Golgeterii Mondialului » Oleg Salenko, Hristo Stoichkov - SUA 1994

Pentru prima oară după ediţia din 1962 şi pentru a doua oară în istorie, turneul final avea mai mult de un golgheter. Numărul celor doi marcatori de top din 1994 a fost de doi: rusul Oleg Salenko şi bulgarul Hristo Stoichkov.



Totuşi, rusul a stabilit două recorduri greu de egalat : a marcat cinci goluri într-o singură partidă şi a fost singurul golgheter care a părăsit competiţia încă din faza grupelor!



Aflată pentru prima oară la Campionatul Mondial după dezmembrarea Uniunii Sovietice, reprezentativa Rusiei a fost repartizată într-o grupă grea, cu Brazilia, viitoarea campioană mondială, Suedia, naţională care avea să câştige bronzul, şi Camerun, sfertfinalista din 1990 (pe care însă URSS o învinsese în grupa de la Mondialul italian cu 4-0).



Salenko a jucat doar 20 de minute în meciul pierdut cu Brazilia, însă a început ca titular partida  cu Suedia, în care a deschis scorul, din penalty, în minutul 4. A urmat însă o dublă din partea lui Dahlin şi un penalty transformat de Brolin, iar Suedia a câştigat cu 3-1.



Fără şanse de a mai ieşi din grupă, ruşii au evoluat fără presiune în ultimul meci, cel în faţa Camerunului, echipă care, de asemenea, nu se mai putea califica în optimi.



Şi aşa s-a născut marea performanţă făcută de Salenko. A deschis scorul după un sfert de oră, finalizând din interiorul careului, pe sub portar. Apoi, când mai erau cinci minute din prima repriză, ruşii au bătut repede o lovitură liberă, au surprins apărarea cameruneză, iar jucătorul lui Logrones a făcut dubla.



Chiar înainte de pauză, Salenko a făcut tripla din penalty, însă seria sa de goluri a fost întreruptă imediat după cele 15 minute de odihnă, Milla marcând golul de onoare al africanilor la 42 de ani, devenind astfel cel mai în vârstă jucător care punctează la CM.



După ocazii mari ratate de ambele tabere, a venit şi al patrulea gol înscris de Salenko, care, la fix 36 de ani după marea performanţă făcută de Just Fontaine (patru goluri marcate în finala mică a CM, Germania de Vest-Franţa 3-6), reuşea acelaşi lucru.



Însă peste încă două minute avea să intre cu adevărat în istorie : atacantul îl învingea pentru a cincea oară pe Songoo, reuşind să stabilească un record neegalat nici până în ziua de azi.A mai marcat şi Radchenko pentru 6-1, însă nu mai conta. Istoria fusese scrisă de către Salenko.



Acesta s-a transferat, imediat după mondial, la Valencia, însă nu a mai fost la fel de prolific ca şi la Logrones. Au urmat scurte şederi la Rangers, Istanbulspor, Cordoba şi Pogon Szczecin, club de la care s-a retras în 2001. În prezent, locuieşte la Kiev şi este om de afaceri, însă a mai îndeplinit şi diverse funcţii în cadrul Federaţiei Ucrainene de Fotbal.



Celălalt golgheter a fost Hristo Stoichkov. Deşi a jucat cu patru meciuri mai mult decât Salenko, Stoichkov nu a reuşit să îl depăşească pe rus. A marcat trei goluri în echilibrata grupă cu Nigeria, Argentina şi  Grecia, dintre care două din penalty, iar apoi a fost decisiv în optimea cu Mexic, când a marcat golul de 1-0 (mexicanii au egalat, iar vecinii noştri au învins după loteria loviturilor de departajare) . Reuşita a fost una superbă, venită în urma unui contraatac-şcoală al bulgarilor.



A venit apoi sfertul de finală cu Germania de Vest. Conduşi la un gol diferenţă, după ce Lothar Matthaus deschisese scorul dintr-un penalty destul de uşor acordat, bulgarii au egalat datorită geniului lui Hristo, care a executat perfect  o lovitură liberă de la 25 de metri. La nici două minute, capul pleşuv al lui Letchkov a direcţionat balonul în plasa porţii germane, iar Bulgaria era în semifinale !



Ultimul gol al lui Stoichkov – al şaselea – a venit în semifinale, însă fără folos, deoarece Italia a învins cu 2-1 şi s-a calificat în finală. În finala mică, Bulgaria nu a mişcat în faţa Suediei (0-4), astfel că cei doi fotbalişti slavi au împărţit primul loc în clasamentul golgheterilor.



Despre Stoichkov se pot spune foarte multe, fiind un jucător emblematic al celor de la Barcelona şi al ŢSKA-ului din Sofia. Când vine vorba de distincţii, lista este uriaşă : de la multiple titluri de campion al Bulgariei, Spaniei, Cupe ale celor două ţări, la Cupa Campionilor Europeni, Cupa Cupelor, Supercupa Europei sau Cupa Cupelor Asiei.



Balon de Aur al Europei în 1994, Stoichkov a fost un fotbalist de geniu, însă a avut mereu probleme datorită temperamentului său vulcanic. Cu toate acestea, a rămas şi va rămâne apreciat pentru cariera sa de jucător, fiind lăudat inclusiv de cei care i-au fost adversari:



”Stoichkov reprezenta un pericol imens când se afla cu balonul la picior. Nu i-a fost niciodată frică să ia pe cont propriu o acţiune şi să o încheie cu gol. Explozie, viteză şi determinare – merită cu prisosinţă un loc între marile talente ale fotbalului”

Jorge Valdano, fost jucător şi antrenor la Real Madrid