătiţi mai bine pentru că e un business diferit. Noi
construim platforma pentru fetele tinere, ca lor să le meargă mult mai bine.
- Şi se pare că baschetul din România e o afacere?
- Nu ştiu încă. În Rusia, unde am jucat două sezoane, pot spune că era un hobby. Şabtai Kalmanovici investea, dar nu se aştepta să scoată bani din baschet, era pasionat de baschetul feminin. Nu era clar pe profit.
- Rusia, Italia, Coreea, România. Ce ţară preferi?
- Sînt diferite. Cultura fiecăreia e diferită, modul de viaţă e altul în fiecare ţară. M-am adaptat în toate. Dar acasă e acasă...
S-a schimbat după ce a devenit mamă
- Ai revenit pe teren la doar două luni după ce l-ai născut pe Dyllan?
- Da pentru că nu am luat foarte mult în greutate. Nu eram la sută la sută, dar am jucat.
- Te-a schimbat maternitatea în vreun fel?
- Am crescut. Înainte eram foarte egoistă şi mă gîndeam doar la mine, acum pe primul loc e copilul meu. E o schimbare la care nu te aştepţi şi pe care nu o înţelegi decît atunci cînd devii mamă. E un copil norocos pentru că a văzut o mulţime de locuri la o vîrstă fragedă. La trei ani alerga pe Marele Zid Chinezesc.
- Care a fost cea mai frumoasă experienţă olimpică, cea din Grecia sau cea din China?
- Amîndouă sînt speciale. În Grecia eram toate tinere şi nu ştiam la ce să ne aşteptăm, iar în China, orice în afară de aur era un eşec.
Nu mai joacă mult
- Cît mai vrei să joci baschet?
- Mă simt deja foarte bătrînă. Probabil nu o să mai joc multă vreme. În plus, de la anul, Dyllan trebuie să meragă la grădiniţă şi atunci va fi foarte greu să mai călătorim.
- Ce ţi-a dat şi ce ţi-a luat baschetul?
- Mi-a dat un mod uşor de viaţă, multă experienţă, am văzut multe locuri, am cunoscut o mulţime de oameni interesanţi. Şi mi-a luat mult timp. Dacă ar fi s-o iau de la capăt, nu aş face nimic diferit, Sînt mîndră de ce am realizat!
Tina Thompson
Data naşterii:10 februarie 1975
jucătoare a echipei LA Sparks
4 titluri în WNBA cu Houston Cornets
a doua marcatoare din toate timpurile în WNBA
2 medalii olimpice cu echipa SUA (2004, 2008)
Barem de 100.000 $ în SUA
În Liga Profesionistă Americană salariul maxim pentru o jucătoare cu experienţă de peste şase ani este de 100.000 de dolari, de-abia în 2010 el va ajunge la 101.500 de dolari. De aceea multe jucătoare din WNBA îşi suplimentează veniturile jucînd în pauzele compeţionale în campionatele din Europa şi Australia. Cînd a jucat în Rusia, la Spartak, Tina primea 250.000 de euro pentru un sezon. Contractul cu Tîrgovişte este de 120.000 de euro.
Patron împuşcat
Şabtai Kalmanovici, patron la Spartak Moscova a murit anul trecut, după ce a fost împuşcat în centrul Moscovei. Fost spion KGB şi închis de mai multe ori pentru fraudă, el devenise unul dintre cei mai noi milionari ai Rusiei. El le tratea pe baschetbalistele din SUA ca pe nişte prinţese. Jucătorele călătoreau întotdeauna la business class. Erau aşteptate la aeroport cu flori şi mergeau prin capitala Rusiei cu o flotă de Mercedesuri.
{{text}}