Acum visăm color. Vorbim tare. Silviu Lung se mişcă stîngaci în faţa camerei web. Locul lui nu e acolo. Nici printre trofee, nici printre amintirile alb-negru. Locul lui e în iarbă. Lîngă Cămătaru, care se foieşte pe scaunul de lîngă computer. Abia aşteaptă să se ridice uşor ca un puşti şi să alerge spre poartă. Cu mingea la picior. O minge din aia grea, morocănoasă ca un dulău. Cum ar fi?
Să plonjeze Lung dintr-o bară în alta, să recupereze Nae Ungureanu, să se desprindă Sorin Cîrţu din meleu şi să şutezeeee... Pe lîngă, dar ce şut! Spectatorii să se ridice claie peste grămadă, iar Cămătaru să-l bată pe spate... "Aşa, mă, aşa!".
Cum ar fi un meci din ăsta, în care să se alerge 90 de minute, să n-ai timp să respiri, să n-ai timp să vezi că timpul a trecut şi că fotbalul s-a schimbat. Sau nu s-a schimbat? Acum visăm color, vorbim tare, vedem meciuri după meciuri şi nu ştim de ce ne e dor de fotbal. De fotbalul adevărat. Lung îşi strînge echipa, sună adunarea la stadion. Se aude? Ce mai aşteptăm? Începe Meciul!
Vezi aici ideea de la care a pornit acest material
Vezi aici răspunsul pe care i l-a trimis Cămătaru fostului său coleg
{{text}}