"Gîscanul" ar fi împlinit astăzi 63 de ani » Ziua marelui Dobrin

Gicu a fost răpus de cancer în toamna lui 2007. Familia, prietenii şi fanii nu aceptă nici acum dispariţia celui considerat de multă lume drept cel mai mare fotbalist român din toate timpurile.







26 august. Sau cum o cunosc microbiştii români, ziua lui Nicolae Dobrin. Dacă ar fi trăit, "Prinţul" din Trivale ar fi trebuit să împlinească astăzi 63 de ani.



Chiar şi aşa, la aproape trei ani de la dispariţia sa, cei dragi îl vor celebra astăzi pe unul dintre cei mai importanţi jucători din istoria fotbalului românesc.





"Îl aştept şi acum de la stadion!"

Cea care i-a fost alături lui Dobrin timp de 42 de ani, Gica, va merge astăzi la mormîntul soţului ei. "În fiecare zi stau lîngă el şi vorbim la mormîntul de sub salcie. Au trecut trei ani, o perioadă foarte grea pentru mine. Îi povestesc ce se întîmplă cu Argeşul lui şi cum îl aşteaptă şi acum acasă alsacianul Rocky în fiecare zi. Nu trece zi în care să nu privesc spre uşă, aşteptînd să se întoarcă de la stadion, să mă îmbrăţişeze şi să mă liniştească! De cînd nu mai e el, casa e pustie!", povesteşte printre lacrimi Gica. Galeria "Vulturilor violeţi" va fi alături de doamna Dobrin astăzi la mormîntul soţului ei.



Mereu cu gîndul la FC Argeş

Constantin Păun, doctorul care l-a îngrijit pe Dobrin pînă în ultima clipă, rememorează ultimele clipe petrecute alături de marele fotbalist. "Spera mereu să se facă bine. Era optimist şi spunea că el va învinge boala. Nu era zi să nu vorbească despre FC Argeş, că echipa îşi va reveni!", mărturiseşte Păun, cel care a fost medicul piteştenilor în perioada în care Dobrin activa ca fotbalist.



Moartea lui Dobrin a adus şi mai multă tristeţe microbiştilor piteşteni. Echipa se zbate în Liga a doua, avînd doar jucători necunoscuţi şi are ca obiectiv evitarea retrogradării.









Ultimul tort: un teren de fotbal

Pe 26 august 2007, cînd Dobrin a împlinit 60 de ani, el a stat alături de prietenii cei mai apropiaţi. Gil Popescu, finul său, i-a făcut cadou un tort în forma unui teren de fotbal. Deşi grav bolnav, nea Gicu avea puterea să zîmbească şi să le spună celor din jur: "O să mă fac bine! Staţi liniştiţi!". După fix două luni, Nicolae Dobrin se stingea din cauza unui cancer pulmonar.



Dobrin şi pokerul

Nicolae Dobrin a recunoscut că era un împătimit al pokerului. "Jucam mai ales cu Halagian. Şi în autocar jucam. Nu m-a refuzat niciodată şi nu făcea urît atunci cînd pierdea. Cred că i-am luat bani cît pentru şapte Dacii", zicea Dobrin. "Gîscanul" şi-a amintit: "Mi-a luat o dată 1.000 de lei şi nu voia să-mi acorde revanşa. Aşa că la un meci amical la Petroşani, la care biletele erau scumpe, n-am vrut să merg pe teren. Le-am cerut mulţi bani organizatorilor, doar ca să intru. Le-am zis că sînt terminat psihic că am pierdut banii în faţa lui Halagian.  Am plecat cu 1.000 de lei în deplasare şi m-am întors cu 34.000!".





"Pentru mine, Gicu trăieşte! Nu am acceptat că el a murit! Dobrin nu a fost un om, a fost un înger, iar îngerii nu ne părăsesc niciodată!"

Narcis Coman, coleg la FC Argeş



"Un om bun, un fotbalist extraordinar! Gicu Dobrin a fost un adevărat coleg şi un prieten de excepţie!"

Lajos Sătmăreanu, coleg la "naţională"



"Gicu Dobrin a fost un artist, un jucător de excepţie. Era un coleg foarte bun, nu vorbea prea mult, dar pe teren îşi făcea treaba. Păcat că ne-a părăsit prea devreme"

Emeric Dembrovschi, coleg la "naţională"



Nicolae Dobrin

A jucat la: Dinamo Piteşti (1962-1967), FC Argeş (1967-1980 şi 1982-1983), CS Tîrgovişte (1981-1982)

Meciuri/goluri în Divizia A: 408-111

Meciuri/goluri în cupele europene: 25-8

Meciuri/goluri în echipa naţională: 47-6

Palmares

- Campion al României cu FC Argeş (1972 şi 1979)

- declarat de trei ori cel mai bun fotbalist român (1966, 1967, 1971)