Dacă e să ne întrebăm de unde, de ce, de la ce vine amprenta luminoasă pe care a lăsat-o "naţionala" într-un meci pierdut, răspunsul nu poate fi decît unul. Vine de la cele cîteva feţe proaspete pe care le-am văzut acolo, sub reflectoarele difuze de pe Stade de France. Feţe noi, cu expresii noi, bătăioase, care au schiţat cu talent pe teren o echipă a României cum n-am avut de mult timp, nici pe vremea Generaţiei de Aur. În meciul cu Franţa am văzut cum ar putea arăta "naţionala" peste cîţiva ani. Există un filon strălucitor, Stancu, Roman, Pantilimon, Deac. Îi adăugăm în gînd pe Torje, Liviu Ganea, Rusescu, Găman, Bicfalvi, Costea bros., Gardoş şi încă trei-patru-cinci de la tineretul lui Săndoi şi obţinem fotografia de mîine a "tricolorilor". În fotografia de azi, sînt nişte copii care nu ştiu să piardă şi care au nevoie de toţi pumnii noştri strînşi necondiţionat. Cel mai important, acum, e să nu voalăm poza unui viitor posibil şi sănătos al "naţionalei" cu decizii care duc înapoi în timp. Orice refugiu fricos în modele expirate şi în antimodele de succes îi va opri din creştere pe copiii ăştia. Le va trage gazonul de sub picioarele încrezătoare şi "Motanul" Stancu nu va avea ocazia să ne arate ce golgeter toarce în el.
{{text}}