Danezul Villadsen vrea să-i înveţe pe români să gîndească pozitiv. Şi-a făcut prieteni sub Pietricica, priveşte senin viaţa şi a mărturisit că şi-a impus să-i placă România, reuşind asta
Va rămîne mereu primul danez ce a evoluat în prima ligă românească. Goal-keeperul Thomas Villadsen a sosit din luna ianuarie a acestui an la Piatra-Neamţ şi a ajuns în scurt timp cel mai apreciat jucător de către suporteri. Nordicul de 25 de ani a impresionat pe teren, atrăgînd deja atenţia unor echipe din topul clasamentului, care-i monitorizează prestaţiile.
În afara gazonului, dialogul cu Villadsen - care turuie în engleză! - porneşte de la un scurt autoportret schiţat chiar de eroul rîndurilor de mai jos: "Sînt un tip simpatic, senin, comunicativ, corect cu mine şi cu ceilalţi! Uuu, cum să nu mă placi după o asemenea caracterizare?".
- Thomas, mai continui din vară la Ceahlăul? Se anunţă că echipa se va dezintegra dacă nu rămîne în prima ligă.
- Eu mai am contract încă 3 ani, dar abia după vacanţa de vară voi şti exact. Voi merge împreună cu iubita în Thailanda, la ocean, la soare, cînd mă voi întoarce o să vedem.
- Cum este pentru un danez crescut la Copenhaga să trăiască la Piatra-Neamţ, un orăşel de 100.000 de locuitori?
- Piatra este un orăşel simpatic, îmi place. Comparaţii pot fi multiple, dar eu m-am concentrat doar pe fotbal. Acum, că mă întrebi, îmi dau seama cît de mult îmi lipsesc casa mea, familia mea, mi-e dor şi de Copenhaga, şi de munţi, de tot. Plus că am rupt internet-ul în două!
United Nations of Ceahlăul
- Te plictiseşti în Moldova?
- Am munca, fotbalul, şi timp liber. Parcă aş fi într-o tabără! Pe bune. Am unde şi cu cine să mă relaxez. Ies la o cafenea cu amicii, mergem la bowling, la masă sau la un film.
- Cum te distrezi tu cu amicii la Piatra?
- E amuzant, am zis că sîntem un fel de Naţiunile United, noi formăm United Nations of Ceahlăul. Sînt eu, danez, Mulisa, rwandez, Edson, brazilian, Dikaba, congolezo-francez, Balde, senegalezo-francez, Ibrahim, togolez, Bădescu, român. We are the world! E cool, am învăţat despre fiecare, despre tradiţii, drame, bucurii. Sînt ca wikipedia acum!
- Cu Gheorghe Ştefan te ştii?
- M-am văzut o dată cu el cînd am semnat contractul şi apoi încă o dată la stadion.
- I se spune Pinalti, nu cunoşti istoricul lui?
- Cum? Nu. Ce treabă am eu cu el? Am auzit că e un om puternic, influent, are afaceri şi de aceea nu-l vedem la meciuri.
Speriat de România
- Ce ştiai de România pînă să ajungi aici?
- Ups! Nu se vorbea prea frumos de ţara voastră, iar acum nu înţeleg de ce. Mi se zicea că sînt mulţi cîini şi oi pe şosea, că e periculos să mergi pe stradă că te poate călca maşina, că nu e bine să mergi cu soţia la plimbare şi cîte şi mai cîte. Mi-am zis: «Ce naiba fac eu? Unde mă duc?».
- Şi acum ce părere ai? Ai văzut o bună parte din ea din autocar.
- O părere bună. Nu e cea mai curată ţară din Europa, dar compensează prin peisaje, oameni, cultură. OK, sînt gropi, nu sînt autostrăzi. Bine, mergi mai încet şi mai atent cu maşina, nu trebuie să goneşti ca nebunul, şi-aşa viaţa e scurtă. Ai ocazia să vezi frumuseţea vieţii şi a oamenilor. Eu am învăţat să-mi placă România!
Reţete culinare pentru mama lui
- Cum ai reuşit?
- Dacă aţi gîndi şi voi pozitiv şi-aţi face lucrurile în aşa fel încît să nu mai pară totul negativ... Eu nu vreau să vă învăţ, dar România e şi poate fi mai frumoasă. Sînt gropi? Păi, reparaţi-le! Problema e că aici se vorbeşte prea mult şi se face prea puţin.
- Mîncarea moldovenească îţi place?
- Da, am gustat din toate. Eram curios. Mi-a plăcut, e delicioasă. O să-i duc mamei reţeta de sarmale şi de poale-n brîu.
- La televizor, pe posturile româneşti, te uiţi?
- Mă uit, dar nu prea înţeleg. Realizez că e ceva de scandal, că aud oamenii din fotbal cum ţipă, dar nu prea pricep. Mă uit la fotbalul din campionatul României şi de afară. Nu sînt focusat pe dispute, fiindcă nu mă privesc şi n-am timp de pierdut cu ele.
Va învăţa româna din iulie
- Se vede că nu eşti român...
- Serios, ce treabă am eu să pierd vremea uitîndu-mă la alţii cum se ceartă? Vreau să învăţ din iulie limba română, o să merg la şcoală. N-am avut timp în primăvară, am fost atent la fotbal.
- Ţi-ar plăcea la o echipă de top din România?
- Mie îmi place sau măcar vreau să joc la cel mai înalt nivel. Apoi, dacă vine un club mare şi-mi zice: «Hai la noi!», trebuie să mă gîndesc: "Oare mă voi integra acolo, sînt eu pentru aşa ceva". Acum te întreb eu ceva?
- Spune!
- Am auzit că e posibil să rămînem totuşi în prima ligă. Aşa e? Că ar fi o echipă sau două care să nu-şi ia licenţa şi atunci am fi tot noi în prima divizie. Se poate?
- Da, se poate, depinde. Dar trebuie să terminaţi pe locul 15, mai întîi de toate. Te miră?
- Asta e, dacă respectivii nu au bani sau nu îndeplinesc nişte condiţii de prima ligă, ce să le faci?! Ceahlăul merită să rămînă în Liga I, am făcut meciuri bune în primăvară. Şi echipa asta e formată din iarnă, vă daţi seama ce rezultate am avea dacă am mai rămîne încă un an împreună?
Preferaţi: Andrei Cristea şi Rapidul
- Ce fotbalist îţi place din România?
- Andrei Cristea mi se pare un atacant foarte bun. Nu celălalt, cu fata aia... Am văzut că lui Andrei îi place fotbalul şi vrea să joace din ce în ce mai bine de la meci la meci. Îmi mai place de Florescu, care a jucat în Danemarca, la Midtjylland. Am văzut că a fost convocat şi la «naţionala» voastră, înseamnă că e bun.
- Ai vreo echipă preferată, ca simplu microbist, bineînţeles în afară de Ceahlăul?
- Sînt multe echipe bune în România. Mie îmi place Rapidul, joacă fotbal frumos, pam-pam-pam, cum a fost şi cu Steaua. Văd că Rapid e pe locul 7, nu înţeleg de ce. Cred că eu am prins doar jocurile bune ale acestei echipe.
- Ce diferenţe sînt între fotbalul din România şi cel din Danemarca?
- E cam acelaşi nivel. Danezii joacă la echipe mari din Europa, în plus, sîntem şi la Campionatul Mondial. La noi, mentalitatea de învingător e la un nivel mai înalt decît aici. Să te autodepăşeşti în fiecare zi, să lupţi, să fii disciplinat... Să nu cedezi în faţa adversarului. Bineînţeles, totul la nivel fair-play, sportiv.
"Îmi lipseşte Copenhga, aştept clipa cînd mă voi întoarce acasă ca atunci cînd eram copil şi-l aşteptam pe Moş Crăciun. În iunie sînt acolo, apoi plec în vacanţă în Thailanda"
Thomas Villadsen, portar Ceahlăul
"Cunosc portarii şi ce pot ei, Tommy este fotbalist. Poate evolua oriunde în România, şi-a făcut la Ceahlăul o cotă excelentă"
Zoran Filipovici, antrenor Ceahlăul
"Mă bucur că un portar îmi apreciază jocul. Mi-ar fi plăcut să ne întîlnim pe teren, eu n-am evoluat împotriva Ceahlăului, fiind suspendat. Poate la anul. În rest, Thomas, toate cele bune, să fii sănătos şi să ai succes din plin!"
Andrei Cristea, atacant Dinamo
5,87 este media notelor gsp ale portarului în retur la Ceahlăul
15 meciuri a bifat Villadsen în tricoul moldovenilor, fiind integralist. A primit 14 goluri în retur
14 străini de 13 naţionalităţi au jucat cel puţin un meci în acest sezon pentru Ceahlăul
2,6 milioane de metri pătraţi de gropi este inventarul făcut în februarie 2010 de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România
Alţi fotbalişti despre România
Japonezul Seto Takayuki
PRO
"Îmi place mîncare românească: ciorbele, mititeii şi papanaşii"
"Îmi place la Ploieşti fiindcă este linişte, ştiu tot oraşul, dar aş vrea un mall mai frumos cum este la Bucureşti"
CONTRA
"Am rămas şocat cînd am văzut vaci şi cai pe străzi şi infrastructura din România. Dar m-am obişnuit. Eu sînt aici să joc fotbal"
"Nu-mi place cînd oamenii rîd de mine pe stradă şi cînd mă strigă "Căţelul" sau "Bruce Lee". Au impresia că nu înţeleg"
CV
Thomas Villadsen
- născut pe 4 septembrie 1984, la Copenhaga
- înălţime: 1,84m
- a jucat la FC Copenhaga (2006-2007), Emmen (2007-2009), FC Nordsjaeland (2009), Ceahlăul (2010-prezent)
- a făcut parte din lotul lui FC Copenhaga în 2006-2007, cînd a cîştigat titlul, dar el nu a evoluat nici un minut
- a fost ales cel mai bun portar din liga a doua olandeză în 2008
GSP special • Superreportaje • SPECIAL GSP
GSP vă prezintă România văzută prin ochii străinilor din Liga I » Villadsen: "Sînt gropi? Reparaţi-le! Faceţi mai mult decît să vorbiţi!"
Articol de Eduard Apostol — joi, 20 mai 2010
{{text}}