Lampard dezvăluie cele mai grele şi cele mai frumoase momente ale carierei sale

Într-un interviu acordat cotidianului britanic Daily Mail, Frank Lampard vorbeşte deschis despre speranţele sale pentru Mondialul de la vară, despre relaţia cu fetele sale după ce s-a despărţit de mama lor, dar şi despre cel mai greu moment din viaţa sa: moartea mamei.

Vedetă pe teren, discret în afara lui, Frank Lampard este văzut de englezi ca cel care poate salva imaginea fotbalului britanic, după toate scandalurile în care au fost implicaţi colegii săi, Terry şi Ashley Cole.

La vară, Anglia merge în Africa de Sud să cîştige trofeul, iar Lampard nu vrea nici picior de femeie în cantonament: "Ar fi mai bine aşa, fără ceva care să ne distragă atenţia".

Cine îl poate învinui? Prietenul său cel mai bun, John Terry, a fost lăsat fără banderolă după ce a avut o aventură cu partenera lui Wayne Bridge. Lampard spune că, dacă vor să aibă rezultate la Mondial, englezii trebuie să îşi pună viaţa extrasportivă pe pauză.

Mijlocaşul de 31 de ani este de acord cu decizia lui Capello ca partenerele jucătorilor să nu îi poată vedea pe fotbalişti în timpul turneului: "Dacă voi fi selecţionat, Cupa Mondială e o ocazie unică în viaţă. Dacă îmi spui că timp de o lună, sau mai mult, trebuie să fiu departe de prietena mea, ok. Nu vreau ca ea să stea undeva, după colţ, şi să mă gîndesc mereu că trebuie să mă întîlnesc cu ea".

Lampard are un IQ de 150, conform unui test efectuat de Mensa. "Nimeni nu se aşteaptă ca fotbaliştii să aibă vreun pic de IQ. Ceea ce e un stereotip nedrept. Iniţial, cei de la Mensa au venit în vestiarul nostru pentru că mulţi jucători se loviseră la cap şi voiau să vadă dacă au fost afectaţi. Am făcut şi eu testul, dar nu m-a interesat prea tare rezultatul. Doctorul a zis că m-am descurcat excelent.

Scorul meu a fost 150, sau cam aşa ceva. Nici nu ştiu exact. Am fost surprins. Întotdeauna am fost bun la şcoală, nu voiam să fiu rebelul care e ultimul, aşa că am muncit mult. Aş fi vrut să fiu un elev doar de 10, dar a intervenit fotbalul, marea mea iubire. Dacă nu mă făceam fotbalist, cred că aş fi fost avocat", spune jucătorul, care a absolvit o prestigioasă şcoală din Brentwood.

De Crăciun, Lampard a primit un cadou special: a fost numit jucătorul deceniului la Chelsea, iar acum speră să poată face diferenţa şi la Mondial, cu naţionala Angliei: "La cum jucăm, avem şanse la trofeu. Am parcurs o distanţă foarte mare în ultimii doi ani, am evoluat enorm. Nu sîntem chiar un produs finit, dar am muncit mult. "Naţionala" Angliei poate reprezenta cel mai bun moment din cariera ta, dacă joci bine, înscrii, eşti adulat, dar şi cel mai prost, dacă nu reuşeşti nimic şi toată lumea te analizează la microscop".

Frank a povestit şi episodul trist de acum doi ani, cînd mama sa a murit de pneumonie: "Am fost şocat cînd s-a întîmplat şi nu îmi voi reveni niciodată complet. Mă pregăteam pentru un meci şi m-au chemat la spital. Mama m-a întrebat ce caut acolo, nu am vrut să o sperii. Ştia că dacă vin în hainele de antrenament, e ceva în neregulă cu ea. I-am zis că voiam doar să mă asigur că e bine. A mai fost conştientă încă o jumătate de oră după aceea, apoi au dus-o la terapie intensivă şi a fost în comă timp de zece zile. Cînd credeam că îşi revine, a murit.

Mi-am pierdut mama şi cea mai bună prietenă în acelaşi timp. Ea era totul pentru mine şi surorile mele. A fost alături de noi tot timpul. Dacă poţi zugrăvi un portret al unei mame, aşa cum trebuie ea să fie, asta era mama mea. După aceea, totul a fost teribil. Nu pot explica ce am simţit. Un gol imens. Mă îngrijorez repede de fel, dar acum mă gîndesc că nimic nu poate fi mai rău ca ce s-a întîmplat. Înainte de fiecare meci mă gîndesc la ea. E ca o rugăciune, în care îi spun să-mi dea putere şi să aibă grijă de familie".

Despărţit de mama fetiţelor sale, Elen Rives, Lampard îşi vede copiii tot timpul: "Luna şi Isla stau cu mine trei zile şi trei nopţi pe săptămînă. Îmi place să le iau de la şcoală, să le duc să mîncăm o îngheţată... una mă trage într-o parte, cealalată în alta. Sînt un tată singur exemplar. Nu am făcut copii pentru ca apoi să mă despart de mama lor, aşa s-a nimerit. Aveam acelaşi vis ca toată lumea, că vom rămîne împreună mereu. Dar n-a fost să fie".