Gheorghe Constantin şochează "M-aş întoarce la şefia CCA!"

### Costică "Vîlcea" îi arată cu degetul pe predecesorii lui, pe care îi numeşte "preşedinţi de birou"



### "Corpodean e arbitrul care m-a dezamăgit cel mai mult"



### Constantin spune că plănuia să-i cedeze conducerea Comisiei Centrale lui Crăciunescu



În premieră de la ieşirea din arest, Gheorghe Constantin vorbeşte despre posibila sa revenire în fruntea arbitrilor



E mai receptiv decît pe vremea în care era preşedinte la CCA. Acceptă în secunda doi un amplu interviu despre ce a făcut ca şef al arbitrilor. Ajunge la locul de întîlnire mai devreme faţă de ora stabilită. O terasă din centrul oraşului Rîmnicu Vîlcea, situată la 200 de metri depărtare de locuinţa lui. Comandă o cafea. Zahărul îl dă deoparte: "Am învăţat în închisoare să mănînc şi să beau sănătos". Ceea ce a trăit în detenţie timp de 9 luni şi jumătate îl urmăreşte în orice face şi acum. "Înăuntru slăbisem aproape 20 de kilograme. De cînd am ieşit am pus la loc 14".



Procesul aproape că îl obsedează. "Dacă voi avea de la instanţă o decizie favorabilă, atunci...". Se opreşte. Continuarea e "off the record", adică o discuţie privată. "Nu vreau să dezvălui cum mă voi apăra. Sînt lucruri incredibile, multe dintre ele descoperite de avocatul meu". Se uită lung dincolo de masa la care sîntem. "Ştiam că Penescu m-a filmat cînd mi-a dat acei bani, avans pentru funcţia de preşedinte la FC Argeş pe care urma să o accept. Uite, felinarul de la cealaltă masă... parcă e camera cu care a filmat... L-am şi întrebat: «Ce faci, filmezi?». Ulterior mi-a zis că a distrus caseta. În orice caz, caseta aia a fost găsită după ce ne-au arestat, deci nu ea a fost cauza".



Discuţia despre arbitraj curge abrupt, pentru că nu menajează pe nimeni. Din cînd în cînd, îşi duce mîna la cap. "Am rămas cu unele sechele pentru că am luat un tratament pentru cap, dar în loc de două luni, l-am urmat 7, cu doză dublă, şi acum am probleme. De luni încep alt tratament". Pînă la finalizarea acestuia, aşteaptă verdictul instanţei, ca să o poată lua de la început. Şi să înceapă o nouă viaţă. În fotbal. "Am o ofertă concretă de la un club, dar pînă cînd nu se termină procesul n-am de gînd să fac nici un pas".



- Domnule Constantin, aţi stat 3 ani şi jumătate în fruntea CCA, timp în care aţi avut "pe mînă" şi delegările...

- Da, delegările, eterna poveste.



- Adică?

- CCA nu înseamnă doar delegări. Înseamnă să descoperi talente, să le formezi, să le promovezi. E uşor cînd găseşti un lot de arbitri gata format, aşa cum s-a întîmplat cu cei 3 preşedinţi care au venit după mine.



- Acum ce să înţelegem, că dumneavoastră i-aţi descoperit pe toţi cei de azi?

- Nu pe toţi. Dar, uite Kovacs, dacă nu-l găseam şi nu-l promovam eu, nu ajungea niciodată unde e azi. Cu modul în care se exprimă la testele scrise, din cauza limbii lui maghiare, n-a luat niciodată mai mult de nota 8, prea mică pentru a trece toate testele. Eu am decis să treacă peste aceste lucruri tocmai pentru că vedeam în el un real talent. Sînt apoi Haţegan şi Avram.



"Excluderea lui Salomir a fost ca arestarea mea"

- Avram, cel pe care l-aţi măsurat la FRF să vă convingeţi că are peste 1,70 metri?

- Eu l-am chemat în birou, dar nu eu l-am măsurat. Mircea Sandu şi Lupescu au rămas acolo, eu am ieşit. N-am vrut să accept promovarea lui mai devreme, chiar dacă au existat foarte multe «bruiaje» în acest sens, iar «bruiajele» vă imaginaţi de la cine veneau.



- Ce salariu aveaţi ca preşedinte al CCA?

- 1.500 de euro pe lună. După ce am plecat eu s-a mărit această sumă.



- Ce decizie vă reproşaţi cel mai mult din mandatul dumneavoastră?

- Pot să spun doar ce am reuşit să fac, iar alţii după mine n-au reuşit. N-am luat niciodată o decizie împotriva unui arbitru aşa cum s-a întîmplat în acest retur.



- Vă referiţi la Augustus, care a fost "decapitat" pentru că a "ţipat" Mititelu?

- Dacă aş spune că la el fac trimitere s-ar interpreta că e fi-miu, dar eu n-am cedat niciodată cînd alţii se repezeau la cald să-mi ceară capul unui arbitru.



- Dar aţi acceptat imixtiunea lui Mircea Sandu la excluderea din arbitraj a lui Salomir şi la delegarea lui Kovacs la Supercupa din 2007.

- Cu Kovacs a fost ideea lui Lupescu. Am acceptat-o pentru că era ceva nou. Excluderea lui Salomir s-a făcut în Comitetul Executiv, condus de Mircea Sandu. S-a dorit să se dea un exemplu cu el, aşa cum probabil alţii au vrut să dea un exemplu cu mine.



"Un club din Liga I a susţinut că sînt pericol social"

- Apropo de Mircea Sandu...

- Da, m-am văzut cu el după ce am ieşit. L-am simţit ca pe un prieten, căruia îi pare rău de ceea ce mi s-a întîmplat. Alţii, aşa-zişi prieteni, nu mi-au dat nici măcar un telefon. E adevărat că mi-am schimbat numărul, dar dacă voaiu să facă rost de el, puteau să o facă. De la cel puţin două persoane am aşteptat un telefon şi nu l-am primit.



- Dar de la preşedinţii din Liga I aţi primit vreun semn?

- Cele 18 echipe au primit o adresă oficială din partea instanţei, prin care erau solicitate să răspundă dacă prin felul în care am condus şi am delegat arbitrii am constituit pericol social. 17 din 18 au răspuns că NU. Cînd am auzit acest lucru, am izbucnit în plîns de bucurie.



- Acum recunoaşteţi că l-aţi protejat pe fiul dumnevoastră?

- Nu l-am protejat pe Augustus. Dimpotrivă, poate a pătimit mai mult decît alţii. Aflu mai nou că sînt unii pupincurişti p-acolo care îi bagă în cap celuilalt fiu al meu, Florin, că ar fi meritat să promoveze, dar că eu n-am avut ochi şi pentru el. N-am făcut-o pentru că n-am fost convins sută la sută că merită.



"Jumătate sînt «făcuţi» de mine"

- Care e arbitrul care v-a dezamăgit cel mai mult?

- Corpodean. La momentul respectiv, l-am susţinut, am crezut că e numărul 1, dar ceea ce a făcut la Dinamo - Steaua, în toamna lui 2006, cînd Dinamo a cîştigat cu 1-0, mi-a fost imposibil să înţeleg. Nu-l elimini tu pe Tameş în prima repriză pentru un fault mai dur, după care îi dau roşu lui Nicoliţă că a intrat fără permisiune pe teren?!



- Ce reproş aveţi să le faceţi lui Huzu, Avram şi Igna, care v-au urmat la şefia CCA?

- M-a deranjat că n-au pomenit şi numele meu atunci cînd îşi asumau ei Conveţia UEFA, acel program început de mine. Dacă vin şi spun că e meritul lor, deşi preluaseră de la mine, chiar n-au credibilitate. Toţi au fost preşedinţi de birou, eu am fost preşedinte de la A la Z.



- Cîţi din arbitrii de azi sînt meritul dumneavoastră?

- La Liga I, 50 la sută. La Liga a II-a, tot 50 la sută, iar la Liga a III-a, peste 70 la sută. Deci 60 la sută din arbitrii de azi sînt meritul meu şi al comisiei pe care am condus-o.



- V-aţi întoarce, vreodată, în fruntea CCA?

- N-aş revendica niciodată această funcţie, dar dacă voi fi declarat nevinovat de instanţă şi mi se va propune să revin, de ce nu?!



"Alţii nu l-au ajutat pe Crăciunescu, eu aş fi putut"

- Dacă aţi fi preşedintele FRF, pe cine aţi numi şef la Comisia Centrală?

- O să vă dezvălui ceva ce n-am făcut-o niciodată, nimănui. Pregăteam şi mă gîndeam serios la o variantă pe care eu o consideram perfectă pentru şefia CCA. Un cuplu ideal, aşa cum îmi plăcea mie să-i zic. Crăciunescu preşedinte, eu adjunctul lui şi omul care să mă ocup de lucrurile pe care nu le poate face un şef. Aşa gîndeam eu.



- Şi?

- Şi, din păcate, i-am propus-o prea tîrziu. Apoi, relaţiile s-au răcit, dar am crezut mereu în această variantă, fie şi pentru că cei care i-au fost în preajmă cînd a fost preşedinte nu l-au ajutat deloc. Au stat acolo cu numele, nu să-l susţină. Eu l-aş fi ajutat, el ar fi fost acea mînă forte, dar...



- Acum în ce relaţii mai sînteţi?

- De nici unele. Cînd îmi aduc aminte că eram zi de zi nedespărţiţi, că de multe ori mîncam din aceeaşi farfurie, că mergeam cu aceeaşi maşină, iar acum... Ne-am întîlnit în urmă cu doi ani, fix în ziua de Paşte. El intra în scara blocului, eu ieşeam. I-am şi zis: «Uite, mă Ioane, că şi Dumnezeu ne pune să dăm nas în nas într-o zi de Sărbătoare». Am stat atunci de vorbă 30 de minute, apoi iarăşi pauză. Pe lîngă ce mi s-a întîmplat cu arestarea, faptul că nu mai am în Crăciunescu un prieten adevărat parcă nu mai doare atît de tare.



"Avantajul brigăzilor străine? Deciziile lor în teren sînt respectate de jucători, iar după fluierul final, românii devin ţintele conducătorilor, în timp ce străinii se urcă în avion şi pleacă"



"Să nu ne trezim peste 6-7 ani că iarăşi vom fi în situaţia în care vom rămîne fără arbitri pentru că văd că ceea ce făceam eu, cu cursuri zonale, nu se mai face decît sporadic acum"



"Înainte vedeam 9 meciuri din 9. Acum mă uit la două-trei, dar nu pînă la final. Nu mai am răbdare şi nici nu suport să văd că prea s-a uitat ce am făcut bun pentru arbitrajul românesc"



"Nepotul meu de 5 ani nu ştie ce s-a întîmplat cu mine. A întrebat de ce bunicu' lipseşte atît timp de acasă. Cînd am ieşit, m-am dus la el, i-am luat jucării, aşa cum făceam cînd plecam peste hotare, şi i-am zis că am fost plecat cu arbitrii în altă ţară".



Noiembrie 2005 - Aprilie 2009 a fost perioada în care Gheorghe Constantin a deţinut funcţia de preşedinte al CCA



CE REALIZĂRI CREDE CĂ A AVUT

1. Cînd am preluat eu CCA, baremul era 325 de euro. Azi e 1.500. Dacă Tudor a cîştigat 40.000 de euro în 2009 mi se datorează şi mie, altfel ar fi avut de 4 ori mai puţin. În plus, s-au primit de la LPF 55.000 de euro pentru sistemul de comunicaţii, iar Dragomir a fost cel care m-a ajutat cel mai mult să mărim baremurile arbitrilor. În plus, Mircea Sandu a susţinut această variantă în Comitetul Executiv.

2. Cantonamente gratis în Antalya. Am ajuns ca la ultimul stagiu nici un arbitru să nu mai plătească.

3. Cursuri la nivel înalt, cu mentori de la UEFA şi FIFA.

4. Sînt singurul preşedinte care i-am îmbrăcat pe arbitri din cap pînă în picioare şi care nu a cerut nici un leu. Şi acum, cînd îi văd că sînt în echipamentul Diadora oferit atunci cînd eram eu acolo, îmi creşte inima de bucurie.



CE LUCRURI ÎŞI REPROŞEAZĂ

1. N-am fost ferm şi constant în privinţa metodei tragerii la sorţi la delegări. E cea mai bună metodă, cu grupe valorice prestabilite.

2. N-am reuşit să dau aceleaşi şanse tuturor arbitrilor monitorizaţi pentru promovare.

3. N-am reuşit să reduc numărul arbitrilor de la B, chiar dacă numărul echipelor s-a redus acum 2-3 ani. Astfel, unii au profitat, deşi nu mai aveau ce să caute acolo, altora le-am blocat nejustificat drumul.