Aflaţi în premieră într-o asemenea postură, cei doi au fost învinşi de perechea austro-germană Jurgen Melzer-Philip Petzschner cu 6-1, 7-5, 7-5.
Ar fi fost atît de frumos să meargă pînă la capăt! Părea ocazia ideală: suprafaţa, vremea, cadrul, totul. Dar nu s-a putut. Nu ieri. Nu de această dată. Tecău şi Lindstedt, un dublu construit abia în urmă cu cîteva luni, şi-a făcut loc în finala de la Wimbledon după un traseu solid, însă nu lipsit de momentele sale dramatice. A eliminat pe parcurs perechi mult mai titrate şi cu o experienţă comună mai mare şi aşa a ajuns în lupta directă pentru trofeu. O ţintă ce nu părea deloc obiectivă în martie, cînd Horia şi Robert au jucat pentru prima dată împreună, la Miami. Atunci au şi decis să-şi extindă parteneriatul şi ideea a fost bună.
Urcuşul s-a dovedit abrupt. Două titluri cucerite, unul pe zgură, la Casablanca, şi altul pe iarbă, la 's-Hertogenbosch, apoi această finală de Mare Şlem. Ar fi fost frumos să meargă pînă la capăt. Dar nu s-a putut. Nu ieri. Poate va fi altfel data viitoare. De fapt, trebuie să fie altfel.
Emoţii mari de tot
Finala cu Melzer şi Petzschner a început cu stîngul pentru dublul româno-suedez. Horia a servit întîiul şi emoţiile l-au doborît. După ce în meciurile anterioare, prima lovitură a sa a fost un aliat de excepţie, acum l-a trădat. Şi nu doar în primul game, ci pe toată durata partidei. Cu acest atu diminuat, Tecău nu şi-a intrat în ritm. A făcut mai multe duble greşeli, unele în momente-cheie.
Nu e mai puţin adevărat însă că de partea cealaltă a fileului s-au aflat doi valoroşi jucători de simplu, care au returnat formidabil din prima clipă. Probabil de aceea şi Horia, şi Lindstedt au avut o eficienţă a serviciului mult mai scăzută decît în tururile precedente. Austriacul şi germanul au jucat excelent, "meciul vieţii noastre", cum a recunoscut Melzer, şi au luat primul set repede, 6-1.
În al doilea au existat şanse pentru Tecău şi Lindstedt, care au avut de două ori mingi de break pe serviciul lui Petzschner. Au cedat însă cu 5-7. Actul al treilea părea că grăbeşte lucrurile, după ce suedezul şi-a cedat serviciul la debut. S-a făcut 4-4, semne că o revenire era totuşi posibilă, dar a venit, inevitabil, game-ul de la 5-6. Acolo s-a încheiat totul, vorbitorii de germană concretizînd de la prima minge de meci.
Premiaţi în lojă
Premierea s-a efectuat în Loja Regală de pe Terenul Central. Tecău şi Lindstedt au primit cîte o mică tavă de argint, pe care poate că românul o va aşeza alături de cupele cucerite la Wimbledon în perioada junioratului, cu Florin Mergea. Iarba e un teritoriu familiar pentru el, revizitat la nivel înalt după 7 ani.
Pentru Horia şi Robert rămîne această finală, probabil doar prima. Românul are doar 25 de ani, o vîrstă fragedă pentru un specialist de dublu, suedezul 33, dar încă mai poate juca nişte ani buni. Aşa că să aşteptăm. Nu mai e mult pînă la US Open!
120.000 de lire sterline vor împărţi cei doi finalişti, Horia Tecău şi Robert Lindstedt
Români în finale de Mare Şlem la dublu
1966 Roland Garros Ilie Năstase, Ion Ţiriac învinşi
1970 Roland Garros Ilie Năstase, Ion Ţiriac învingători
1973 Roland Garros Ilie Năstase, Jimmy Connors învinşi
1973 Wimbledon Ilie Năstase, Jimmy Connors învingători
1975 US Open Ilie Năstase, Jimmy Connors învingători
2010 Wimbledon Horia Tecău, Robert Lindstedt învinşi
Sporturi • Tenis • WIMBLEDON
Horia Tecău şi Lindstedt au pierdut finala de la Wimbledon » Rămîne pe data viitoare!
Articol de Luminiţa Paul — duminică, 04 iulie 2010
{{text}}