Legea tăcerii la FC Barcelona

Noul preşedinte, Sandro Rosell, a impus un nou stil la clubul catalan. Spre deosebire de predecesorul Laporta, el merge pe discreţie


O dată cu venirea lui Sandro Rosell în fruntea Barcelonei, pentru jurnalişti şi, implicit, pentru suporteri s-a închis robinetul informaţiilor "de la sursă". Rosell a impus un nou stil, diametral opus predecesorului său, Joan Laporta, căruia îi fusese "adjunct" timp de doi ani, între 2003 şi 2005. El merge pe discreţie. Pe 1 iulie, la preluarea funcţiei de preşedinte, a dat cîteva interviuri, într-adevăr, dar apoi le-a pus în vedere reprezentanţilor mass-media că nu va mai vorbi pînă la Crăciun. Şi se ţine de cuvînt.

1. Lunea trecută, de pildă, Rosell a participat la o întrunire organizată la Liga spaniolă. Laporta vorbea mereu cînd ieşea de la astfel de întîlniri, însă el a ieşit pe uşa din dos ca să evite presa.

2. Legea tăcerii impusă de noul preşedinte e şi mai evidentă la transferuri. Despre sosirea lui Adriano la Barcelona, primele informaţii le-a oferit fostul club al acestuia, FC Sevilla. Iar în cazul "Fabregas", dacă Laporta nu pierdea o zi să vorbească despre posibilitatea de a-l achiziţiona, el s-a mărginit să spună la un moment dat că "Arsenal nu vrea să negocieze".

3. Inclusiv în ceea ce priveşte politica de imagine lucrurile stau altfel. În timp ce Laporta obişnuia să se laude ori de cîte ori avea ocazia că e catalan, Rosell, care-i tot catalan, a adoptat o atitudine prudentă. El consideră că naţionalismul nu e cea mai bună cale de a stabili o relaţie acceptabilă cu Madridul.


S-au certat la despărţire
Rosell ţine să facă lucrurile altfel decît Joan Laporta şi dintr-un alt motiv. În iunie 2005, cînd şi-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al clubului, a fost cu tam-tam. El l-a acuzat atunci pe şeful său de a fi deviat "periculos" de la planul pe care-l puseseră împreună la cale în 2003, cînd Laporta preluase conducerea clubului cu ajutorul său.

Stă bine la achiziţii
În stilul său "discret", Sandro Rosell a dat deja două lovituri pe piaţa transferurilor. Mai întîi l-a suflat Realului pe David Villa, apoi l-a achiziţionat pe Adriano de la Sevilla. S-a împotmolit, deocamdată, la Fabregas, dar sînt semne bune cu vînzarea lui Ibrahimovici. I l-a oferit Milanului, de unde-l vrea pe fundaşul Thiago Silva, pentru a acoperi plecarea lui Marquez în SUA, şi 25 de milioane de euro.