Ana Porgras despre aparatul care i-a fost atît aliat, cît şi duşman: "Nu mi-a fost frică!"

La Campionatul European din 2010 a coborît de pe bîrnă şi apoi a intrat direct în ghips. La Rotterdam, acest aparat i-a adus aurul mondial.





De duminică e cea mai bună gimnastă a lumii la bîrnă. Ieri, pe aeroportul "Henri Coandă", a avut parte de multe flori. Cu medalia de aur ascunsă în rucsacul de care încă atîrnă jucării, Ana Porgras a spus că aparatul la care este campioană mondială a atras-o încă de cînd era mică. Gimnasta născută în Galaţi are planuri mari pentru viitor şi vrea să lase în urmă perioada accidentărilor care părea că nu se mai termină. La 16 ani, îşi doreşte să ajungă sănătoasă pînă la Londra, la Olimpiadă, şi să poată să crească în dificultate la toate cele patru aparate.





-  Ana, ai uitat de toate accidentările de pînă acum o dată cu medalia de aur?

- Nu pot spune că le-am uitat. Am trecut mai uşor peste ele.  Chiar dacă e de aur, medalia asta nu va schimba deloc modul în care eu lucrez.



- Au fost şi emoţii înainte de execuţia din finală?

- Da, au fost, dar ştiam că pot să-mi fac exerciţiul foarte bine. Ştiam că am o bîrnă destul de bună.



- Ce ţi-a trecut prin cap atunci cînd erai acolo, pe prima treaptă?

- Mi-au trecut multe. M-am gîndit la munca din sală, dar a meritat.



- Ai adus aurul pentru România după o pauză de nouă ani. Ce făceai tu la şapte ani, te urcaseşi deja pe aparate?

- Eram în sala de gimnastică şi în nici un caz nu mă gîndeam că o să ajung să iau medalia de aur.



- Ţi-ai îndeplinit cel mai mare vis în gimnastică?

- Nu, bineînţeles că nu. Visul suprem rămîne o medalie la Jocurile Olimpice.



- Ţi-a fost greu în perioadele în care ai fost accidentată?

- Foarte greu. Nu credeam că o să prind Mondialul. După ce mi-am dat ghipsul jos şi am început să lucrez, m-am gîndit că poate am o şansă.



- După ce ai păţit la Europene, ţi-e frică la aterizările de la bîrnă?

- De ce? S-a văzut? Îmi place să lucrez la bîrnă de cînd eram mică şi nu mi-a fost frică niciodată, deşi mai toate accidentările mele au venit la acest aparat.



- Totuşi ai făcut un concurs fără ratare.

- E cea mai importantă realizare a mea de la Rotterdam, că nu am ratat deloc şi am făcut un concurs curat.



- Urmează şi mai multă muncă.

- N-am reuşit să luăm o medalie cu echipa, dacă vrem să urcăm pe podium, trebuie să muncim mai mult



- Eşti o gimnastă superstiţioasă? Ai vreun costum preferat?

- Nu. Am intrat cu acel costum în concurs pentru că aşa era ordinea.



MEDALIILE MONDIALE ALE ROMÂNIEI PE APARATE







"Trebuie să trecem peste acest moment euforic, este într-adevăr un moment bun, dar trebuie să ne stabilim acum priorităţile"

Octavian Belu



"Acum, văzînd ce s-a întîmplat la Mondiale, sînt la fel de rezervat. E bine că putem avea o speranţă şi e bine că aceste fete s-au recuperat şi au putut creşte în potenţial"

Octavian Belu



Flori pentru Diana

Diana Chelaru a reuşit să spargă gheaţa şi la Mondiale, după ce în primăvară cucerea bronzul la Europene, tot la sol.



Diana Chelaru are 17 ani şi e născută la Oneşti. Are energie cît pentru tot lotul olimpic de gimnastică. Şi toată energia şi-a canalizat-o duminică pentru cucerirea medaliei de argint la sol. "M-am pregătit şi pentru sol, şi pentru sărituri, nu a fost o surpriză pentru mine că am luat medalie la sol. Era loc şi de mai bine, iar cu multă muncă putem ajunge şi mai sus. Sperăm ca la CM de anul viitor să luăm medalie şi pe echipe". Chiar dacă e o medalie, Diana spune că, după finală, Octavian Belu i-a zis că se putea mai mult. "Mi-a spus un singur lucru, că dacă nu era acel pas la aterizare, alta era culoarea medaliei. E clar că e loc şi de mai bine", a adăugat gimnasta.



Diana a fost prezentă şi în finala de la sărituri, dar a doua săritură nu a fost la fel de valoroasă. "Sper să progresez şi să pot lucra la toate cele patru aparate". Deocamdată, aseară a primit multe flori şi felicitări şi o garsonieră în Oneşti.