Concluziile unui italian » Preparatorul fizic al "naţionalei" explică de ce fotbalul românesc se autodistruge

Diego Longo, preparatorul fizic al "naţionalei", explică ce descoperă un italian în România, cum l-a învăţat Marian Rada istoria nostră, ce greşeli se fac la antrenamente şi ce ciorbă bună de perişoare a mîncat la Braşov



Diego Longo, preparatorul fizic al echipei naţionale, te surprinde prin felul în care judecă fotbalul. Şi-ar dori să iasă un interviu pozitiv, dar multe din lucrurile pe care le spune acuză: "Zi-le celor de la Barcelona să facă un cantonament de pregătire la munte, în zăpadă, şi îi vezi leşinînd de rîs".



Oglinda lui Răzvan

Ascultîndu-l ai senzaţia că discuţi cu Răzvan Lucescu. Sesizezi majoritatea ideilor din discursul selecţionerului. "Forţa grupului", "Atitudine", "vedeta care se sacrifică pentru echipă" sînt principiile care, probabil, l-au determinat pe Răzvan să îl aprecieze.



Italianul în vîrstă de 34  de ani e în România din 2005. "Cum am ajuns la Rapid? Marco Onetto, preparatorul de la Dinamo, m-a recomandat atunci cînd Răzvan a spus că are nevoie de un asistent", explică Longo. A urmat aventura de neuitat în Cupa UEFA şi celelalte momente bune la Rapid. Apoi promovarea şi povestea frumoasă de la Braşov. Acum crede în succesul echipei naţionale. A României.



"Degeaba alergi mult dacă stai prost în teren"

- Diego, de ce un fotbalist român pierde în majoritatea cazurilor un duel unu la unu cu un jucător din Europa?

- Dar de ce crezi că în perioada în care Rapid şi Steaua au dominat Cupa UEFA nu s-a întîmplat aşa ceva? Şi am întîlnit fotbalişti precum Dirk Kuyt sau Van der Vaart, ca să dăm doar două exemple.



- Chiar, de ce? Vorbim de pregătire fizică, evident.

- Nu putem vorbi doar de pregătire fizică. Acel duel de care discutam se cîştigă cu multe lucruri la bază. Cu o alimentaţie corectă, dintr-o bună pregătire tactică...



- De ce tactic?

- Pentru că, degeaba alergi mult dacă eşti aşezat prost, echipa e lungă, iar adversarul tău stă bine în teren şi nu are nevoie decît să fugă jumătate din cît o faci tu. Degeaba ai o maşină puternică dacă mergi de la Bucureşti la Braşov prin Piteşti. Eu merg pe drumul normal şi ajung înaintea ta.



De ce e Mourinho mare

- De aici vine forţa unei echipe?

- Şi de aici. Dar e foarte important factorul mental. Şi aici se greşeşte mult în România, îmi pare rău să o spun. Jucătorii sînt atacaţi în permanenţă de patroni, de oficiali... simt presiune asupra lor şi ori iau decizii greşite sau nu îşi asumă responsabilitatea şi nu realizează nimic ieşit din comun. Fotbalul românesc se autodistruge. Uite ce se întîmplă la Dinamo!



- Ce se întîmplă, în viziunea ta?

- Scuze, nu îmi permit să detaliez. Dau doar exemplul dialogului Turcu -Dolha, atît. Mourinho e un antrenor mare pentru că echipa nu simte nici un fel de presiune. I-a eliberat psihic pe jucători.



Ghid de lucru cu fotbalistul

- Cum realizezi asta?

- Nu discutăm despre ceea ce se întîmplă la televizor şi în presă. Pe jurnalişti îi înţeleg, îşi fac meseria. Dar oamenii din fotbal nu au voie să meargă în permanenţă să se certe. Să transmită starea aceasta echipei. Apoi, la antrenamente. Trebuie să le faci plăcute, atmosfera să fie bună, asta te face mereu disponibil. Eu, daca văd un jucător care nu face ceva cu plăcere, nu îl pun să repete obsesiv. Îi dau alt exerciţiu care îi place, îl conectează. De ce să te oblig să faci ceva ce nu agreezi? Mai bine, te ajut. 100 de metri de fugă în plus nu schimbă nimic. Mi se pare ireal să alergi fotbaliştii cîte o lună prin zăpadă şi să crezi că aste te ţine în forţă pînă în toamnă.



- Din nou săgeţi către Dinamo?

- Repet, nu îmi permit, îmi pare rău dacă îmi sprijină exemplul. Hai să vorbim pozitiv: Îl analizam pe Rooney, a pierdut mingea şi se şi gîndea cum să îşi ajute echipa în faza defensivă. Messi la fel. A recuperat un balon la 20 de metri de poarta lui şi Pique l-a luat în braţe şi l-a pupat ca la un gol.



Răzvan, Oli, Protasov, Zenga

- Bun, asta se întîmplă la seniori. Dar jucătorii vin bine pregătiţi de la juniori?

- Aici sînt multe lururi rele. Copiii nu au unde să se pregătească. Iar antrenorii lor, cînd vor să se instruiască, sînt puşi la zid de conducători. În afară, dacă un tip vrea să meargă la consfătuiri, clubul îl sprijină, înţelegînd să profite din acest proces. Aici, e şicanat că lipseşte de la echipă. Antrenorii tineri aduc o mentalitate bună.



- Ce tehnicieni ţi-au făcut o impresie aparte dintre cei întîlniţi în România.

- Logic, Răzvan. Şi Olăroiu. La fel, Protasov, Zenga. Uite, ce spuneam mai devreme, nu i-am văzut pe aceşti oameni să apară la televizor ca să se certe şi să înjure. Sînt preocupaţi, merg la alte cluburi să se instruiască, transmit ceva.



- Ce părere ai despre cantonamentele dinaintea meciurilor?

- Hai să nu mai dau exemple de la ce facem noi, cu Răzvan. Guardiola bagă jucătorii cîte trei zile în cantonament? Îi bate? Dacă îi dai încredere, fotbalistul te răsplăteşte.



Surprins de Tamaş, corect cu Mutu

- Ce jucători din România te-au impresionat prin atitudine?

- Ilyeş, Măldărăşanu, Nae Constantin, Roman, Surdu, sînt băieţi cu care am lucrat şi dau 110 la sută tot timpul. Pleacă ultimii de la antrenament, comunică bine, sînt receptivi.



- Mutu?

- Nu am colaborat prea mult, dar la cele cîteva antrenamente a făcut exact ce i-am spus. Ştiu că şi la Fiorentina se pregăteşte foarte bine.



- Şi alţii de la echipa naţională?

- Rădoi, Chivu, Goian. Uite, cînd l-am cunoscut pe Tamaş am crezut că oamenii care au spus despre el tot felul de lucruri spun prostii. Este disponibil, comunicativ, e un jucător de echipă mare. A plecat de aici şi s-a rupt de toate scandalurile. Iar rezultatul s-a văzut în teren.



- Aceşti jucător pot califica România? Sau nu e destul?

- Depinde de multe lucruri, dar eu sînt convins că reuşim.



Marian Rada, profesor de istorie

Ce caută un italian în România? Cum s-a adaptat aici? Diego admite că a venit să îşi facă meseria şi să cîştige bani. Primul prieten i-a fost Marian Rada, în vremea Rapidului: "M-a învăţat foarte multe. Despre istoria României, despre felul vostru de a fi, ce să nu spun cînd discut cu cineva. Mi-a vorbit despre muzee, le-am vizitat aproape pe toate din Bucureşti. Şi am fost şi la Peleş, apoi la castelul de la Bran".



Ciorba a la Isăilă

Diego nu are probleme cu mîncarea în România, Bucureştiul este plin de restaurante italiene. Mănîncă des la Quattro Stagioni şi la Trattoria Il Calcio. E greu să îi identifici preferinţele, comandă orice din meniu, şi savurează un pahar de Pinot Grigio de Toscana. Dar a făcut cunoştinţă şi cu bucătăria românească: "Am rămas impresionat de ciorba de perişoare. Cînd eram la Braşov, m-a invitat Isăilă la el şi ne-a gătit soţia lui. O face delicioasă".



Master în psihologie sportivă, interviu cu Del Piero

Cu doi ani în urmă Diego Longo şi-a dat masterul în psihologie sportivă, la Universitatea din Lyon. Unul din subiectele expuse la examen a fos un studiu despre Alexssandro Del Piero, pe care îl consideră fascinant. "L-am întîlnit într-o perioadă în care nu juca la Ranieri. Nu se citea un gram de suferinţă în atitudinea lui, glumea tot timpul, discuta cu stafful după antrenamente, avea plăcerea să salute fanii veniţi să îl vadă. L-am întrebat şi mi-a spus: «Crezi că eu nu sufăr? Dar aşa mi se pare corect să mă comport, aşa sînt eu, pozitiv»".