GSP.RO ţi-i prezintă pe campionii mondiali

Spania e în premieră campioană mondială după victoria în faţa Olandei, scor 1-0. Jucătorul Barcelonei, Andres Iniesta, este cel care a adus fericirea pentru trupa lui Vicente del Bosque în minutul 116.





Cu un parcurs aproape perfect, ibericii s-au impus meritat şi în cea mai importantă competiţie fotbalistică de pe mapamond, după ce în urmă cu doi ani cucereau şi titlul european.



Spaniolii transmit din nou mesajul că alcătuiesc cea mai bună echipă naţională şi că au cel mai puternic campionat intern, 19 dintre cei 23 de fotbalişti prezenţi în Africa de Sud jucînd în Primera Division. Ca o remarcă, restul de 4 jucători evoluează în Premier League.





Iată în continuare prezentarea celor 24 care au făcut posibilă cucerirea celui mai important trofeu din CV-ul unui fotbalist sau antrenor:





Vicente del Bosque González (antrenor principal, 7 meciuri, 6 victorii şi o înfrîngere) - Fostul antrenor al Realului a avut ingrata misiune de a conduce "naţionala" Spaniei spre calificarea la Campionatul Mondial, acolo unde nu îşi putea propune altceva decît titlul suprem.



Succesor al lui Luis Aragones, tehnician care a adus titlul european în Peninsula Iberică, Del Bosque nu a dezamăgit, făcînd din Spania campioană mondială pentru prima oară în istoria sa de 90 ani. CITEŞTE UN INTERVIU CU VICENTE DEL BOSQUE ACORDAT ÎNAINTEA MONDIALULUI!



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010)

- Real Madrid: 2 titluri în Primera Division (2000-2001, 2002-2003), Supercupa Spaniei (2001), 2 Cupe ale Campionilor (1999-2000, 2001-2002), Supercupa Europei (2002), Cupa Intercontinentală (2002)





1. Iker Casillas Fernández (portar, 7 meciuri, 0 goluri, intergralist - 660 minute jucate) - Ajuns la 29 de ani, portarul lui Real Madrid are deja 10 ani la "naţională" şi peste 100 de meciuri, căpitanul iberic fiind, de altfel, cel mai selecţionat jucător dintre cei 23 prezenţi în Africa de Sud. A apărat în toate cele 7 meciuri de la acest turneu final, oferind siguranţă echipei, dar beneficiind totodată şi de o apărare masivă, care a putut fi cu greu depăşită şi nu a primit nici un gol în fazele eliminatorii. În "sfertul" cu Paraguay, a parat lovitura de la 11 metri trimisă de Oscar Cardozo la scorul de 0-0.



A jucat în cariera sa doar pentru Real Madrid, ajungînd într-un an de la echipa a treia a clubului pînă la prima echipă, cîştigînd Liga Campionilor la primul său sezon ca titular pe Bernabeu. Astfel, Iker a devenit şi cel mai tînăr jucător care evoluează într-o finală de Champions League. VEZI CARE A FOST SECRETUL LUI CASILLAS LA MONDIAL!



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008), Campion European U-15 (1995), Campion European U-16 (1997), UEFA-CAF Meridian Cup (1999), Campion Mondial de tineret (1999)

- Real Madrid: 4 titluri în Primera Division (2000-2001, 2002-2003, 2006-2007, 2007-2008), 3 Supercupe ale Spaniei (2001, 2003, 2008), 3 Cupe ale Campionilor Europeni (1997-1998, 1999-2000, 2001-2002), o Supercupă a Europei (2002) şi o cupă Intercontinentală (2002)





2. Raúl Albiol Tortajada (fundaş, 0 meciuri, 0 goluri) - Crescut de Valencia, actualul apărător al lui Real Madrid are 23 de selecţii pentru selecţionata spaniolă, pentru care nu a reuşit încă să înscrie. Din nefericire pentru fundaşul în vîrstă de aproape 25 de ani, Vicente Del Bosque nu l-a folosit nici un minut la turneul final, mizînd în toate cele 7 meciuri pe aceeaşi linie de fund.



Albiol şi-a făcut debutul în "naţională" în urmă cu trei ani, într-un joc contra Danemarcei, cîştigat cu 3-1 de iberici în deplasare în preliminariile pentru Euro 2008. Tatăl său, fost fotbalist, a fost cel care l-a îndemnat spre acest sport.



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008), Campion European U-19 (2004)

- Valencia: Cupa Spaniei (2007-2008)





3. Gerard Piqué Bernabeu (fundaş, 7 meciuri, 0 goluri, 660 minute - integralist) - Fundaşul Barcei are parte de o nouă vară de vis, după ce anul trecut a reuşit "tripla magică" cu Barcelona. Pe lîngă cucerirea titlului mondial cu "naţionala" Spaniei, el a ieşit campion în Primera Division în sezonul recent încheiat.



Om de bază în echipa lui Del Bosque, Pique s-a aflat la primul turneu final din carieră, evoluînd în toate cele 7 jocuri şi fiind unul dintre cei trei integralişti ai echipei, alături de Casillas şi Capdevila. Acest lucru cu toate că a suferit şi două accidentări în chiar primele două jocuri de la Mondial. Contra Elveţiei, în primul meci, a fost lovit la tîmplă de către Gelson Fernandes, la faza golului marcat de elveţian, iar în partida cu Honduras a fost mai întîi lovit într-o zonă sensibilă, apoi a primit o lovitură în faţă, fiindu-i spartă buza superioară. VEZI PRIN CE A TRECUT PIQUE ÎN PRIMELE DOUĂ JOCURI DE LA MONDIAL!



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European U 19, Vicecampion al Europei  U 17

- Manchester United: 1 titlu în Premier League, 1 Liga Campionilor, 1 Carling Cup

- FC Barcelona: 1 Mondial al Cluburilor, 1 Supercupă a Europei, 1 Supercupă a Spaniei, 1 Liga Campionilor, 2 titluri în Primera Division, 1 Cupă a Spaniei





4. Carlos Marchena López (fundaş, 3 meciuri, 0 goluri) - Pentru fundaşul care va împlini 31 de ani la sfîrşitul lunii poate fi ultimul Campionat Mondial din carieră. Del Bosque l-a introdus pe final în partidele din "optimi", "sferturi" şi semifinale, pentru a betona defensiva, respectiv pentru a tăia din elanul ofensiv al adversarilor. Deşi nu a prins mai mult de 10 minute la acest Mondial, şi-a făcut treaba, în special în partida cu Paraguay, atunci cînd a evoluat cel mai mult.



Marchena joacă de opt ani în selecţionata iberică, pentru care a înscris 2 goluri în 62 de partide. În tot acest timp a fost prezent pe teren la o singură înfrîngere a Sapaniei. Este un produs al centrului de copii şi juniori al Sevillei, dar a ajuns la Valencia după o experienţă în Portugalia, la Benfica Lisabona.



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008), Campion Mondial U 20 (1999), Vicecampion Olimpic (2000)

- Valencia: 2 titluri în Primera Division (2001-2002, 2003-2004), Cupa Spaniei (2007-2008), Cupa UEFA (2003-2004), Supercupa Europei (2004)





5. Carles Puyol Saforcada (fundaş, 7 meciuri, 1 gol) - A evoluat pe toate posturile dintr-o echipă, începînd fotbalul ca portar în localitatea sa natală, La Pobla de Segur, provincie din Lleida, Catalunia. După o accidentare la umăr, a urcat direct în atac. În 1995, cînd a venit la juniorii Barcelonei, a jucat pe postul de mijlocaş defensiv. Ajuns la echipa secundă a catalanilor, a trecut fundaş dreapta. Promovat de Louis van Gaal în prima echipă în 1999, a ajuns în centrul defensivei, acolo unde a adunat peste 330 de partide în tricoul blau-grana.



Căpitanul Barcelonei a marcat cel mai important gol al Spaniei la acest Mondial, reuşita sa din semifinala cu Germania aducînd "La Roja" pentru prima oară în istorie în finala competiţiei. A fost din nou de netrecut în defensivă, cele doar trei goluri încasate de Spania stînd mărturie în acest sens. VEZI CARE ESTE POVESTEA PLETELOR LUI PUYOL!



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008), Vicecampion Olimpic (2000)

- FC Barcelona: 1 Mondial al Cluburilor, 1 Supercupă a Europei, 3 Supercupe ale Spaniei, 2 Liga Campionilor, 4 titluri în Primera Division, 1 Cupă a Spaniei





6. Andrés Iniesta Luján (mijlocaş, 6 meciuri, 2 goluri) - Adus de părinţii săi la şcoala de fotbal a Barcelonei, Iniesta a început fotbalul ca mijlocaş defensiv, însă abilităţile sale pe teren i-au obligat pe antrenori să îi ofere un post mai avansat. Louis van Gaal a fost cel care l-a promovat în prima echipă a catalanilor, Andres debutînd la 18 ani într-un meci de Liga Campionilor contra belgienilor de la Bruges.



Şi-a arătat clasa şi la acest turneu final, încîntînd în jocurile cu Chile şi Paraguay, cînd a fost ales de către fani omul meciului. Este supranumit "El Ilusionista" sau "El Cerebro" pentru uşurinţa cu care găseşte culoarele pe teren şi cu care poate juca pe orice post în jumătatea adversă. VEZI CARE ERAU GÎNDURILE LUI INIESTA ÎNAINTEA SEMIFINALEI CU GERMANIA!



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008)

- FC Barcelona: 1 Mondial al Cluburilor, 1 Supercupă a Europei, 3 Supercupe ale Spaniei, 2 Liga Campionilor, 4 titluri în Primera Division, 1 Cupă a Spaniei (2008-2009)





7. David Villa Sánchez (atacant, 7 meciuri, 5 goluri) - A fost golgeterul Valenciei în ultimele 5 sezoane şi a primit în urmă cu 3 ani distincţia de cel mai bun pasator al campionatului spaniol. După ce a devenit "Gheata de Aur" a Europeanului din 2008, atacantul în vîrstă de 28 de ani a ieşit şi golgeterul Mondialului, cu 5 reuşite, la egalitate cu Thomas Muller, Wesley Sneijder şi Diego Forlan.



Se află în cea mai bună formă a carierei, transferul de la Valencia la Barcelona venind firesc. A dus şi de această dată greul în atacul ibericilor, fiind ales omul meciului la partida din grupe cu Honduras, 2-0 pentru Spania. CITEŞTE POVESTEA INCREDIBILĂ A LUI DAVID VILLA!



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008)

- Real Zaragoza: Cupa Spaniei (2003-04), Supercupa Spaniei (2004)

- Valencia: Cupa Spaniei (2007-2008)





8. Xavier Hernández i Creus (mijlocaş, 7 meciuri, 0 goluri) - La vîrsta de 11 ani a intrat pe poarta clubului FC Barcelona, iar peste 7 ani a debutat în echipa mare, într-o victorie în faţa Valenciei, scor 3-1.



Desemnat cel mai bun jucător la EURO 2008, Xavi a fost din nou la înălţime şi la Mondial, dirijînd atacurile Spaniei alături de Iniesta şi Xabi Alonso. Rămîne "creierul" echipei naţionale, pasele sale sclipitoare punînd pe picior greşit defensivele tuturor adversarelor din Africa de Sud. A fost ales omul meciului în "optimi", contra Portugaliei, dar şi în semifinala cu Germania. "E clipa noastră şi trebuie să profităm de ea", a spus Xavi înaintea "sfertului" cu Paraguay. VEZI CE SPUNE JOHAN CRUYFF DESPRE XAVI!



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008), Vicecampion Olimpic (2000), Campion Mondial U 20 (1999)

- FC Barcelona: 1 Mondial al Cluburilor, 1 Supercupă a Europei, 3 Supercupe ale Spaniei, 2 Liga Campionilor, 5 titluri în Primera Division, 1 Cupă a Spaniei





9. Fernando José Torres Sanz (atacant, 7 meciuri, 0 goluri) - Poreclit "El Niño", atacantul lui Liverpool a început fotbalul la Atlético Madrid, pasiunea pentru echipa de pe Vicente Calderon fiindu-i insuflată de către bunicul său. A debutat pentru  Atlético la 17 ani, clubul madrilen evoluînd la acea vreme în Segunda Division.  În 2007 a ajuns pe Anfield Road, plecînd din postura de căpitan al echipei din capitala Spaniei. Are 7 ani în tricoul "naţionalei", pentru care a marcat 24 de goluri în 79 de partide.



Accidentat grav înaintea Mondialului, Torres nu a mai fost puncheur-ul de altă dată, nereuşind să înscrie în nici una din cele 7 partide ale Mondialului.



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008), Campion European U 16 (2001), Campion European U 19 (2003)





10. Francesc "Cesc" Fàbregas i Soler (mijlocaş, 4 meciuri, 0 goluri) - A început fotbalul la Barcelona, pe post de mijlocaş defensiv, dar faptul că marca mai mult de 30 de goluri pe sezon pentru juniorii catalanilor. Nu a apucat însă să debuteze în tricoul blau-grana, londonezii de la Arsenal oferindu-i un contract de nerefuzat.



Ca şi Fernando Torres, a suferit o accidentare gravă cu două luni înaintea turneului final din Africa de Sud. A prins doar trei partide în Africa de Sud, fiind de fiecare dată rezervă.



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008), Vicecampion Mondial U 17 (2003), locul 3 Cupa Confederaţiilor 2009

- Arsenal: Supercupa Angliei (2004), Cupa Angliei (2005)





11. Joan Capdevila Méndez (fundaş, 7 meciuri, 0 goluri) - A debutat la Espanyol, trecînd apoi pe la Atlético Madrid şi Deportivo La Coruña. Apărătorul lui Villarreal a fost titular de drept în banda stîngă la acest Mondial. Îi place să urce în atac, din acest motiv trecîndu-şi des numele în dreptul marcatorilor.



A reuşit deja să înscrie de 4 ori pentru selecţionata iberică în 50 de partide, primul dintre acestea contra Suediei, în campania de calificare pentru EURO 2008, într-un meci cîştigat de spanioli cu 3-0.



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010), Campion European (2008)

- Deportivo: Cupa Spaniei (2001–2002), 2 Supercupe ale Spaniei (2000, 2002)





12. Víctor Valdés i Arribas (portar, 0 meciuri, 0 goluri, rezervă) - Are 28 de ani, vine după un sezon de excepţie în Primera, iar convocarea la naţională a fost o recompensă binemeritată pentru un goalkeeper care a pus serios umărul la cîştigarea titlului în Spania cu Barcelona. A fost convocat de Vicente del Bosque ca al treilea portar, după Casillas şi Pepe Reina. E primul lui Campionat Mondial.



A jucat doar pentru Barcelona, ca echipă de club, a avut o traiectorie interesantă şi impresionantă pentru un fotbalist care, în copilărie, şi-a dorit să fie jucător de cîmp şi a fost la un pas să renunţe la fotbal, fiind un adevărat supliciu pentru el să stea între buturi. Dar timpul a trecut şi acum este unul dintre cei mai apreciaţi portari ai lumii. Din sezonul 2004/2005 a devenit titularul incontestabil al buturilor Barcelonei. Singurul lui "ghinion", ca şi al lui Pepe Reina, e că face parte dintr-o generaţie excelentă de portari spanioli, Casillas fiind de neclintit din poarta "La Roja". A cîştigat de trei ori pînă acum trofeul Zamora, care se acordă portarului cu cele mai puţine goluri primite în Primera!   CITEŞTE AICI IMPRESIONANTA POVESTE A LUI VICTOR VALDÉS!



PALMARES:



Campion Mondial (2010)



Campion în Primera de 4 ori (2005, 2006, 2009, 2010)

3 Supercupe ale Spaniei (2005, 2006, 2009)

Cupa Regelui (2009)



2 trofee ale Ligii Campionilor (2006, 2009)

1 Supercupă a Europei (2009)

1 Mondial al Cluburilor (2009)

3 Cupe ale Cataluniei (2003, 2004, 2007)



3 trofee Zamora (2005, 2009, 2010)





13. Juan Manuel Mata García (atacant, 1 meci, 0 goluri - 20 de minute jucate) - Fotbalistul Valenciei are 9 selecţii şi 3 goluri marcate în tricoul Spaniei. Vicente del Bosque a mizat pe Mata pentru a întări o formaţie care a cîştigat EURO 2008 în stil de mare echipă. Tînărul de 22 de ani are în palmares titlul european la U 19, cîştigat în 2006. La un an după acel succes, fotbalistul care era sub contract cu Real Madrid în acea vreme şi-a făcut bagajele şi a plecat la Valencia. A fost o decizie foarte inspirată, a strîns 24 de apariţii în campionat, la noua echipă, a marcat 5 goluri. În Cupa Regelui a adunat 8 apariţii, marcînd 4 goluri.



Poate evolua ca al doilea vîrf, are un simţ dezvoltat al porţii, foarte bun la finalizare, are viteză foarte bună, iar faptul că este mic de înălţime îl fac să fie un adversar dificil, care se poate strecura uşor, iar timingul bun îl ajută să compenseze faptul că e scund. A fost votat cel mai bun tînăr jucător în primul sezon al său la Valencia.



PALMARES:



- Naţionala Spaniei: Campion Mondial (2010)





14. Xabier Alonso Olano (mijlocaş, 7 meciuri, 0 goluri - 506 minute jucate) Fotbalistul lui Real Madrid este unul dintre oamenii de bază în "11"-le de start al lui Del Bosque. A adunat în total 75 de selecţii pentru Spania şi a marcat 9 goluri. A debutat în naţională pe 30 aprilie 2003. Abilitatea de a crea spaţii, de a găsi soluşii în zone aglomerate la mijlocul terenului, pasele precise, lungi sau scurte l-au făcut să fie prima opţiune pentru postul său. Posedă un şut puternic, capacitate de a anticipa, astfel că portarii adverşi nu se pot relaxa atunci cînd mingea e la Xabi, nici măcar atunci cînd se află în propria jumătate de teren. S-a "călit" în Premier League, unde a devenit unul dintre cei mai buni jucători ai lui LIverpool, pentru care a jucat timp de 5 sezoane.



Are în palmares 1 trofeu al Ligii Campionilor cu Liverpool (2005), o Supercupă a Europei (2005), 1 CUpă a Angliei (2006) şi o Supercupă a Angliei (2006). La nivel de naţională, a participat la cîştigarea de către Spania a EURO 2008. În 2003, a fost desemnat "Cel mai bun fotbalist spaniol al anului".





15. Sergio Ramos García (fundaş, 7 meciuri, 0 goluri - 527 de minute jucate) - La 24 de ani este unul dintre cei mai buni fundaşi din lume şi joacă la Real Madrid. Are 66 de selecţii şi 5 goluri marcate în tricoul Spaniei. A debutat în naţională pe 26 martie 2005, la doar 19 ani.



Este un produs al Sevillei, unde a debutat cînd avea doar 17 ani. Poate juca la fel de bine fundaţ dreapta sau  mijlocaş defensiv, se impune prin determinare şi angajament. La Real Madrid şi în naţională e titular indiscutabil pe partea dreaptă a apărării. Urcă foarte mult pentru a ajuta ofensiva şi face perfect faza de apărare. Capacitatea sa de efort e impresionantă, astfel că nu e exclus să-l vezi mult în jumătatea adversă, încercîndu-şi şutul, deşi principala ameninţare din partea lui vine la jocul aerian. Un fundaş puternic şi rezistent, constant, fără de care nu se poate alcătui un "11" de start al Spaniei. Fan declarat de flamenco şi lupte cu taurii. A fost prima opţiune pentru "La Roja" în 2008, cînd Spania a obţinut titlul european. VEZI CE A SPUS SERGIO RAMOS ÎNAINTEA MONDIALULUI CĂ VA FACE DACĂ VA LUA TITLUL!





16. Sergio Busquets i Burgos (mijlocaş, 7 meciuri, 0 goluri - 511 minute jucate) - Va împlini pe 16 iulie 24 de ani, joacă la campioana Spaniei, FC Barcelona, a adunat 19 selecţii în tricoul Spaniei, pentru care a debutat pe 1 aprilie 2009. S-a impus în echipa de start a catalanilor în sezonul 2008-2009, pentru care a reuşit un sezon remarcabil. Dotat cu o viziune extraordinară de joc, calm şi tehnică, Busquets are simţul golului, dar şi un rol defensiv pe care şi-l îndeplineşte perfect. Măsoară 1,89 m, ceea ce-l ajută în duelurile aeriene, dar ştie să şi protejeze balonul şi cîştigă cu uşurinţă duelurile fizice.



Are în palmares două titluri în Primera Division (2008-2009, 2009-2010), o Cupă a Spaniei (2008-2009), o Supercupă a Spaniei (2009), 1 Ligă a Campionilor (2008-2009), o Supercupă a Europei (2009) şi un Mondial al Cluburilor (2009).





17. Álvaro Arbeloa Coca (fundaş, 1 meci, 0 goluri - 13 minute jucate) - Apărătorul lui Real Madrid e un produs al clubului Real Zaragoza. Vicecampioana Spaniei l-a transferat cînd avea 16 ani. A debutat în naţională pe 26 martie 2008. A trecut şi prin campionatul englez, jucînd la Liverpool din 2007 pînă în 2009.



A fost remarcat de fostul tehnician al Spaniei, Luis Aragones, care l-a chemat la prima reprezentativă. A adunat 16 selecţii şi a devenit campion european în 2008. E titular la echipa de club, evoluînd ca fundaş stînga, dar poate, la fel de bine, juca şi pe dreapta. Disciplinat tactic, e recunoscut pentru marcajul foarte bun pe care-l face şi pentru centrările foarte bune.



Are în palmares un loc doi în Premier League (2009) şi o finală a Ligii Campionilor (2007).





18. Pedro Eliezer Rodríguez Ledesma (atacant, 5 meciuri, 0 goluri - 116 minute jucate) - Vîrful Barcelonei va împlini 23 de ani luna aceasta. A adunat 7 selecţii la naţională, pentru care a marcat un gol. A trecut repede de la stadiul de speranţă la cel de confirmare. A apărut de nicăieri şi a devenit unul dintre starurile fotbalului spaniol în doar cîteva luni. Născut în Tenerife, a semnat cu Barcelona la 17 ani, iar după 4 ani în care a jucat la echipa de tineret şi la cea de rezerve a catalanilor, atacantul a început să strîngă apariţii la prima echipă, în 2008, sub comanda lui Pep Guardiola, care i-a intuit potenţialul. A semnat un contract de profesionist, primul din cariera lui, a devenit în doar 6 luni cel mai tînăr fotbalist care a marcat în toate cele 6 competişii: campionat, Cupa Regelui, Supercupa Spaniei, Liga Campionilor, Supercupa Europei şi Mondialul Cluburilor- toate într-un singur an, 2009. I s-a spus "Pedrito", micul Pedro, dar a devenit în scurt timp Don Pedro, cîştigîndu-şi respectul tuturor.



Are doar 1,69 m, dar compensează cu abilitatea de a lovi la fel de bine mingea cu ambele picioare şi de a schimba foarte uşor benzile atunci cînd jocul o cere. Are o viteză impresionantă, simţ al golului  şi un şut puternic.



Are în palmares două titluri în Primera (2008-2009, 2009-2010), o Cupă a Spaniei (2008-2009), o Supercupă a Spaniei (2009), 1 Liga Campionilor (2008-2009), o Supercupă a Europei (2009) şi un Mondial al Cluburilor (2009).





19. Fernando Llorente Torres (atacant, 1 meci, 0 goluri - 32 de minute jucate) Fotbalistul lui Athletic Bilbao a adunat 8 selecţii la naţională, marcînd 3 goluri. Are 1.93 m, dar e mai mult decît un fotbalist cu un joc aerian bun. Are o tehnică foarte bună, forţă şi un joc inteligent, un şut puternic. A debutat în naţională pe 19 noiembrie 2008.



La acest Campionat Mondial a fost lăudat atît de colegi, cît şi de antrenorul Vicente del Bosque, în ciuda faptului că nu a evoluat decît 32 de minute.



Are în palmares o finală de Supercupă (2009) şi o finală de Cupă (2008-2009)





20. Javier Martínez Aguinaga (mijlocaş, 1 meci, 0 goluri - 17 minute jucate) - Fotbalistul lui Athletic Bilbao are doar 21 de ani şi este unul dintre obişnuiţii naţionalei de tineret, el participînd la succesul acesteia din 2007. Chemarea la naţională pentru Mondialul din Africa de Sud a fost o reală surpriză pentru jucător: "Nu pot descrie în cuvinte cît de mult înseamnă pentru un fotbalist profesionist să joace pentru naţională, abia pot să realizez ce mi se întîmplă şi cît noroc am", a marturisit Martinez.



A debutat pentru Athletic Bilbao în 2006, are viziune bună de joc, forţă fizică şi o energie interminabilă.



Are în palmares un titlu cu reprezentativa U 19, în 2007.





21. David Josué Jiménez Silva (mijlocaş, 2 meciuri, 0 goluri - 66 de minute jucate) - Jucătorul Valenciei a debutat la naţională pe 15 noiembrie 2006, într-un meci amical, cu România



Un fotbalist neobosit, plin de talent şi de o modestie rară. Joacă bine pe partea stîngă şi a dezvoltat un cuplu de temut alături de fostul său coleg de la Valencia, David Villa, transferat la Barcelona în această vară. E la fel de priceput la a crea ocazii bune de şut pentru el, cît şi pentru colegi. Un fotbalist rapid, are viziune de joc şi e polivalent, poate evolua ca vîrf retras, mijlocaş stînga.



Are în palmares un titlu la U 19 (2004), titlul european din 2008, o Cupă a Regelui (2007-2008).





22. Jesús Navas González (atacant, 3 meciuri, 0 goluri - 118 minute jucate) - Fotbalistul Sevillei a debutat la naţională în noiembrie 2009. A trebuit să-şi învingă o boală rară, care nu-i permitea să stea plecat departe de casă pentru a ajunge să debuteze pentru Spania. Acum încearcă să recupereze timpul pierdut. Un titular indiscutabil la echipa de club, Navas s-a maturizat şi del Bosque a mizat pe capacităţile sale. Rapid, foarte tehnic, creează ocazii bune pentru colegi, dar ştie să şi profite de ele atunci cînd e cazul.



Are în palmares două trofee Cupa UEFA (2005-2006, 2006-2007), două CUpe ale Spaniei (2006-2007, 2009-2010) şi o Supercupă a Spaniei (2007).





23. José "Pepe" Manuel Reina (portar, 0 meciuri, 0 goluri - 0 minute jucate) Dacă e un post la care spaniolii sînt acoperiţi sută la sută, acela este postul de portar. Cu 3 mari goalkeeperi în lot, Spania are buturile asigurate. Pepe Reina a debutat pentru "La Roja" pe 17 august 2005, a adunat 20 de selecţii de atunci. Pepe i-a călcat pe urme tatălui său, care a apărat poarta Barcelonei şi a lui Atletico Madrid în anii '60, '70.



Posedă nişte reflexe de senzaţie, se poziţionează bine, e agil şi e de ajuns să ştii că e un idol pe Anfield, la echipa sa de club, Liverpool. Joacă bine mingea cu ambele picioare şi nu ezită să combine cu fundaşii, atunci cînd situaţia o cere. E un tip exemplar atît pe teren, cît şi în afara lui. A fost aruncat în lupta la Barcelona cînd avea doar 18 ani, dar la Villareal a fost locul în care şi-a construit cu adevărat un nume, pentru ca mai apoi să se transfere la Liverpool. În ciuda unor calităţi de excepţie, Reina, ca şi Valdes, stă în umbra lui Iker Casillas, căpitanul Spaniei. A acceptat situaţia cu umorul care-l caracterizează. Prezenţa lui în vestiarul "La Roja" e vitală pentru o atmosferă foarte bună ca cea care domneşte acum în sînul echipei.



Are în palmares Supercupa Europei (2005), Cupa Angliei (2006) şi Supercupa Angliei (2006), plus o finală de Liga Campionilor (2007). Mai adăugăm aici un titlu cu echipa U 17 şi titlul european în 2008.







16.06.2010, grupa H - Spania - Elveţia 0-1 (0-0) Gelson Fernandes 52 - Orice început este anevoios, iar acest lucru s-a văzut şi în jocul Spaniei. Surprinşi de o formaţie a Elveţiei motivată mai mult ca oricînd, oamenii lui del Bosque au suportat prima înfrîngere după cea în faţa României, într-un amical disputat în 2006. După Victor Piţurcă şi Ciprian Marica, neamţul Ottmar Hitzfeld şi elveţianul Gelson Fernandes aveau să fie "coşmarurile" ibericilor.



SPANIA: Casillas - Ramos, Puyol, Pique, Capdevila - Sergio (61 Torres) - Silva (62 J. Navas), Alonso, Xavi, Iniesta (77 Pedro) - Villa.





21.06.2010, grupa H - Spania - Honduras 2-0 (1-0) David Villa 17, 51 - Spaniolii şi-au refăcut moralul rapid după eşecul cu Elveţia, conştienţi fiind că nu mai aveau voie să facă paşi greşiţi în perspectiva calificării în "optimi". "Dubla" lui David Villa a dat semnalul deşteptării şi a adus din nou liniştea în tabăra "La Roja".



SPANIA: Casillas - Ramos (77 Arbeloa), Puyol, Pique, Capdevila - Sergio - J. Navas, Xavi (66 Fabregas), Alonso - Torres (70 Mata), Villa.





25.06.2010, grupa H - Chile - Spania 1-2 (0-2) Rodrigo Millar 47 / David Villa 24, Andres Iniesta 37 - Ultimul meci al grupei, contra Chile, nu a fost cu emoţii pentru iberici



SPANIA: Casillas - Ramos, Pique, Puyol, Capdevila - Xavi, Sergio, Alonso (73 J. Martinez) - Iniesta, Torres (55 Fabregas), Villa.





29.06.2010, "optimi" - Spania - Portugalia 1-0 (0-0) David Villa 63 - Vedeta Portugaliei, Cristiano Ronaldo, aproape că nu a existat datorită marcajului lui Gerard Pique, iar Spania a tranşat disputa graţie neobositului David Villa, ajuns la golul cu numărul 4 în turneu.



SPANIA: Casillas - Ramos, Pique, Puyol, Capdevila - Xavi, Sergio, Alonso (90+3 Marchena), Iniesta - Torres (58 Llorente), Villa (88 Pedro).





3.07.2010, "sferturi" - Paraguay - Spania 0-1 (0-0) David Villa 83 - Meci nebun în "sferturi", acolo unde atît Paraguay, cît şi Spania au beneficiat de cîte o lovitură de la 11 metri într-un interval de două minute, ambele fiind ratate, mai întîi Oscar Cardozo, apoi Xabi Alonso. Golul lui David Villa a lămurit situaţia şi a adus calificarea mult dorită în semifinale.



SPANIA: Casillas - Ramos, Pique, Puyol (84 Marchena), Capdevila - Sergio - Iniesta, Xavi, Alonso (75 Pedro) - Torres (56 Fabregas), Villa.





7.07.2010, semifinale - Germania - Spania 0-1 (0-0) Carles Puyol 73 - Cele mai organizate echipe de la Mondial şi-au dat rendez-vous în semifinale. Partida a fost decisă de lovitua de cap a lui Puyol şi Spania ajungea în finală fără să primească gol în partidele eliminatorii. Mai mult, bilanţul ibericilor în ceea ce priveşte cartonaşele galbene era unul incredibil: doar 3 avertismente văzute de oamenii lui del Bosque.



SPANIA: Casillas - Ramos, Pique, Puyol, Capdevila - Sergio, Alonso (90+3 Marchena) - Iniesta, Xavi, Pedro (86 Silva) - Villa (81 Torres).





11.07.2010, finala - Olanda - Spania 0-1 d. prel (0-0, 0-0, 0-1) Andres Iniesta 116 - Andres Iniesta este noul erou al Spaniei după golul marcat în minutul 116 al finalei cu Olanda. La capătul unei partide echilibrate şi cu ocazii de gol rarisime, oamenii lui del Bosque s-au impus graţie unui moment de neatenţie speculat de mijlocaşul Barcei.



SPANIA: Casillas - Ramos, Pique, Puyol, Capdevila - Sergio, Alonso (87 Fabregas) - Iniesta, Xavi, Pedro (60 J. Navas) - Villa (106 Torres)





90 de ani de la prima partidă internaţională, 1-0 contra Danemarcei la Bruxelles, în Belgia, se împlinesc pe 28 august.