Edit Miklos se destăinuie Gazetei înainte de Olimpiadă: "Sînt nebună!" :D

Edit Miklos e singura schioare din România calificată la Olimpiadă. Acasă nu are însă pîrtii unde să se antreneze şi se pregăteşte în Austria

Edit Miklos (21 de ani) e singura reprezentantă a României în proba de schi (feminin) alpin la Jocurile Olimpice de la Vancouver. E calificată la coborîre, super-G şi super-combinată. Sezonul trecut a obţinut primul punct în cadrul Cupei Mondiale, pe pîrtia din St. Moritz. Şi-a îmbunătăţit performanţa duminică, tot la St. Moritz, unde a ocupat locul 26 la super-G şi locul 28 la super-combinată, adunînd opt puncte FIS. Vrea să între în top 10 la Olimpiadă. "În toate probele, nu la una. Cine nu visează nu obţine nimic", spune Edit Miklos.

- De la ce vîrstă ai început schiul alpin? A fost primul sport pe care l-ai practicat?
- La 5 ani. Voiam să fac hochei, ca şi tatăl meu, dar pe vremea aceea nu erau secţii şi pentru fete. Am mai făcut taekwando, dar pînă la urmă am rămas la schi alpin.

- Cum ai caracteriza schiul alpin în trei cuvinte?
- Păi... interesant, palpitant şi viteză! Asta înseamna schiul alpin! Şi, pasiune, bineînţeles!

- Cîte antrenamente faci pe zi?
- Două. În primul fac coborîri. În funcţie de perioada de pregătire în care mă aflu, fac de la trei-patru la şapte-opt coborîri pe zi. Tot la primul antrenament, mă ocup şi de partea tehnică. Cel de-al doilea antrenament zilnic este special pentru pregătirea fizică.

- Orice schioare are o pîrtie favorită! A ta care este?
- Mi-a plăcut pîrtia de la Val d'Isère, cînd am concurat la Campionatele Mondiale, în sezonul trecut. Atmosfera creată de spectatori a fost fascinantă. Mereu mă voi întoarce cu drag pe acea pîrtie.

- Care este cel mai inedit lucru pe care l-ai făcut pînă acum în carieră?
- Tot la Val d'Isère ajungem. Cu siguranţă, momentul cînd am fost nevoită să schiez cu un singur picior. Mi-a sărit schiul din piciorul stîng şi am încercat să schiez pe dreptul. Toată lumea aplauda, e o amintire frumoasă. Deşi pare nebunesc, aş mai repeta experienţa asta.

"Să mă caracterizez în trei cuvinte? Unul e de ajuns: NEBUNĂ. Nici nu este foarte greu să-ţi dai seama"

- Există vreo pîrtie de care să-ţi fie într-un fel teamă, mai ales la coborîri?
- Nu cred. Dacă îţi este frică, nu poţi merge bine în concurs. Sigur, la primul antrenament sînt atentă la pîrtie, iar după aceea nu mai am  probleme.    

- Urmează Jocurile Olimpice, prima ta participare la această competiţie. Te simţi pregătită pentru o asemenea provocare?
- Da, sînt pregătită, chiar aştept cu nerăbdare. Mă bucur că în acest sezon nu am fost accidentată şi am putut să mă antrenez aşa cum trebuie, sînt în grafic din punctul de vedere al pregătirii. Psihic sînt la fel de bine, mereu am fost o luptătoare.

- Ce pasiuni mai ai în afara schiului alpin?
- Îmi place endure motor. Prietenii din Miercurea-Ciuc m-au atras spre acest sport. Iubesc adrenalina, ăsta e un motiv în plus pentru care am ales schiul alpin şi alte activităţi sportive mai neobişnuite.

"Cea mai dragă pîrtie mi-e cea de la Val d'Isere. Acolo, anul trecut la Mondiale, mi-am pierdut un schi şi am încercat să termin cursa într-un picior"
Edit Miklos