Citeşte povestea emoţionantă a luptei antrenorului Grigoraş cu "boala mileniului"

Milioane de oameni din România au perioade de tristeţe aparent inexplicabilă şi de apatie totală. E boala mileniului şi doar cei care n-au căzut în braţele ei o iau peste picior. Antrenorul Petre Grigoraş vorbeşte despre încercările lui şi despre nevoia de sprijin.





Într-o ţară nevrotică, vestea că un antrenor a suferit o cădere nervoasă şi a renunţat de bună-voie la contractul bunicel pe care-l încasa a trecut aproape nebăgată în seamă. Se întîmpla la mijlocul returului trecut, cînd Petre Grigoraş divorţa de Poli Iaşi, dar ruptura între părţi şi cea din sufletul bărbatului de 45 de ani se produseseră mai devreme.



"Nebunul Grigoraş"

A dispărut din peisaj la fel de abrupt cum intrase acum un deceniu în tagma antrenorilor şi mulţi "oameni de fotbal" vorbeau despre "nebunul Grigoraş". "Are acte de bolnav mintal!" a fost zvonul gros ce s-a propagat în vestiare, în birouri şi în tribunele chibiţilor. Zvon care i-a ajuns şi lui la urechi şi care l-a făcut să zîmbească amar.



"Atît a rămas după mine?"

"Voi chiar vreţi să vorbiţi cu un nebun?!", a încercat să deschidă dialogul cu o glumă. Constată ignoranţa din jur. "Cînd am acceptat să-mi recunosc slăbiciunea nu mi-am dat seama că oamenii sînt atît de obtuzi", spune el şi se întreabă dacă "după o carieră de 10 ani, chiar numai atît să fi rămas în urma mea?!".





Despre extenuarea sufletului

- Unde-aţi dispărut, domnule Grigoraş, că de vreo 3 luni nu se mai ştie nimic despre dumneavoastră?

- Nicăieri, doar că nu-mi place să mă bag în seamă şi m-am retras alături de familie şi de pasiunile mele ca să mă liniştesc.



- Din punct de vedere fizic? Psihic?

- Fizic nu aveam de ce, că, la 45 de ani, încă stau foarte bine la acest capitol. M-am liniştit şi psihic, dacă vreţi voi neapărat, că doar de aia am plecat de la Iaşi, nu?! Dar mai ales m-am liniştit sufleteşte. Am traversat un an extrem de zbuciumat şi aveam nevoie de o pauză. Poate-i greu de priceput pentru unii, dar fotbaliştii, antrenorii sînt şi ei oameni şi au clipele lor de rătăcire, de extenuare sufletească.



"Scorneli!"

- Păi, nu eraţi "Grigoraş, cel mai tare din oraş"?

- Eram şi consider că încă mai sînt, numai că şi cei mai tari pot da uneori greş, pot avea momente mai puţin reuşite.



- Să pricepem că aţi renunţat şi la "carnetul de nebun"?

- Asta chiar e o prostie pe care nu ştiu cine a scornit-o! De fapt, bănuiesc eu, dar întrucît n-am dovezi, nu mă apuc să vorbesc aiurea. Am "prietenii" mei care m-au bîrfit atît de urît şi pe la Federaţie, încît după aia m-a sunat cineva de acolo să mă întrebe, evident în glumă, dacă am fost pe la Socola! Noroc că omul mă cunoştea, dar oare ce impresie şi-or fi făcut cei care nu prea ştiu mare lucru despre mine?!



Retrogradarea l-a doborît

- Revenind şi la fotbal, ce faceţi? Nu reveniţi în circuit?

- Păi, ca să glumesc şi eu, cine să vrea să lucreze cu un nebun?! Au fost ceva discuţii cu mai multe cluburi de primă divizie, dar nimic concret, nimic clar. Aştept, n-are rost să mă mai grăbesc, aşa cum am făcut vara trecută, cînd am ales Iaşiul.



- Regretaţi?

- Mai degrabă da, deşi în viaţă e bine să traversezi tot felul de experienţe, şi bune, şi rele. Din orice putem învăţa.



- Ce n-a mers în Copou?

- Foarte multe, însă nu vreau absolut deloc să se înţeleagă că dau vina pe altcineva. Îmi asum în totalitate eşecul. Şi chiar dacă nu cred că mai încălzeşte pe cineva de acolo, eu ţin să-mi cer scuze înca o dată, în special în faţa suporterilor, pentru că am contribuit la retrogradare. Dar ţin să asigur pe toata lumea că am mers la Poli animat de cele mai frumoase intenţii. Din păcate, n-a ieşit cum îmi doream şi asta m-a afectat teribil.



"Or fi fost şi partide «ciudate»"

- Aţi plecat de la Galaţi ca să faceţi performanţă şi...

- Da, după o perioadă extraordinară de 3 ani şi jumătate la Oţelul mi-am dorit o nouă provocare, eu chiar visam ca într-un an, doi să mă bat cu Iaşiul la cupele europene... Din nefericire, de visul meu s-a ales praful, iar un oraş atît de mare şi de frumos a ajuns în liga secundă! Cînd am simţit că toate punţile de legătură între mine şi cei din club s-au rupt, m-am dat la o parte, sperînd că un nou antrenor va resuscita echipa. Nu a mai fost cazul!



- Aţi simţit că în anumite meciuri echipa a jucat "altceva" decît stabiliserăţi iniţial? De exemplu, cu Vasluiul acasă, cînd aţi şi plecat de pe bancă? Sau cu Steaua, în Ghencea? Ori altădată?

- Poate că, uneori, am avut niscaiva bănuieli, însă în lipsa probelor n-aş face decît să pun aiurea paie pe un foc stins demult. Echipa în totalitate însa nu mi-aş putea-o acuza niciodată. Dacă au fost cazuri, or fi fost din astea izolate.



- Şi dumneavoastră aţi fost învinuit că aţi fi vîndut partida cu Oţelul, din tur, pierdută cu 0-4.

- (Nervos) Da, aşa e! I-am dat meciu' lui Marius Stan, cu care tocmai mă certasem cînd am părăsit Galaţiul! Cred că nu exista atunci om pe planeta asta care să-şi dorească mai mult decît mine să-l bată pe Stan! Nişte prostii lansate de cei care nu m-au vrut de la început în Copou şi care au şubrezit pentru prima oară relaţiile dintre mine şi tot ce înseamna Politehnica.



"Nessun dorma", Everestul muzicii

- La începutul dialogului, aţi spus că v-aţi liniştit sufleteşte alături de familie şi de pasiunile dumneavoastră

- Muzica şi pescuitul au fost salvarea mea! Cu excepţia manelelor, ascult absolut orice, de la Ozzy Osbourne la Luciano Pavarotti şi de la Queen la Celine Dion. Dar nimic nu se compară cu aria "Nessun Dorma" interpretată de Pavarotti! Pentru mine este maximum, este, cum să-i spun?!, Everestul muzicii! Despre performanţele mele de pescar n-aş vrea să vorbesc prea mult, că ştiţi ce se spune despre breasla asta. Nici n-am vreun record deosebit, cea mai tare "achiziţie" a fost un crap de 10 kile şi altul de 7,5 capturaţi în doar ore, pe o baltă lîngă Galaţi. Ce-ţi poţi dori mai mult decît să dai la peşte şi să asculţi "Nessun Dorma"?!



- Poate să antrenezi, nu?!

- Mai vedeţi pe careva în stare să se încurce cu mine?!





Grigoraş despre...

... viitoarea campioană în Liga I: "Ar trebui să se decerneze vreo 5 titluri, la cîte ambiţii şi orgolii vor fi în joc! După lot, ar merita Vasluiul. După organizare, CFR-ul. După ce galerie are, Rapid. După seriozitate, Urziceni. Steaua şi Dinamo cred că mai «stau» şi anul ăsta"



... viitoarea campioană mondială: "Argentina, Spania sau Olanda. Îmi plac echipele care nu refuză jocul"

... averea strînsă în fotbal: "În 25 de ani ca jucător şi antrenor mi-am luat o maşină bună, un apartament în Constanţa şi mi-am făcut o viluţă la Dărmăneşti, pe Valea Uzului, într-o zonă superbă. O fi mult, o fi puţin?!"





"Merg la orice oră să fac un control medical, dacă de asta e nevoie pentru a-mi repara «onoarea»"

Petre Grigoraş, antrenor



"«Prietenii> mei să stea liniştiţi! «Grigoraş, cel mai tare din oraş» va reveni curînd, chiar mai puternic decît a fost!"

Petre Grigoraş, antrenor



"Sper ca Iaşiul să revină în «A» după doar un an, oraşul şi suporterii de acolo merită din plin"

Petre Grigoraş, antrenor



CV Petre Grigoraş

-    S-a născut pe 15 noiembrie 1964

-    A jucat la: Aripile Bacău (1984-1988), SC Bacău ('88-'89), Steaua ('89-'90), Farul ('90-'92), Dobrudja Dobrici (Bulgaria, '92-'93), Levski Sofia ('93), Lokomotiv Plovdiv ('93-'94), Farul ('94-'95), U Cluj ('95-'96), Farul ('96-'99)

-    A antrenat la: Farul (2000-2002), FC Oneşti (2002-2003), Petrolul Moineşti (2003-2004), Farul (2004-2005), Oţelul (2006-2009), Poli Iaşi (2009-2010)