Citeşte un superinterviu realizat de Geambaşu cu Gabriela Szabo » Gabi a noastră

O mare campioană despre anii în care alerga spre titlurile olimpice şi mondiale. Gabi Szabo astăzi, cînd refuză să trăiască din amintiri





Sevilla, acum 11 ani, Mondialele de Atletism. Gabi alerga pe unul din terenurile de antrenament ale complexului La Cartuja. Undeva aproape de oraşul viitorului ridicat într-un colţ al oraşului istoric al Sevillei. Isla Magica, Parque Cientifico y Tecnologico, Stadionul Olimpic. O siluetă subţire, urmărită de pe margine de un bărbat înalt, cu un cronometru în mînă. Zsolt Gyongyossy, antrenorul dintotdeauna.



Gabi păşea uşor, mîngîind pista. Îţi dădea senzaţia că aşa poate parcurge zeci de kilometri fără să obosească. Peste cîteva zile i-am simţit răsuflarea la sfîrşitul cursei de 5.000 de metri. Fusese celebrarea unei mari campioane. Îşi măturase adversarele cu acel sprint sec, declanşat la jumătatea ultimului tur de pistă. Era obosită, cu faţa suptă de efort. Mi-a vorbit liniştită şi mulţumită, ca o tînără soţie căreia tocmai îi reuşise prăjitura favorită.



Gabi Szabo nu s-a schimbat. Ocupă un birou mic al Federaţiei de Atletism. Ca noi toţi stă cu ochii înfipţi în monitorul calculatorului. A rămas naturală şi amabilă, iar din priviri răzbate calmul unei femei pe lîngă care viaţa nu a trecut în sprint, pe turnantă.











- Gabi Szabo într-un birou. Ce imagine e asta?

- Acum învăţ. Învăţ să fac şi altceva decît să alerg. Nici eu nu îmi doresc să rămîn într-un birou de marketing toată viaţa.



- Ai renunţat să mai alergi?

- Nu, alerg de trei ori pe săptămînă, cam o jumătate de oră.



- Ce înseamnă în kilometri?

- 5-6.



- Cînd erai sportivă cît era norma zilnică?

- Între 25 şi 35 de kilometri.





Cap de linie





- Cum a fost despărţirea de atletism?

- Nu m-am despărţit de atletism. Ştiu ce ai vrut să mă întrebi. La început a fost greu. Dintr-o dată aveam timp. Timp pentru mine, timp liber.



- Ce faci cu el?

- Tot ce nu puteam înainte. Mergem la spectacole, la filme, facem turism.



- Dă-mi un titlu de film care te-a marcat.

- "Cap de linie", o producţie braziliană. Un film dur despre o lume violentă spre care sper să nu ne îndreptăm şi noi. 



- Cum ţi-ai mai folosit timpul?

- Mi-am găsit repede o preocupare. Am luat un master în antropologie motrică.



- Nu te-a bătut gîndul să antrenezi?

- Nu, niciodată. E nevoie de un talent special pentru a fi antrenor. Să simţi sportivul, să-i pui în valoare calităţile.



- De ce au dispărut marii noştri campioni în atletism?

- Avem juniori foarte buni. Au rezultate. În fiecare an vin 1500-2000 de copii la atletism. Dacă din ei se aleg 30 de seniori, e foarte bine. Înţelegeţi, cîte 30 de seniori pe an? 



- Tot nu am un răspuns.

- Pentru că trecerea de la juniori la seniori înseamnă şi schimbarea statutului social. Cînd termină şcoala, sportivii noştri devin nişte oameni obişnuiţi, cu nevoi cotidiene. Au familii. Neveste, copii. Griji. Nu îi poţi pretinde unui om să fie cu gîndul numai la sport dacă are 10 milioane de lei vechi salariu pe lună.



- Aşa...

- Nu sînt o nostalgică, nu mă înţelegeţi greşit. Sistemul înainte era bine pus la punct şi favoriza performanţa. Sportivii erau angajaţi în fabrici şi uzine, cu carte de muncă. Ce sindicat ar mai accepta azi să fie angajaţi sportivi cînd unii sînt daţi afară din cauza crizei?



- Numai asta e cauza dispariţiei campionilor?

- Ar mai fi şi altceva. Totul e privit acum numai din punct de vedere material. Nimic nu se mai face cu suflet. Fără pasiune, fără dragoste nu se poate realiza ceva important.





Egoismul campionilor singuratici





- Ce este dopingul pentru tine?

- Un fenomen. O bătălie între farmacii şi laboratoarele antidoping.



- Usain Bolt e un campion adevărat sau un produs de sinteză al medicinei?

- E o forţă a naturii. Am stat lîngă el, la o distanţă de doi metri. E un atlet superb, bine clădit, absolut simetric. De la Carl Lewis lumea nu a mai avut un asemenea sportiv.



- Ce simţeai cînd alergai spre titlurile care ţi-au adus gloria?

- Eram singură. Eşti singur, tu cu tine. Poate e şi o formă de egoism cînd îţi alegi să practici un sport individual.



- Dar Zsolt era acolo. Şi părinţii.

- Vorbesc cu ei în fiecare zi, merg periodic să-i văd, dar nu i-am lăsat să vină la nici un concurs de-al meu. Aşa am simţit eu că e mai bine, nu-mi cere să îţi explic.



- Ce faci cînd nu elaborezi strategii de marketing pentru federaţia de atletism?

- Merg în şcoli, uneori predau ore de educaţie fizică. E reconfortant să lucrezi cu copiii, se reinventează în fiecare zi.





Mondial cu antilope şi cioburi de sticlă





- Ştii că se apropie Mondialul de fotbal din Africa de Sud.

- Cum să nu, cînd am sunat-o pe prietena mea de acolo mi-a zis: "Sper că nu vrei să vii acum, ştii că pe noi nu prea ne interesează fotbalul".



- Cum e Africa de Sud, se aud tot felul de lucruri. Trebuie să ştii, te-ai antrenat mult timp acolo.

- Aveam condiţii fabuloase de antrenament. Piste naturale de 15-20 de kilometri fără curbe. E o ţară imensă şi superbă, dar nu recomand amatorilor de turism să meargă acolo pe cont propriu. Să intre în grupuri organizate, să fie atenţi.



- Atît?

- S-au mai schimbat unele lucruri, dar eu am numai amintiri plăcute de acolo. Au un respect deosebit şi o legătură extraordinară cu natura. Dacă este o sticlă spartă pe stradă, strîng imediat resturile. Ştii cum gîndesc? "Dacă vine o antilopă şi se răneşte în cioburi?"



- Suporţi să te uiţi la fotbal?

- Zsolt se uită, mă uit şi eu cu plăcere. Sînt fan Messi, ca toată lumea. Şi ţin cu Brazilia, tot ca toată lumea. Mă interesează tot ce e sport, am fost şi la Vîlcea să le văd pe fetele Oltchimului, apoi la finala de la Polivalentă. Mi-a plăcut prietenia lor, camaraderia. M-a impresionat că nu sînt invidioase unele pe altele. Se concurează pe posturi, dar nu au ranchiună. Cum se numeşte asta, spirit de echipă, nu?



Nepoliticos, îmi arunc eu primul ochii pe ceas. Deformaţie profesională. A trecut o oră vorbind despre Usain Bolt, Isinbaeva, Sebastien Coe, Serghei Bubka, timp în care colegul Raed a tras sute de cadre. Gabi zîmbind, Gabi serioasă, Gabi meditativă, Gabi înflăcărîndu-se, Gabi întristîndu-se. Gabi a noastră, o campioană peste vremurile care aleargă nebuneşte peste capetele noastre.





"Învăţ mereu. Învăţ ce înseamnă să fii liber"



"Nu sînt ranchiunoasă, nu invidiez pe nimeni, nu am frustrări!"



"Niciodată nu am fost mulţumită cu ce fac, nici ca sportivă, nici după"



"Nu îi poţi pretinde unui om să fie cu gîndul la mare performanţă dacă are un salariu de nici 10 milioane de lei vechi pe lună"



"Cea mai bună definiţie a sportului mi-a dat-o un copil. A zis: <Sportul e o joacă, dar cu profesor>"





CV



Gabi Szabo

- S-a născut pe 14 noiembrie 1975, la Bistriţa, şi este multiplă medaliată mondială, europeană şi olimpică. A cîştigat proba de 5.000 de metri la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000, competiţie la care a reuşit şi un bronz pe distanţa de 1500 de metri. Argint pe aceeaşi distanţă la JO Atlanta 1996.

- A fost de trei ori campioană mondială în aer liber - Atena '97, Sevilla '99, Edmonton 2001 - şi de trei ori în sală  - Paris '97, Maebashi '99 (2). În 1999 a fost declarată cea mai bună sportivă din lume de APSM şi atleta anului de IAAF. A fost prima atletă română care a cîştigat Golden League.

- Şi-a luat doctoratul în Educaţie Fizică şi Sport, iar în prezent este vicepreşedinte al Federaţiei Române de Atletism.