Managerul Unirii Urziceni rememorează azi pe blogul său personal episodul petrecut în urmă cu 5 ani, în Ghencea, cînd, iritat din cauza unui suporter recalcitrant, a coborît din lojă şi i-a aplicat un pumn în figură.
Iată ce a scris Mihai Stoica pe blog:
"Haideti sa ne intoarcem acum exact 5 ani in Ghencea.
Sunt in vestiar, baietii se pregatesc pentru meciul cu CFR. Atmosfera apasatoare. 4 ani fara trofeu. Si suntem Steaua. Incredibil.
Dica se apropie de mine.
- Dom’ presedinte, e unul la Tribuna 1 care ma injura de la incalzire, nu mai rezist…
Mi se pare ciudat. Cum naiba sa-l injuri pe Dica, mai ales dupa seria de goluri decisive marcate in retur? 1-0 cu Dinamo, gol Dica. 2-0 cu FC Arges, 2 goluri Dica. 1-0 la Craiova, gol Dica. 1-0 cu Sportul, gol Dica. Imposibil.
Incepe meciul. Geamul la loja, deschis. Omul meu e numai in picioare. Se agita permanent. Si injura la greu. Pe Dica. Pe Walter. Iar pe Dica. Deci, e posibil.
0-0 la pauza. Fac prima greseala. Cobor la Tribuna 1.
- Fratele meu, te rog eu nu-l mai injura pe Dica. Ce-ai cu el, te supara ca ne face campioni?
- N-alearga, dom’le, e indolent. Plus ca injur pe cine vreau, am dat 1 milion pe abonament.
Omul scoate abonamentul din buzunar si mi-l baga sub nas. Incerc sa-mi pastrez calmul. Fac a doua greseala.
- Auzi, nu vreau sa te simti jignit, nu vrei mai bine sa-ti dau eu banii inapoi si sa vezi meciurile care au ramas la televizor?
- Nici nu ma gandesc.
E pus rau pe cearta. Ma intorc si dau sa plec cand il aud.
- Auzi ba, du-te TU acasa daca nu-ti convine!
Ma uit la el si ma pregatesc de a treia greseala.
- Fii atent, sunt cu ochii pe tine. Daca te mai aud ca-l injuri, vin peste tine.
- Vino!
- Bine, forteaz-o tu si mai vedem!
Imi dau seama ca mai rau l-am starnit. Parca nu mai judec. Urc. Incepe repriza a doua. Omul meu injura, are potential. Acum il lasa pe Dica si ma ia pe mine. E mai bine asa. Ma lasa si pe mine si imi ia familia. Asta nu-mi place. Si atunci se intampla.
- Bai, sa-ti iau familia-n p…
Ma uit la el si la cei din jurul lui si o vad la cativa metri in spate. Fata mea, n-are nici 11 ani. A venit cu maica-sa la meci. Nu-i prea place fotbalul, dar stie cat de mult inseamna pentru mine sa luam titlul. Pare speriata. Ii intalnesc privirea. O privire pe care nu o voi uita niciodata.
Ma trezesc alergand ca un dement pe scari. Cineva ma prinde, vrea sa ma opreasca. Imi scot bratul din maneca si-l las cu haina in mana. Ajung in dreptul lui.
- Ce ti-am spus eu?
Nu mai aud ce-mi raspunde. Il lovesc. Cand ma intorc, vad camerele de luat vederi. “Ce-am facut oare?…” Simt ca se invarte stadionul cu mine. Imi sun mama, ii spun ce s-a intamplat. Plange.
Plec ultimul de la stadion. Meciul se terminase, batusem si facusem un pas urias spre titlul 22. Pentru mine insa, parea ca se terminase totul.
PS Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine in momentele de dupa incident, ii cer scuze inca o data lui Radu Ion (am citit in presa ca ar fi declarat ca si-ar dori sa ma intorc in Ghencea, deci a trecut peste ceea ce s-a intamplat), le cer scuze tuturor suporterilor Stelei.
A fost greseala vietii mele. O greseala pe care mi-am asumat-o si pentru care am platit. N-a fost nimic premeditat, ci doar o pornire pe care nu mi-am explicat-o nici pana acum. Si se implinesc 5 ani. Azi."
sursa: mmstoica.ro
{{text}}