Au refuzat să accepte transformarea Unirii Tricolor în Dinamo şi au plătit cu ani din viaţa lor. Ani petrecuţi după gratii.
Constantin Anghelache i-a povestit lui Justin Gafiuc calvarul prin care a trecut: doi ani de temniţă. Despre fostul antrenor al Unirii Tricolor, Ştefan Cîrjan, se ştie că a fost închis 10 ani. Istoricul clujean Gheorghe Bodea susţine că e vorba de 15 ani petrecuţi la Jilava, Aiud, Gherla, Piteşti, Văcăreşti sau la Canal. Ce soartă a avut Cîrjan! A trecut pe la mai multe penitenciare decît pe la echipe de fotbal. După ce a demisionat de la Unirea Tricolor, cu care cîştigase titlul în 1941,"U" Cluj i-a întins o mînă de ajutor. Constantin Rădulescu l-a contactat pe scările federaţiei :"Hai la U!"
Condamnat fără proces
Primul mandat, cel din 1948, a durat doar cîteva luni. "A fost luat direct de la stadion, de la antrenament. Au venit trei feciori, l-au luat deoparte şi au discutat ceva cu el la marginea terenului. Jucătorii se opriseră şi urmăreau uimiţi dialogul. Fane s-a întors, a schiţat un zîmbet, a dat uşor din cap a salut şi dus a fost. Motivul invocat? A adăpostit în timpul rebeliunii cîţiva amici legionari, căutaţi de armată. Acest lucru s-a aflat pentru că în august 1948 s-a înfiinţat Securitatea Naţională, care a preluat dosarele de la Siguranţă.
Cîrjan n-a fost judecat, a fost trimis în puşcărie fără proces", a povestit Gheorghe Bodea. Detenţia a fost grea, dar Cîrjan a suportat supliciul cu demnitate. Ar fi fost un personaj demn de opera lui Ion Gavrilă Ogoranu, "Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc".
"Am găsit sensul fotbalului"
Nea Fane a fost eliberat graţie Decretului din 1964. După patru ani, timp în care a pregătit şi pe Poli Timişoara, a fost din nou chemat de "U", unde a rămas pînă în 1970. Căpitanul Universităţii, Remus Cîmpeanu, a avut o relaţie strînsă cu antrenorul: "L-am simţit ca pe un frate mai mare. Avea un ochi extraordinar. Nu permitea conducerii să se amestece în treburile tehnice. O bună parte dintre colegii mei au găsit sensul fotbalului alături de Nea Fane, plăcerea de a juca. Ne spunea că mingea este prietenul nostru, avea grijă să avem mingi suficiente. Şi genuflexiunile le executam cu mingea în mînă, să o simţim. A încercat să ne educe vizavi de responsabilitatea faţă de suporteri. Ne spunea că echipa există datorită celor din tribună. Individualiza antrenamentele, discuta cu noi, ne întreba cu ce colegi ne înţelegem mai bine în joc, se interesa de starea noastră de oboseală".
Cum au dat de gol un turnător
Anii de puşcărie l-au marcat pe Ştefan Cîrjan. Nu accepta să fie pozat, acorda rar interviuri. Cu Remus Cîmpeanu mai ieşea la o cafea, prilej să-i povestească fundaşului, care arunca mingea din aut dincolo de a doua bară, din anii furaţi de regimul comunist: "Mi-a spus că era aşezat pe o masă şi bătut la tălpi de simţea că-i iese creierul din cap. A observat că oamenii simpli, ţăranii, suportau mai uşor atrocităţile, spre deosebire de intelectuali, care deveneau turnători. Îl rugam de multe ori să nu-mi mai spună nimic, mi-era greu şi să aud ce a pătimit dînsul. Îmi amintesc cum au deconspirat un turnător. Bănuiau un deţinut, dar nu ştiau cum să-l pedepsească.
Le-a venit ideea. La masă, primeau o zeamă chioară, în care mai pluteau două-trei jumări, cîte încăpeau în polonic. Senzaţia de foame era permanentă. Turnătorii primeau 7-8, polonicul era introdus mai adînc în oală. S-au înţeles să vorbească între ei că au găsit în farfurie de patru ori mai multe jumări decît era norma. Azi aşa, mîine aşa, pînă cînd turnătorul a răbufnit în sala de mese: «Eu, care vă ajut, să primesc mai puţine? De ce sînt pedepsit?» Aşa s-au lămurit că suspiciunile lor erau întemeiate. Cu noi n-a făcut propagandă împotriva regimului".
Concluzia îi aparţine lui Remus Cîmpeanu: "Cred că, dacă nu era arestat în 1948, ajungea un antrenor de elită pentru fotbalul nostru, ca Pişti Kovacs".
"Unirea Tricolor a dispărut dintr-o ambiţie a direcţiei politice a Ministerului de Interne şi au fost oameni, precum Cîrjan sau Anghelache, care au preferat să facă puşcărie decît să pactizeze cu planurile bolşevice"
Cornel Dinu
S-a apărat cu picioarele
O scenă petrecută în autobuz, după un meci al Universităţii, a demonstrat că anii de temniţă l-au marcat pe Nea Fane. Întîmplarea este redată de Gheorghe Bodea: "Unul dintre fotbalişti, proaspăt transferat la Universitatea, a jucat prost. În maşină, Nea Fane l-a criticat, cu mult sarcasm, cum numai el ştia s-o facă. Fotbalistul, furios, s-a repezit de lîngă şofer în spate unde stătea antrenorul. Nea Fane avea 60 de ani. S-a prins cu braţele de barele de deasupra scaunului. Parcă era la paralele. Şi-a balansat picioarele şi l-a lovit de a zburat înapoi, la şofer. Altul s-ar fi apărat cu pumnii. Doar oamenii care sînt puşi în astfel de situaţii de viaţă pot reacţiona aşa".
15.000 de lei pe lună
Ştefan Cîrjan n-a apucat să intre în posesia primului său contract semnat cu "U" Cluj, în august 1948. Angajamentul, păstrat de istoricul Gheorghe Bodea, are doar trei pagini şi intra în vigoare de la 15 septembrie. Cîrjan urma să fie plătit cu 15.000 de lei pe lună, clubul angajîndu-se să-i asigure tehnicianului şi soţiei acestuia masa şi o locuinţă de serviciu. Conform contractului, antrenorul trebuia să fie recompensat cu dublul primei încasate de jucători, indiferent dacă meciul era amical sau oficial.
Naufragiul lui Teaşcă
Înainte de a fi rechemat Fane Cîrjan, Constantin Teaşcă pierduse vestiarul Universităţii."Era duşmanul valorilor şi personalităţilor. Încerca să estompeze personalitatea jucătorului. Se inspira din Occident, dar fără să aibă baza. Experimenta pe seama jucătorilor, dorea să iasă în faţă. Credea că nu fotbaliştii pot să dea culoare jocului şi valoare echipei, ci implementarea ideilor sale. A fost un experiment nefericit pentru Universitatea", l-a caracterizat Remus Cîmpeanu.
Grevă pentru Cîrjan
Cînd Ştefan Cîrjan a fost demis, jucătorii Universităţii Cluj au intrat în grevă, un gest extrem de periculos pentru acele timpuri. "Am rămas în cabină. Ne-am întrebat ce facem. Am hotărît să nu mergem la Bucureşti pentru meciul cu Dinamo. Ieşea un scandal mare. Ne-am dus toată echipa, mai puţin doi jucători, la prim-secretarul Mocuţa. «Ce căutaţi în faţa Comitetului judeţean?», ne-a întrebat un activist. I-am răspuns că vrem să stăm de vorbă cu primul secretar. Ne-a primit adjunctul său, Marina, pe doi sau trei dintre noi, ceilalţi fiind trimişi acasă. «Nu se poate să nu mergeţi la Dinamo. Desfiinţăm echipa, vom trimite juniorii. Faceţi de ruşine Clujul», ne-a luat la rost. Am cerut să vină şi Fane Cîrjan cu noi la Bucureşti şi dorinţa ne-a fost respectată", şi-a amintit Remus Cîmpeanu.
Ultima victorie
La presiunea jucătorilor, Fane Cîrjan a însoţit echipa la Bucureşti pentru partida cu Dinamo. Fotbaliştii au fost miraţi că şedinţa tehnică nu a mai avut loc în dimineaţa partidei, aşa cum se obişnuia. "Discutăm la cabină", ne-a transmis Sepci, noul antrenor. "Eram în vestiar. Sepci a început: «Vom juca în formula: Fane, la ce te-ai gîndit»? Apoi a adăugat: «Băieţi, eu voi sta pe bancă şi, cînd vă uitaţi la mine, gîndiţi-vă că e Nea Fane». Cîrjan a preluat ştafeta, a stabilit echipa şi ne-a spus cum o să jucăm. Dacă ţin bine minte, am cîştigat meciul cu 2-1".
Marcaj la Petchovschi
Înaintea unui meci cu ITA, la care evolua Petchovschi, Ştefan Cîrjan i-a explicat jucătorului său, Ilie Copil, cum să-l oprească pe celebrul său adversar. Momentul este evocat în volumul "Însemnări despre «U»: "Ilie, tu te vei întîlni foarte des cu Petchovschi, pentru că el este mijlocaş drept; nu te speria; cînd au ei mingea, te duci la el; cînd o avem noi, fugi de el; cînd o are el, nu căuta să deposedezi neapărat, forţează-l să paseze".
Manuscrisul amintire
Ştefan Cîrjan a scris un manuscris de 60 de pagini, care a fost tipărit sub titlul "Însemnări despre <<U>>", graţie istoricului Gheorghe Bodea şi ziaristului Gelu Radu. "După numele său, Cîrjan a fost neam de ciobani sibieni, amestecat cu miticul de Obor", a mărturisit Gheorghe Bodea. Isoricul crede că "Ştefan Cîrjan a simbolizat ideea de «U» prin comportament, intuiţie, gîndire, temperament. Liniştea ciobanului ardelean, înţelepciunea cu care privea viaţa combinate cu temperamentul oborean. A fost un om conştient de valoarea sa, punea valoarea în slujba unei idei, nu dorea să iasă în evidenţă, iar cînd era nevoie se îndrăcea".
"Cîrjan a fost antrenorul care ne-a penalizat cel mai mult, deşi noi credeam că a fost cel mai blînd. Asta pentru că ne sancţiona pe drept"
Remus Cîmpeanu
"«U» Cluj n-a fost numai o echipă de fotbal, ci o Idee"
Ştefan Cîrjan
"Pregătirea fizică o conducea ca un dirijor de orchestră, indicînd exerciţiile cu mîna. Insista la lucrul individual cu mingea sau în grupe, unde pasa era obligatoriu directă!"
Constantin Rădulescu- "File de istorie. Personalităţi ale fotbalului românesc"
Portrete scrise de Cîrjan
Mircea Neşu
"Neşu Amigo, student la medicină, în ultimul an; îl găseam uneori dormind pe masa de masaj, înainte de antrenament; avea un program foarte încărcat; dimineaţa la cursuri sau lucrări practice de laborator, apoi la cantină la masă; nu se mai ducea acasă; era căsătorit, cu un copil, drăguţa de Daniluca; mergea la teren, scotea hainele, se infăşura într-un halat şi dormea pînă la ora antrenamentului, pentru a fi proaspăt la lucru. Avusese de două ori piciorul fracturat, avea un început de varice şi ceva rigiditate în coloana vertebrală; era convins că nu poate rezista 90 de minute"
(Din volumul "Însemnări despre «U»")
Dan Anca
"Anca, bietul Dan alerga mult şi scotea puţin; făcea un fel de treabă de Sisif.
- Măi, Dane, umblă mă pe mijlocul terenului; ce cauţi pe margine?
Dan umbla peste tot, alerga 40-50 de metri, pentru a da un pas de 3 metri, doar, doar o marca un gol. ....La plîngărelile şi văităturile lui, în genere închipuite, îl scuteam de îndată de antrenament, iar el se ruga să-l las să...încerce, totuşi. Şi «încerca» executînd întreg programul de pregătire! Nu ne-am prea înţeles; avea ceva de cabotin, mofturi de vedetă răsuflată şi prea miroase a farsă; îi devenise o a doua natură şi era obositor"
(Din volumul "Însemnări despre «U»")
Ştefan Cîrjan
- S-a născut pe 10 mai 1909
- A jucat peste 20 de ani la Unirea Tricolor.
- Era stîngaci, tehnic, "cu o ştiinţă a jocului ieşită din comun" (Constantin Rădulescu)
- Evolua pe postul de inter stînga
- Din 1938 a fost antrenor-jucător la Unirea Tricolor, cu care a cîştigat titlul în 1941
- După desfiinţarea Unirii Tricolor, în 1947, a pregătit cîteva echipe din campionatul Bucureştiului
- Antrenor la "U" Cluj (1948, 1968-1970). A mai activat 5 ani după ultimul mandat la "U"
- A murit la 18 noiembrie 1978
{{text}}