Asul de Caro din mîna lui Porumboiu: "Vreau să marcăm o epocă aici, la Vaslui"

Juan Ramon Lopez Caro, ex-Real Madrid, spune că trecutul său nu valorează nimic în fotbalul de azi şi speră să facă din Vaslui o echipă de referinţă în România





Străbătînd cei trei sute şi ceva de kilometri ce despart Bucureştiul de Vaslui, pe drumurile patriei şi în condiţiile pe care le oferă şoferilor "land of choice", n-ai cum să nu te întrebi, ba chiar de mai multe ori, ce Dumnezeu caută în România un om care a antrenat pe Real Madrid, care a avut, dincolo de experienţa "galactică", şi alte prezenţe pe băncile din Primera şi care pregătea acum echipa de tineret a Spaniei? Unii se vor grăbi să răspundă că banii, însă, realitatea a probat această zicală de multe ori, banii nu aduc fericirea, plus că Federaţia de la Madrid nu-i una care să-şi plătească puţin tehnicienii.



Jose Ramon Lopez Caro a venit totuşi în România, la Vaslui, iar motivele le veţi putea descoperi parcurgînd interviul de mai jos. A fost o discuţie relaxată, liberă, cu întrebări şi de o parte, dar şi de cealaltă. Purtată imediat după eşecul Spaniei cu Elveţia, un meci pe care întreg staff-ul ibericului, inclusiv puntea de legătură numită Laurenţiu Roşu, l-a urmărit cu multă atenţie. Şi l-a comentat, evident, cu multă pasiune, după ce fluierul de final al "poliţistului" englez Howard Webb consfinţea, probabil, cea mai mare surpriză a acestui Mondial. În faţa unui pahar de "fresh" de portocale şi a unei cine compuse din struguri, mere, pere şi piersici. Pentru el :).



Discutînd cu Lopez Caro am întîlnit un om suficient de modest şi de natural pentru bornele bifate în carieră, nicidecum un tip cu ifose, venit nu să-i înveţe pe colegii săi români ceva (cu siguranţă aceştia vor spune acum că nu au nimic de învăţat), ci să concureze alături de ei, să fie doar unul dintre cei care se vor alinia la startul a ceea ce se  anunţă cel mai încins campionat din ultimii 50 de ani.





- Senor Caro, cum vi se pare România după 24 de ore?

- Adevărul e că n-am avut prea mult timp la dispoziţie. Am fost între aeroporturi, am ajuns noaptea. Am observat că asfaltul pe drumuri nu e prea lin, însă trebuie să spun că de dimineaţă, cînd m-am trezit şi am mers la stadion, m-a surprins verdele care ne înconjoară şi care e din abundenţă. Înţeleg că România e suficient de mare şi are multe locuri frumoase, poate vom avea ocazia să le şi vizităm.



- Vaslui e un oraş mic, poate chiar foarte mic. Asta e bine sau rău pentru cineva obişnuit să traiască la Madrid, de exemplu?

- E comod. E un bun prilej să fii concentrat sută la sută la ceea ce ai de făcut, pentru că motivul venirii mele aici nu are legătură nici cu geografia, nici cu economia, nici cu turismul. Are legătură doar cu fotbalul, iar din punctul ăsta de vedere înţeleg că tot oraşul e foarte conectat la noul proiect pe care-l vom începe, foarte iluzionat de posibilitatea obţinerii unor performanţe.



- Bun, dar ce motivaţie poate avea cineva care a pregătit pe Real Madrid, care, a spus-o Mourinho şi dacă a spus-o Mourinho trebuie să-l credem, este Everestul meseriei de antrenor, ce motivaţie poate avea acea persoană să vină într-o ţară ca România şi, mai ales, într-un oraş mic?

- Hai să-ţi spun ceva. Eu sînt o persoană îndrăgostită de fotbal.



Caracterizarea în spaniolă a fost <enfermo de futbol>, dar traducerea nu poate fi la fel de concisă. Şi-a mai curăţat un măr şi a continuat



În al doilea rînd, îmi place să muncesc zi de zi, ceva ce la echipa de tineret a Spaniei nu puteam. Adevărul e că mi-a lipsit mult munca asta zilnică alături de o echipă, eu nu sînt un om de birou şi m-am obişnuit greu cu asta. Viaţa de selecţioner înseamnă cîteva meciuri concrete pe an, înseamnă un examen la fiecare meci, căci orice greşeală te poate costa calificarea. Noi la echipa de tineret a Spaniei am avut norocul să nu facem greşeli în preliminarii şi să ne calificăm la Europene, însă acolo am jucat un meci contra Germaniei, care a semănat foarte mult cu cel al Spaniei de azi cu Elveţia, am pierdut şi asta a fost. Iar Germania a cîştigat apoi trofeul.







Lopez Caro vorbeşte despre planurile pentru noul sezon, spune ce fel de antrenor e şi îşi povesteşte experienţa la Real Madrid



Spaniolul vrea să facă din Vaslui o echipă ofensivă: "Nu sînt un vrăjitor, dar pot garanta o muncă serioasă, zi de zi, cu care să obţinem rezultate mari"





- Aşadar, senor Caro, aţi simţit nevoia unei schimbări şi aţi ales România.

- Efectiv aşa e. Simţeam nevoia să schimb ceva în viaţa mea, să pot folosi tot ce am învăţat, tot ce am acumulat în anii ăştia într-un proiect nou, într-o ţară nouă, unde să pot cunoaşte oameni noi, stiluri de viaţă diferite, o cultură diferită. Într-un cuvînt, e o provocare.



- Care a fost...

- ... Şi în al treilea rînd, scuză-mă că te întrerup, am întîlnit un om, pe preşedintele Porumboiu, care a ştiut să mă convingă.



- Asta voiam să vă întreb. Care a fost punctul care v-a convins?

- Am întîlnit un om foarte serios şi asta mi-a plăcut. Cu multă ambiţie. Şi foarte, foarte exigent. Şi asta mi-a plăcut, pentru că sînt cele trei valori după care mi-am condus viaţa şi cariera pînă acum. Îmi mai place că nu sîntem încă un club foarte mare, aşa că vom fi foarte respectuoşi cu toată lumea, dar vom încerca să implantăm o serie de valori care să-i stabilească o identitate, o personalitate bine definită.



- Ştiaţi ceva despre Vaslui înainte să veniţi aici?

- Cu sinceritate trebuie să spun că nu.



- Dar despre fotbalul românesc în general, despre campionatul României?

- Adevărul e că n-am avut ocazia să fiu adversar al unei echipe din România, la nici un nivel. Bine, normal că ştiu anumite lucruri, mai bine zis anumite nume. Îl ştiu pe Hagi, care a şi jucat la Real Madrid cu colaboratorul meu principal, Maqueda, îl ştiu pe Popescu, îl ştiam pe Roşu, cu care cred că am fost adversar în anumite situaţii. Îl ştiu bine pe Gică Craioveanu, care e un om special şi cu care am vorbit şi vorbesc mult şi în continuare. Îl ştiu pe Chivu, îl ştiu pe Mutu, am ceva nume în cap.





"Să avem mereu iniţiativa, să controlăm jocul!"





- Ce tip de antrenor sînteţi? Sever sau mai degrabă prieten cu jucătorii?

- Sînt exigent atunci cînd trebuie. Mie îmi place ca jucătorii mei să-şi trateze meseria cu seriozitate, să aibă mentalitatea adecvată şi să fie în stare să-şi pună protagonismul în slujba grupului. Şi să înţeleagă ce important e să fii profesionist peste tot, în teren, la antrenamente, în timpul liber.



- Dar ca exprimare în teren? Veniţi dintr-un fotbal, dincolo de eşecul cu Elveţia, caracterizat printr-o dinamică spectaculoasă. Lumea aşteaptă să vadă la Vaslui acel tiqui-taka din Primera Division.

- Înainte de toate trebuie să vedem calitatea umană de care dispunem, să vedem dacă mai avem nevoie de ceva în plus. La asta lucrăm de cînd am ajuns aici, eu şi cei care mă ajută. Revenind la joc, ideea noastră e să practicăm un fotbal cu care să avem mereu iniţiativa, să dominăm şi să controlăm jocul.



- Veţi încerca să luaţi legătura cu Marius Lăcătuş, cel care a fost antrenor înainte?

- În mod sigur. Orice lucru care m-ar putea ajuta îl voi face, iar el sigur are multe informaţii care mi-ar  putea fi de folos, despre jucători, despre adversari. Am înţeles că a plecat în Spania. Iată, eu am venit din Spania în România, sînt coincidenţe frumoase.





N-a auzit de Becali





- Aţi auzit de numele Becali?

- Nu. Îmi pare rău. Trebuia?



- Nu trebuia, dar staţi liniştit că o să auziţi de acum înainte destul. E patronul clubului Steaua şi apare zilnic la televiziune, la radio şi în presă. În Spania se poartă aşa ceva, ca preşedinţii să fie mereu în centrul atenţiei?

- Înainte de toate, nu pot răspunde la întrebare pentru că nu ştiu exact despre ce e vorba. Probabil că e un om pasionat de fotbal, care vrea să-şi ajute echipa aşa cum poate.



- În Spania se obişnuieşte ca un preşedinte să coboare în vestiar şi să spună cine trebuie să joace? Sau să influenţeze schimbările?

- Oh, no, por favor! Într-un club serios, fiecare trebuie să aibă rolul său şi responsabilitatea sa, altfel s-ar pierde identitatea fiecăruia şi a tuturor, pînă la urmă. Eu am lucrat 5 ani la  Real Madrid, apoi am trecut la prima echipă, şi nu mi s-a întîmplat aşa ceva.





Cum erau galacticii





- Haideţi să vorbim puţin despre Real Madrid. Cum aţi primit propunerea de a antrena prima echipă?

- A fost un moment de maximă fericire, o satisfacţie enormă. Un vis devenit realitate. Am învăţat multe din această prioadă. Era atunci o echipă în faza de încheiere a unui ciclu, dar erau jucători enormi şi toţi doreau să scoată la capăt o situaţie ce devenise grea, chiar ameninţător de grea.



- Era acel Real Madrid galactic, nu?

- Uite ce se întîmplă, mie cuvîntul galactic nu-mi place. Asta e o descoperire a  voastră, a ziariştilor. Prefer să spun o echipă cu cei mai buni jucători posibili. Erau incredibili.



- Care ar fi cea mai frumoasă amintire a acelei perioade?

- Eu cred că ziua cînd ne-am asigurat locul doi. Ştiu că sună ciudat pentru un club ca Real Madrid, dar aşa a fost atunci. Am luat echipa de pe locul 5 şi am dus-o pe doi, iar împotriva rivalilor de la Barcelona, care au luat titlul atunci, am făcut un meci excelent pe Camp Nou, am terminat 1-1, deşi am jucat în 10 oameni aproape tot meciul, din minutul 10, cînd a fost eliminat Roberto Carlos.



- Şi cea mai neplăcută amintire?

- Ziua plecării lui Florentino Perez. E un om care a făcut multe pentru Real Madrid, pentru fotbal în general.

- Sînt o sumedenie de legende despre aceşti jucători, despre felul în care se pregăteau, despre cum se comportau în afara terenului.



- Să ne înţelegm. Eu le cer jucătorilor implicare maximă atunci cînd ies pe terenul de antrenament sau de joc. Dar evident că asta depinde foarte mult de felul în care ei au grijă de viaţa lor personală.





"Nu voi fi un poliţist"





- Asta veţi încerca şi la Vaslui?

- Cu siguranţă nu voi fi un poliţist. Dar cu siguranţă voi examina cu maximă exigenţă randamentul fiecăruia la antrenament şi în jocuri, iar atunci cînd voi observa ceva în neregulă, vom analiza.



- Ştiţi că vă aflaţi într-o zonă cu multe fete frumoase?

- Peste tot sînt fete frumoase, mai ales în jurul fotbaliştilor. Eu mă bazez pe profesionismul lor.



- Nu vă va fi greu departe de familie?

- Probabil că uneori da. O să încerc să-i aduc aici sau să-i aduc cît mai des posibil. Deocamdată nu ştiu, de acest lucru nu m-am ocupat. Profesia noastră e clar că necesită multe sacrificii, dar e clar că oferă şi multe satisfacţii.





"Trecutul în fotbal nu contează"





- Haideţi să ne întoarcem puţin la proiectul Vaslui.

- E un proiect pe 3 ani. Pas cu pas, puţin cîte puţin, pentru a a junge acolo unde ne-am propus. În fotbal nu se poate face totul din prima. Important e ca încă de la început să fim ambiţioşi. Eu nu pot garanta victoriile, nu sînt un vrăjitor, dar pot garanta o muncă serioasă, zi de zi, cu care sperăm să obţinem aceste rezultate. Va fi greu, e clar că vom avea şi momente mai puţin plăcute, dar sper să fie puţine şi să le folosim şi pe acestea în folosul nostru



- În momentul ăsta sînteţi antrenorul cu numele cel mai mare din campionatul României. Nu e asta o presiune în plus?

- Caracterizările astea le faceţi voi, ziariştii. Eu ştiu un singur lucru. Trecutul în fotbal nu contează. Faptul că am antrenat Real Madrid e doar o etapă în cariera mea, nu o umbrelă, pentru că acest lucru nu ţine loc de rezultate. Viitorul e important, iar protagonişti la Vaslui trebuie să fie jucătorii, nu antrenorul. În ei ne punem toată încrederea, noi sîntem aici doar pentru a-i ajuta să obţină performanţe.





"Sper ca Spania să-şi revină"





- Nu putem încheia fără să vorbim un pic şi de Campionatul Mondial. Cum vi s-a părut Spania?

- Offf, ce m-am temut de meciul ăsta. Primul joc e întotdeauna foarte important. Am avut ocazii, am avut posesie, ne-a lipsit doar golul. Din păcate, nu le-a lipsit elveţienilor.



- Ce şanse are acum Spania? Toată lumea o vedea favorită.

- Şanse sînt, e doar un meci pierdut. Mai sînt două de jucat şi nu mai există marjă de eroare. Într-un fel, asta poate că e bine, fotbaliştii vor fi mult mai concentraţi.



- Da, dar dacă termină pe doi, va juca împotriva Braziliei.

- Corect, daca Brazilia termină pe primul loc. Stai puţin, Brazilia mai are două meciuri foarte grele, mai ales cel cu Cote d'Ivoire. Africanii au crescut mult, au jucători cu calităţi fizice impresionante, lor le lipsea un pic de  rigoare tactică, un pic de disciplină. Acum se pare că au început să aibă din toate.



- Cine v-a plăcut pînă acum?

- Mi-a plăcut Argentina. Are jucători fenomenali, iar pe bancă e Maradona, să nu uităm asta. Mi-a plăcut Germania, emană o forţă extraordinară. Mi-a plăcut şi Brazilia, vreau să mai văd o dată Anglia şi Spania şi abia atunci vom putea să facem unele pronosticuri. Oricum, la un turneu final, o greşeală, cît de mică, poate fi decisivă pentru tot parcursul. Sper să nu fie cazul Spaniei.





"Am fost fericit să pot să muncesc la Real Madrid alături de mari jucători ca Zidane, Ronaldo, Beckham, Raul, Roberto Carlos, Guti, Casillas, Ramos"



"Domnul Porumboiu e cel care m-a convins să vin aici. Ştiu că toată lumea se gîndeşte la bani, dar să ştiţi că nu întotdeauna banii fac totul"



"Sînt adeptul jocului ofensiv, dar nu trebuie să uităm că frumuseţea fotbalului oferit pleacă de la siguranţa în defensivă. Barcelona joacă frumos pentru că are o apărare excelentă, nu?"



"În perioada asta am văzut şase meciuri ale Vasluiului din sezonul trecut şi încet-încet îmi fac o ideee despre fotbalul de aici, despre caracteristicile şi particularităţile de aici"





Al doilea galactic în România

Omul care l-a adus la Vaslui pe Lopez Caro este impresarul Tony Curea, aflat la al doilea "galactic" pe care-l propune în fotbalul românesc. Tot el l-a adus la Dinamo şi pe stoperul Julio Cesar Correa, acum doi ani. "Cinci zile şi cinci nopţi am muncit la contractul acesta. O să vedeţi ce antrenor bun este, e un om care de cînd a semnat nu are în cap decît Vaslui". Alte transferuri făcute de Tony Curea: Molinero la Dinamo şi Leonardo Veloso la CFR.



Roşu vrea să înveţe

Laurenţiu Roşu a acceptat cu bucurie propunerea de a fi unul dintre secunzii lui Lopez Caro. "Vreau să încep o etapă nouă în viaţa mea şi cred că am făcut alegerea potrivită. Au fost ceva discuţii cu Steaua, dar acolo era mai mult o muncă de birou şi nu prea mi-a plăcut. Prefer să încep aşa, lîngă un om de la care am multe de învăţat", a spus fostul mijlocaş al roş-albaştrilor şi al echipei naţionale.





CV

- are 47 de ani

- prima echipă importantă a pregătit-o în 1999 (Real Mallorca B)

- a stat la Real Madrid B între 2001 şi 2005, fiind apoi promovat "principal", funcţie ocupată în perioada decembrie 2005 - iunie 2006

- a antrenat la Santander în turul sezonului 2006-2007, în retur a fost la Levante, iar în sezonul 2007-2008 a ajuns la Celta Vigo

- în vara lui 2008 a fost numit la "naţionala" Under 21 a Spaniei