Interviu / Puyol: "Trebuie să cîştigăm, altfel nu vom avea nimic de sărbătorit!"

Carles Puyol e catalan, s-a născut în La Pobla de Segur, în 1978, şi nu de puţine ori, pentru că este catalan i-a fost pus la îndoială devotamentul pentru Spania. Ultima oară nu cu mult timp în urmă, în perioada calificărilor pentru Mondial. Miercuri, cu o excepţională lovitură de cap, a trimis "La Roja" în finală. Căpitanul Barcelonei va bifa azi al 90-lea meci în tricoul Spaniei. E finala Mondialului şi ar putea fi ultima sa partidă pentru prima reprezentativă a ţării sale. Citeşte un amplu interviu acordat de Puyol cotidianului "El Pais".





- În urmă cu doi ani, înaintea finalei de la Viena, ai spus că vrei să fii cel mai bun. Ai fost cel mai bun. Acum ce urmează?

- Aş spune-o din nou pentru nevoia de a fi cei mai buni, ca echipă. Dar e clar că întotdeauna am încercat să fiu mai bun cu fiecare meci, mai competitiv. Niciodată nu am încetat să-mi fixez obiective şi să caut noi moduri de a învăţa.



- După ce ai cîştigat totul în doi ani, de unde mai ai motivaţie pentru a continua?

- Găsesc motivaţie în fiecare zi, pentru că savurez tot ceea ce fac. Îmi place să mă antrenez, să concurez, să cîştig. A cîştiga e cu siguranţă cel mai bun stimulent. Dar mie-mi place să fiu alături de colegi, să mă autodepăşesc, să-mi stabilesc obiective noi, să fiu mai bun în fiecare zi şi să învăţ.



- De exemplu, faci exerciţii pilates şi nu ştiu dacă mai urmezi cursuri particulare de tactică...

- Fac exerciţii, da, de acum doi ani. Iar cursurile alea nu erau particulare, erau doar o analiză a meciurilor care mă ajuta să îmi îmbunătăţesc stilul. Am renunţat la acele cursuri, dar încă le am foarte proaspete în minte. M-au ajutat mult să înţeleg jocul.



- Şi ce concluzie ai tras?

- Una esenţială: acum mă preocupă mai mult terenul, decît mingea. Înainte, de fiecare dată mergeam unde se afla mingea. Acum se poate spune că joc mai mult cu mintea şi mai puţin cu picioarele, mai puţin cu inima. Sau, cel puţin, încercă să gîndesc, înainte încercam să le fac pe toate. Încă mai greşesc, pentru că sînt de părere că le pot face pe toate, dar am învăţat să gîndesc pe teren. E mai important să aperi spaţiul, decît mingea.



- Se poate spune că există un "înainte şi după" Viena în viaţa ta?

- Da, din mai multe motive, personale şi sportive. Cîştigarea acelui titlu a fost ca o eliberare. Asta, plus faptul că venea după un an în care mi-a mers foarte rău, din punct de vedere personal. Am înţeles că ne aflăm aici pentru a ne distra, în limitele unor reguli şi a unui profesionalism, desigur, dar trebuie să savurăm ceea ce ni se întîmplă.

Nu că înainte ar fi fost vreo suferinţă, dar ne axam pe prea multe lucruri, de multe ori irelevante, nu erau atît de importante cum credeam. Mă refer la joc, dar şi la atmosfera din vestiar. Acum, ne simţim mai bine, mă bucur mai mult, pentru că am învăţat să trăiesc fotbalul fără prea mult stres.



- Cît a contat venirea lui Pique la Barcelona?

- Ne-a influenţat, clar. Din punct de vedere fotbalistic, am învăţat multe de la el. Şi în viaţă, la fel.



- Pare un paradox, tu eşti veteranul...

- Da, dar prin felul său de a înţelege viaţa, m-a ajutat... nu ştiu, cu Pique lîngă mine sînt mereu cu zîmbetul pe buze, e plin de optimism, te molipseşte cu vitalitate. Iar, fin punct de vedere fotbalistic, e superdotat.



- După părerea lui Menotti, fotbalul nu a mai văzut aşa ceva de la retragerea lui Beckenbauer.

- NU ştiu, dar sînt sigur că Geri e, în acest moment, cel mai bun fundaş central din lume. Nu există comparaţie. Are o tactică şi o tehnică de neegalat. Pique, deşi e un pic nebun, dar e foarte responsabil şi asta-mi place, sînt chestii compatibile.



- Dar tu îl cerţi aproape tot timpul pentru că urcă mult în atac.

- Vorbesc mult pe teren, în jumătate din cazurile în care îl strig o fac doar pentru a-l face pe Geri atent... iar el e atent. Mă înţeleg atît de bine cu el pe teren că uneori sînt momente în care avem timp să şi rîdem.



- Nu se poate!

- Ne facem glume unul altuia şi atît aşteaptă. Îi zici ceva, apoi el îţi răspunde, face vreun comentariu. E foarte amuzant. Dar, binenţeles, asta se întîmplă atunci cînd conducem.



- Aţi jucat mai mult de 75 de meciuri împreună, la Barcelona şi la naţională. În plus, sînteţi prieteni în afara terenului. Asta ajută?

- Presupun că da, pentru că atunci cînd ne petrecem timpul împreunp vorbim mult despre fotbal, ne place. Sîntem perechea perfectă.



- Ţi-a fost greu să te obişnuieşti să joci cu Pique la naţională?

- Nu, ne ştim foarte bine. Perechea de fundaşi centrali e foarte importantă: e nevoie de comunicare, să decizi dacă urci linia defensivă sau nu, să acoperi zone. Dacă nu ai juca niciodată cu cineva e mai greu.



- Toată lumea laudă Spania pentru jucătorii pe care îi are la centrul terenului, dar apărarea a primit doar două goluri.

- Pentru asta, mijlocaşii au o mare parte din "vină". Din punctul meu de vedere, e cea mai bună linie de mijloc, datorită felului în care creează, dar şi datorită modului în care se apără. E cheia succesului: dacă vrem să jucăm aşa cum o facem, trebuie să muncim mult cu toţii, nu e altă cale. Am primit două goluri, unul dintr-o deviere nefericită, iar altul după un contraatac. Am fost puternici în defensivă. Eu cred că baza pentru succes e o apărare bună, pentru că, apoi, cu valoarea pe care o avem, ştiu că într-un fel sau altul vom marca.



- Aşa cum ai făcut-o tu miercuri, înscriind un gol istoric.

- A fost o întîmplare. Ca să trecem mai departe trebuia să marcheze cineva, de data asta am fost eu acela.



- Ai adunat 89 de selecţii pentru Spania şi ai marcat cel mai important gol al fotbalului spaniol. Ţi-a venit în minte în meciul cu Germania că în urmă cu cîteva luni ai fost criticat, s-a spus despre tine că nu dai totul pentru naţională?

- Întotdeauna e mai bine să gîndeşti pozitiv. E problema celor care s-au îndoit de mine, nu a mea. Sînt aici şi nu simt că trebuie să demonstrez ceva cuiva în acest sens.



- Te simţi aşa un fel de supererou?

- În nici un caz şi nici nu vreau să fiu. Am ajuns în finală datorită întregii echipe. Nu sîntem 1 sau 11, sîntem 23.



- S-a spus multă vreme despre naţională că nu joacă precum o echipă...

- Noi jucăm ca şi cînd am fi, avem un grup foarte unit, cei noi s-au integrat foarte bine. În asta constă forţa noastră, în atmosferă, în visele pe care vrem să le transformăm în realitate.



- Nu ai cum să negi că fotbalul prestat de naţională e identic cu cel al Barcelonei.

- Stilul şi obiectivul sînt asemănătoare: să ţii mingea, să fii agresiv, să cîştigi totul. Credem în felul ăsta de a juca.



- Te surprinde prestaţia lui Sergio Busquets de la acest Mondial sau faptul că a fost criticat după primul meci?

- Nu aveam nici un fel de îndoială în ceea ce priveşte randamentul lui Busquets, eram sigur că va fi spectaculos, aşa cum a şi fost. Ceea ce într-adevăr m-a surprins a fost că cineva s-a îndoit de el. E om de bază la Barcelona, dar şi la naţională. Unul dintre cei mai buni jucători.



- E un meci de "acum ori niciodată"?

- Echipa asta a depăşit tot ce se realizase înainte. Mai avem un meci, trebuie să-l cîştigăm, altfel nu vom avea nimic de sărbătorit. Nu vreau să mă gîndesc prea mult ce presupune să fim unde sîntem acum, prefer să mă gîndesc că e un meci important. Nu vreau să mă copleşească dorinţa şi nici responsabilitatea. Nu vreau să simt prea multă presiune.



- Izolaţi la Potchefstroom, cu siguranţă nu sînteţi conştienţi de ce se întîmplă în Spania...

- Ştim că oamenii şi-au pus multe speranţe în noi, dar mi-ar plăcea ca, indiferent ce se va întîmpla în finală, să ştie să aprecieze cea ce am reuşit. Nu e uşor să joci la un Mondial, aşa că, să ajungi în finală e şi mai greu. Dar vrem să cîştigăm, de locul doi nu-şi aduce nimeni aminte.



- Presupunînd că există feluri de a trăi, există şi feluri de a cîştiga şi, normal, feluri mai demne de a pierde decît altele?

- Poţi pierde, dar sînt lucruri la care nu poţi renunţa: să fii tu însuţi şi să dai totul. Trebuie să rămînem fideli stilului nostru. Ştim cum am ajuns pînă aici şi ştim şi că, dacă e să pierdem, vom pierde cu demnitatea de a şti cine sîntem şi ce vrem să obţinem. Şi vrem să cîştigăm jucînd fotbal.



- Eşti de părere că echipa a progresat?

- Contra Elveţiei am jucat bine, am avut însă ghinion şi am pierdut. În următoarele două meciuri, teama de a eşua nu ne-a lăsat să fim noi înşine, nu am avut răbdare şi nu am jucat aşa cum ne-am fi dorit. Contra Portugaliei am evoluat bine, am făcut un meci foarte serios. Contra Paraguayului nu am jucat atît de bine, iar contra Germaniei am fost Spania pe care o ştie toată lumea, a fost cel mai bun meci al nostru.



- Ai văzut o echipă mai bună decît Spania la acest Mondial?

- Olanda are o traiectorie foarte bună, iar asta încă din faza calificărilor. Germania a avut un Mondial foarte bun, iar Argentina mi-a plăcut mult. Nu ştiu, sîntem în finală şi cred că merităm să fim, la fel cum merită şi Olanda.



- Cum ai caracteriza Olanda?

- Are jucători foarte talentaţi, e o echipă, ştie ce joacă. Prestează un fotbal ofensiv, poate un pic mai direct decît noi şi cu fotbalişti foarte buni în ofensivă.



- Cum te aştepţi să fie meciul?

- Complicat, vom căuta să avem mingea. Ei joacă deschis. Finala asta e un premiu al fotbalului. Sînt două naţionale cărora le place să joace aşa şi e bine că au ajuns aici echipe cu acest stil. Vom vedea apoi ce se întîmplă, la fel de bine poate fi un meci plictisitor.



- Capdevila insistă să te tunzi dacă deveniţi campioni mondiali...

- Mai întîi să cîştigăm, apoi să încerce...