Chile sîntem noi?

Întrebarea fundamentală a fiecărui Mondial la care nu participăm e ce am fi făcut dacă am fi fost acolo. Honduras - Chile de ieri ne-ar putea da un răspuns. De fiecare dată, răspunsul are o serioasă doză de subiectivism. Nu pentru că "niciodată un joc nu seamănă cu altul", ci pentru că, pur şi simplu, fotbalul nu-i ştiinţă exactă. Nu-i nici ştiinţă economică, pentru a aduna salariile şi a scrie imdiat rezultatul final. Nu-i nici matematica aceea în care să aplicăm regula tranzitivităţii şi să postulăm că dacă noi am învins Honduras cu 3-0, iar Chile doar cu 1-0, atunci noi am fi învins Chile cu 2-0 şi am fi fost peste ambele echipe în acea grupă. Deci ne-am fi calificat deja în "optimi" alături de Spania:). Faptul că am disputat un joc amical contra Hondurasului în urmă cu 10 zile ne oferă însă nişte indicii ale poziţionării noastre. Decît impresii despre nimic, mai bine o comparaţie bazată pe cifre concrete. Primele, furnizate de italienii de la DSP, celelalte date de FIFA. Ce constatăm? Ne simţim mai bine cînd sîntem atacaţi Am învins Hondurasul cu 3-0, dar posesia a fost covîrşitoare de partea lor. Nu-i nici o tragedie, doar că trebuie să admitem ce ne convine: un fotbal de tranziţie, în care să absorbim atacurile adversarului şi să dăm lovitura pe contre. Stăm bine în defensivă Chiar dacă împotriva noastră au avut posesie, iar contra chilienilor nu, jocul hondurienilor a fost contracarat cu aceleaşi rezultate, astfel că centramericanii nu şi-au creat ocazii serioase şi nu i-au deranjat pe portari decît de cîte două ori. Avem probleme de calitate a jocului... Pasăm puţin şi inexact. Într-un meci cu o "naţională" de talia Hondurasului am greşit mult la "serviciu", astfel încît doar 64% din mingile manipulate au ajuns la un coechipier. Chilienii au avut ieri 73%. ... ocazii puţine... Defensiva honduriană şi-a arătat limitele în meciul de ieri. A rezistat cît de cît pînă la primirea golului, după care s-a deschis. Cam aşa s-a întîmplat şi în meciul cu România, după ce "tricolorii" au marcat prin Daniel Niculae în minutul 20. Numai că noi nu ne-am mai creat decît două-trei situaţii clare de a marca, în vreme ce sud-americanii au ajuns mult mai facil la poartă şi au irosit alte 5 ocazii imense. ...dar eficacitate excelentă 5 şuturi pe poartă, 3 ocazii şi tot atîtea goluri reprezintă o rată de reuşită peste media Campionatului Mondial sau a Ligii Campionilor. Dacă am fi siguri că aşa se va întîmpla mereu nu ne-am face probleme că ajungem greu la poartă. 4 jucători de cîmp diferiţi au avut hondurienii ieri cu Chile, faţă de meciul cu noi Tragem rar la poartă... Cu o echipă dispusă să se apere în propria jumătate, am ajuns rar la finalizare. Faţă de chilieni ieri, noi am "izbutit" să şutăm de 4 ori mai puţin!!! ...dar tragem bine Aici balanţa şuturilor e identică. Ceea ce, raportat la numărul total de încercări, dă un rezultat încurajator în privinţă calităţii şuturilor. România - Honduras 3-0 Şuturi la poartă 6-6 Şuturi pe poartă 5-2 Posesie 40% - 60% Mingi jucate 388 - 533 Pase reuşite 64% - 71% Ocazii 3 - 1 Chile - Honduras 1-0 Şuturi la poartă 20-7 Şuturi pe poartă 5-2 Posesie 56% - 44% Mingi jucate 521 - 343 Pase reuşite 73% - 58% Ocazii 6-1

CM 2010

Chile sîntem noi?