Ciprian Marica, drumul de la tenis la fotbal

Înainte de a ajunge un temut atacant, Marica a a cochetat cu sportul alb. În Ştefan cel Mare, a devenit însă invidios pe puştii frumos echipaţi de la juniorii "cîinilor" şi a cotit-o decisiv către balonul rotund Mama, Sorina, este cea care i-a deschis lui Marica poarta spre sport. "Ea a ţinut să mă vadă făcînd mişcare. Nu m-am dus cu gîndul de performanţă. Totul a început doar pentru a-mi întări sănătatea. Mai tîrziu a apărut dorinţa de a deveni profesionist", povesteşte internaţionalul de la Stuttgart. La 6 ani, a pornit cu înotul, la Dinamo. S-a apucat repede şi de tenis, tot în Ştefan cel Mare, unde lucra cu tatăl lui Florin Segărceanu. Făcea antrenamente în paralel, cînd în bazin, cînd pe zgură, cu racheta în mînă. "Am căpătat multă forţă în acea perioadă", recunoaşte Marica. Şi nu omite să spună că a rămas în continuare îndrăgostit de sportul alb: "Şi în Germania, şi la Doneţk, şi acasă, joc de cîte ori mi se iveşte ocazia". Pasiunea pentru balonul rotund s-a aprins pe la 8-9 ani. "Îi tot vedeam pe cei mici de la centrul de juniori că veneau îmbrăcaţi în treninguri frumoase cu Dinamo, geanta pe umăr, ghete speciale. Mi-au luat ochii. Eram chiar un pic invidios pe cei de seama mea şi atunci mi-am dorit să mă apuc de fotbal", îşi aminteşte Marica. Iar astrele s-au aliniat în favoarea carierei puştiului: "Am intrat repede în ritm şi am avut noroc şi de antrenori grijulii şi atenţi". A lucrat cu Vasile Ghiţă şi cu Eduard Vagner la grupele de copii. Primul l-a selecţionat şi i-a ghidonat paşii dintîi. Fotbalistul rememorează: "Ne-a pus să tragem la poartă din diverse zone ale terenului şi de la diferite distanţe şi i-a plăcut probabil că m-am descurcat de fiecare dată. Aveam şut foarte puternic pentru vîrsta mea. Vagner m-a ajutat la fel de mult în ale abecedarului. El m-a pus atacant şi acolo am rămas". Gustul marilor derbyuri l-a simţit încă de la juniori: "Am cam bătut Steaua şi Rapidul cam peste tot pe unde i-am prins! Eram la Dinamo o trupă excepţională. Dădeam şi cîte 7-8 goluri pe meci, dar cu Steaua era mai greu. Pe viaţă şi pe moarte. Doar 1-0, 2-0. Îmi amintesc că am şi dat un gol în Ghencea, iar la meci fusese şi Gigi Becali, care de pe atunci începuse să se apropie de roş-albaştrii". Explozia de la Dinamo şi de la "naţională" a însemnat apoi cursul firesc al carierei unui puşti care a ars în ţară numai doi ani, la echipa mare a "cîinilor": două titluri şi o Cupă a României. Apoi, Mircea Lucescu, Şahtior, Champions League, Stuttgart şi, la momentul respectiv, 2007, cel mai scump transfer din istoria clubului şvab, 8 milioane de euro! Dincolo de povestea unei mari speranţe stă însă băiatul simplu, cu visele şi planurile lui. "Mi-ar plăcea să am un rol într-un film istoric sau de acţiune, cu teme războinice", surprinde Marica despre pasiunile lui extrasportive. Dar şi cu inamicii de pe gazon: "Chivu mi-a scos peri albi cînd am jucat împotriva lui în Ligă, la Şahtior - Romei. N-aş vrea să-l mai am adversar vreodată!".

International • Campionate • 11delegenda.gsp.ro

Ciprian Marica, drumul de la tenis la fotbal