Andrei Vochin » Senor Alberto, importantul

Am tremurat la arbitraje asigurate de cetăţeni ai unor ţări exotice şi ne-am lovit de fudulia unui european, care a vrut să fie personajul principal în Germania - Serbia Înaintea primului studio al Cupei Mondiale de la TVR, Ionel Stoica m-a întîmpinat ţinînd în mînă două foi cu arbitrii şi asistenţii delegaţi să oficieze în Africa de Sud. Doi din Noua Zeelandă, cîte unul din Malaiezia, Insulele Seychelles, Kîrghistan sau mai ştiu eu ce alte locuri exotice de pe glob îi atrăseseră atenţia. Adevărul e că, vorba cîntecului, amintirile ne răscoleau. Bovina nedumerită Gîndul ne-a zburat, să recunoaştem, la toate ghiduşiile pe care aceşti globalizaţi în ale arbitrajului le făcuseră pe la turneele finale. De la mîna lui Maradona nevăzută nici de "centralul" tunisian Ali Bennaceur, nici de asistentul Berny Ulloa Morera din Costa Rica pînă la celebrul de acum Byron "Bovină nedumerită" Moreno, eroul negru al Mondialului din 2002, imaginile hazlii ale greşelilor enorme au alterat pe ici, pe colo nu doar unele faze, ci chiar ierarhiile finale. Jos pălăria, Kazahstan! Ei, bine, Ionel a rămas cu foile necitite mult timp. Am admirat împreună însă un arbitru din Kazahtan, Ravshan Irmatov, impecabil în decizii şi ţinută la meciul de start Africa de Sud - Mexic, pentru ca ulterior, vizionînd partidă după partidă, să admitem că dacă a avut ceva constant bun acest turneu final, acel element a fost tocmai hulitul arbitraj. Franţa, singura nedreptăţită Impresia favorabilă se păstrează şi în continuare, chiar dacă, de cîteva partide încoace, am început să decelăm şi erori importante. La Honduras - Chile (0-1), tocmai omul din Seychelles, Eddy Maillet, n-a observat două penaltyuri, cîte unul de fiecare parte. Ţinînd cont de bucăţica de lume din care vine şi de faptul că n-au fost chiar atît de evidente, i-am acordat circumstanţe atenuante. La Franţa - Mexic (0-2), tuşierul iranian Hassan Kamranifar l-a lăsat pe J. Hernandez să deschidă scorul dintr-un ofsaid relativ greu de depistat. Dar extrem de uşor de acceptat de cei care n-au uitat cum s-a calificat Franţa la acest turneu final, pe mîna lui Henry, în barajul contra sărmanilor irlandezi. Păzea, vine europeanul! Lipsa de experienţă la acest nivel a fost, probabil, generatoarea acestor erori. Ceea ce s-a întîmplat ieri la Port Elizabeth ţine de altceva. Spaniolul Alberto Undiano arbitrează etapă de etapă, Real, Barca, Sevilla sau Valencia, nicidecum Aboomoslem cu Moghavemat în Iran sau Yadanarbon cu Zeyar Shwe Myay în Myanmar. Are experienţă. Are poate prea multă, iar această superioritate nestăpînită dăunează. Excesul de zel şi dorinţa de a ieşi el în evidenţă, stări uşor detectabile şi pe la unii arbitri dîmboviţeni, au influenţat nefast desfăşurarea jocului Germania - Serbia. Mai precis, senor Undiano a ţinut cu tot dinadinsul să se vorbească mai mult de el decît de Stankovici, Podolski, Ozil sau Vidici şi a împrăştiat cartonaşe cu nemiluita. 7 în primele 40 de minute ale unui meci nici pe departe atît de aspru pînă atunci. Fudulia a dat, fireşte, în prostie, căreia i-a căzut victimă Klose, eliminat pentru două faulturi benigne. Şi nu doar el, ci mai ales fotbalul, care şi aşa suferă la acest turneu final. 9 cartonaşe a arătat Undiano ieri, cele mai multe într-un meci la acest Mondial

CM 2010

Andrei Vochin » Senor Alberto, importantul