Steven Gerrard a impresionat pe Ghencea în faţa Unirii » Geniul încruntat

Unul dintre marii jucători ai Europei a înnobilat meciul de aseară. Steven Gerrard impune respect prin modestie şi eficacitate. S-a văzut clar de ce el e şeful la Liverpool

Un adevărat căpitan de echipă, aşa a arătat Gerrard aseară, mai ales prin felul în care s-a raportat la desfăşurarea evenimentelor.

Şi-a dirijat calm coechipierii atunci cînd a simţit că e nevoie de vocea sa. Nu s-a dat deloc în spectacol în minutele în care Unirea îi conducea surprinzător echipa şi a aşteptat modest să îşi aducă şi el contribuţia la calificare: o pasă de gol şi reuşita de 3-1.

Antrenorul din teren
Gerrard a arătat şi la Bucureşti că e tipul de vedetă care nu iese în evidenţă prin vedetisme. A ieşit la încălzire în fruntea colegilor săi, apoi s-a integrat în program, vorbind destul de rar. În timpul meciului, le-a cerut celor din apărare să se apropie, ca Liverpool să redevină echipă scurtă. Era antrenorul din teren.

În rest, nu a făcut risipă de gesturi. Nici măcar cînd mingea şutată de el (51) a trecut pe lîngă poarta lui Arlauskis. Nu a certat niciodată arbitrul, cînd a avut ceva de reproşat l-a luat prieteneşte pe după umăr.

Calm, determinat
Însă principala sa calitate etalată aseară a fost clarviziunea. Şi-a dat seama, indiferent cît era scorul, că nu sînt probleme. După ce Bruno Fernandes a trimis mingea în poartă, a pornit-o ţintă spre centrul terenului, calm, determinat, fără să certe pe nimeni. La golurile lui Mascherano şi Babel a alergat disciplinat cot la cot cu ceilalţi să îi felicite. Însă cînd vine vorba de lovituri libere, se ştie: mingea merge la căpitan. Fie că se execută din stînga ori din dreapta. De fapt, de la el a plecat şi golul lui Babel.

Ghiuleaua care a închis meciul
În minutul 57, slalomul lui Benayoun i-a trezit interesul. L-a urmărit atent pe israelian traversînd careul în diagonală. Iar cînd acesta şi-a făcut pentru ultima oară mingea pe piciorul stîng, banderola galbenă a luat cuvîntul: pendulare nu foarte largă, dar şut viguros, dintr-o tibie care nu se mai teme de fractură. Ghiuleaua a trecut pe sub mîna lui Arlauskis, iar Gerrard a reintrat în stand by, aşteptînd să fie nevoie de el.

A fost în minutul 64, la faultul de fractură la Skrtel, cînd a discutat cu arbitrul, apoi a mers la banca de rezerve să îl calmeze pe Rafa Benitez, în plină criză de nervi.

Cînd s-a terminat meciul, a redevenit omul de o modestie incredibilă. A alergat în 3 colţuri ale terenului pentru a da mîna cu Ricardo, cu Arlauskis şi cu Ronny Levy, s-a dus să-şi salute fanii în timp ce colegii săi părăseau terenul, apoi, în drum spre vestiare, i-a întins banderola, aproape jenat, unui copil de mingi aflat în culmea fericirii.