Alexandru Buligan s-a întors în ţară după două decenii de autoexil în Spania: "Sînt şi voi fi român"

Antrenorul cu portarii al campioanei HCM Constanţa, Alexandru Buligan, s-a întors acasă după două decenii de autoexil în Spania.





Stabilit în urmă cu două decenii în Spania, fostul mare portar al României, Alexandru Buligan, s-a întors acasă. A venit aşa cum îl ştiau toţi iubitorii handbalului. Jovial, cu zîmbetul pe buze, gata să povestească secretul care l-a ţinut între buturile naţionalei "tricolore" mai bine de zece ani. Colosul de doi metri şi-a menţinut statura atletică, semn că lucrează cot la cot cu jucătorii săi. Doar firele albe de păr de la tîmple îi trădează cei 50 de ani.



Campion mondial cu Spania în 2005, din postura de antrenor cu portarii, Buligan a acceptat să se întoarcă pe plaiurile natale la campioana HCM Constanţa. L-a atras mirajul Ligii Campionilor şi şansa de a face performanţă cu o echipă românească . "Ofertele au curs, dar multă vreme mi-am dorit să rămîn la Pamplona. A contat şi situaţia economică, dar şi faptul că sînt genul de om care vrea să fie în atenţie, să rămînă activ. Am vrut să continuu prezenţa în Liga Campionilor şi nu puteam să refuz oferta de la HCM Constanţa, un club aflat într-o creştere extraordinară în ultimii ani. Sînt şi voi fi român", a declarat noul secund al grupării de pe Litoral.



"Gîndesc pozitiv"

Sosit în ţară în urmă cu doar două zile, Buligan s-a lovit de realităţile vieţii din România, dar nu s-a speriat. Ba chiar a dat o lecţie de bun-simţ. "Nu ar fi corect să critic eu, care nu am fost aici, în ţară. Ar fi o lipsă de respect faţă de toată lumea. Sînt şi bune, sînt şi rele, ca oriunde. Important este să faci tot ce depinde de tine şi să adormi în fiecare seară cu conştiinţa împăcată. Îmi va fi un pic dificil să mă adaptez, dar cînd eşti înconjurat de oameni care te vor alături, misiunea este mai uşoară", a spus fostul mare portar.



Momentele grele prin care a trecut de-a lungul timpului l-au făcut să vadă mai mult jumătatea plină a paharului. "Depinde de fiecare cum priveşte viaţa. Eu gîndesc mereu pozitiv. M-a ajutat mult şi familia, dar l-am simţit şi îl simt şi pe Dumnezeu în viaţa mea. Sînt un religios practicant şi asta m-a ajutat să depăşesc clipele delicate. În 1999, am scăpat ca prin minune dintr-un accident de circulaţie. Apoi, am stat doi ani pe tuşă din cauza unei grave accidentări la genunchiul stîng", a mărturisit Buligan, care va locui într-un apartament, în centrul oraşului.



"Vreau să-mi găsesc o locuinţă aproape de Sala Sporturilor. Soţia, care este profesoară de matematică, va rămîne la Pamplona, în timp ce fata face un Master la Londra. Glumind, ne-am cam împărţit prin Europa şi chiar vorbeam să ne întîlnim pe un teren neutru. Cred că Parisul ar fi la mijlocul distanţei, pentru toţi trei", a glumit fostul mare portar.



Mîndru în faţa spaniolilor

În ciuda distanţei, Buligan a continuat să urmărească handbalul românesc, trăind la maximum ultimele două calificări ale "naţionalei" la Campionatul Mondial, dar şi parcursul de senzaţie al constănţenilor în Liga Campionilor. "Spaniolii nu au rămas indiferenţi la victoria obţinută de HCM în faţa francezilor de la Montpellier sau la egalul smuls la Valladolid şi m-au întrebat pe mine despre handbalul românesc. Le-am spus că este în creştere, iar calificarea naţionalei la Mondiale a demonstrat că ultimele rezultate nu au fost doar o întîmplare. Am urmărit meciurile din campionatul intern prin intermediul televiziunilor din România. Ştiu că va fi un campionat tare, pentru că adversarii s-au întărit. Cu Reşiţa şi Tîrgu Jiu ne vom lupta pentru titlu, iar Bacăul şi Suceava au un joc incomod".



Doi "elevi" de naţională

După ce a semnat ieri un contract pe o perioadă de doi ani, Buligan se va ocupa cu pregătirea portarilor de la HCM Constanţa, Ionuţ Stănescu şi Mihai Popescu, ambii componenţi ai "naţionalei". "Stănescu şi-a demonstrat valoarea mulţi ani la rînd. Din păcate, are unele probleme cu spatele, dar sper să treacă peste ele. Popescu a avut un sezon fantastic, în care a crescut enorm. Întotdeauna se poate mai mult. Eu învăţ şi acum lucruri noi de la portarii pe care-i antrenez", a explicat noul secund al constănţenilor.





Alexandru Buligan

Născut pe 22.04.1960 la Drobeta Turnu Severin

A jucat la Poli Timişoara, Dinamo, Arrate, Portland San Antonio

Palmares: Liga Campionilor cu Portland (2001), Cupa Cupelor (2000)

A îmbrăcat de 280 de ori tricoul României şi a marcat un gol

Medaliat cu bronz la JO 1984 Los Angeles şi bronz la CM 1990 Cehoslovacia

Cel mai bun portar la CM 1990 Cehoslovacia

Ca antrenor secund al Spaniei a cîştigat titlul mondial cu ibericii în 2005





Şanse să treacă de grupe

HCM Constanţa are o grupă extrem de grea în Liga Campionilor în acest sezon. Alexandru Buligan nu se sperie însă. "Mă voi reîntîlni destul de repede cu Ciudad Real. Antrenor lor, Talant Duşebaev, a adaptat la handbalul spaniol, unde temperamentul jucătorilor este foarte fierbinte, o disciplină de fier şi a reuşit lucruri mari. De la RK Zagreb îl ştiu pe Ivano Balici, care mi-a fost elev la Portland. Croaţii au însă probleme financiare. Nemţii de la Flensburg sînt foarte puternici", spune Buligan. Îşi pune mai multe speranţe în partidele cu ruşii de la HC Sankt Petersburg şi cu bosniacii de la Sarajevo. "Vor fi meciuri dificile, dar sînt convins că dacă vom da totul pe teren, nu vom avea ce regreta!", a încheiat Buligan.





Alexandru Buligan despre

HCM Constanţa. Este un club important şi serios, capabil să facă performanţă, unde autorităţile locale au un rol decisiv. Sper să fie un pas înainte în cariera mea de antrenor.



Cel mai tare adversar. Îmi aduc aminte de parcă s-ar fi întîmplat ieri. Eram la primele mele selecţii în naţională şi am participat la un turneu amical, în Iugoslavia, unde participa şi Polonia. În meciul direct cu leşii, am apărat o aruncare de la 7 metri executată de vedeta lor, Jerzy Klempel. Mi-a rămas pe braţ urma de la minge timp de două săptămîni.



Cei mai buni antrenori. Am avut norocul să lucrez cu Cornel Oţelea şi Cornel Penu, de la care am învăţat foarte multe. Alături de Juan Carlos Pastor, la naţionala Spaniei, am cucerit în cei patru ani tot ce se putea pe plan mondial.



Cel mai bun coleg. Cu francezul Jackson Richardson am fost coleg timp de doi ani la Portland San Antonio. Am stat în aceeaşi cameră şi l-am ajutat să se adapteze la viaţa din Spania. Mi-a lăsat o impresie extraordinară, atît ca jucător, cît şi ca om.