În prima parte a unui amplu interviu oferit cititorilor gsp şi realizat de Daniel Nanu, fostul mare fotbalist rememorează ce a păţit din partea ziarului în "cazul Bratu".
Gică Popescu mai tresare la jocurile Universităţii Craiova, are planuri la Chindia Tîrgovişte şi reface mîndru amintiri de cînd era căpitan pe "Nou Camp".
Un bloc înalt şi vechi undeva în Piaţa Rosetti din Bucureşti. Liftul pîrîie. Un etaj întreg e remodelat, iar pe sticla încrustată în perete scrie, din litere aurii, "GP Holding". În faţa computerului, Gică Popescu desfăşoară site-ul "De Telegraaf", celebrul cotidian olandez. "Exersez limba, să nu uit...". Pe display o imagine cu Luminiţa, soţia sa, şi cei doi copii, Maria şi Nicolas. Intră, zgomotos, Ion Crăciunescu. "Bravo, domn' Popescu, de mine n-ai timp, văd că ai pentru ziarişti". Gică se ridică şi-l îmbrăţişează. "Hai, faceţi o poză cu noi doi, ia uite ce <frumuşei> sîntem!".
Fostul căpitan al echipei naţionale s-a detaşat de fotbal. "N-am timp, iar priorităţile imediate sînt legate de afaceri". Nu refuză însă un dialog amical despre fotbal. Chiar cu un trimis al Gazetei.
Citiţi mîine!
Gazeta Sporturilor prezintă mîine un material exclusiv despre marile afaceri ale lui Gică Popescu, practic prima incursiune completă în lumea de afaceri a fostului căpitan al Barcelonei.
- Ce zici de Barcelona - Real, de luni?
- În fiecare an meciul ăsta e "meciul secolului". Mult înainte să ajung eu la Barcelona. "El derby del sieglo"! Greu şi de data asta. Anul trecut am declarat că Barca e favorită. Dar faţă de anul trecut, Real a făcut rodajul, Cristiano Ronaldo e în "vînă" şi, mai presus de toate a venit prietenul meu Jose. Aş vrea, normal, un "1", dar mi-e să nu intre şi "X"-ul în ecuaţie.
Se uită la meciurile Craiovei
- Te-ai detaşat de fotbalul românesc sau e doar o impresie?
- N-am timp. Mă uit la meciuri, bineînţeles, nu la toate, doar la derby-uri şi la cele ale Craiovei.
- Te mai interesează Craiova?
- Tot timpul. Dar şi Steaua. Prima e echipa mea, cea de-a doua m-a format mult, chiar dacă am stat în Ghencea doar o jumătate de an.
- Ce e cu Chindia Tîrgovişte?
- Ce să fie? M-a rugat preşedintele Consiliului Judeţean Dîmboviţa să-l ajut să facem acolo o echipă şi m-am implicat. L-am pus pe Ion Crăciunescu preşedinte, cu nea Ţîcă Zamfir am analizat ce jucători să aducem de la şcoala mea de fotbal din Craiova, avem un proiect important la Tîrgovişte, inclusiv un stadion, dar, hai, să nu vorbim înainte să facem, nu? Deocamdată, echipa e pe primul loc în Divizia C.
- Şcoala din Craiova cum merge?
- Anul ăsta la relanti. Dar şcoala n-a fost niciodată o afacere. Am băgat destui bani, dar a fost ca un hobby. Hagi o face la alt nivel.
- A băgat bani mulţi şi speră să scoată.
- Vezi-ţi de treabă, o să mai bage. Şi eu cred că-i va scoate, dar la nivelul la care investeşte el, va mai investi.
"Nici Adrian Năstase n-a avut parte de aşa ceva"
- Au început audierile în "Dosarul Transferurilor".
- Slavă Domnului! Am şi fost audiat săptămîna trecută, să scăpăm o dată de chestia asta.
- Ai destul păr alb. De la "cazul Bratu"...
- Stai liniştit, îl aveam de mult. De la Barcelona, de la Galata, de la echipa naţională, atîtea meciuri, atîtea emoţii... Dar "cazul Bratu" mi-a creat, e drept, un disconfort personal teribil. Alţii au luat fabrici ca să lase oamenii pe drumuri, eu mi-am luat ce aveam să iau de la Galatasaray.
- Dar n-ai plătit impozit.
- Mai lăsaţi-mă, că l-am plătit şi pe ăla. 400.000 de dolari, pînă la ultimul cent! Dacă ar fi plătit toţi ca mine...
- Dar ce avea Galata să-ţi dea?
- Avea o datorie de cînd jucam, dar e o poveste lungă, am spus-o la proces. Duceţi-vă la dosar, e totul explicat acolo. În comisionul pentru Bratu, intrau şi banii ăia. În fine... Nu mă mai tocaţi cu asta! Uite, cu ce-mi deschid eu acum ziua! Cu "Ziarul Financiar", cu "Financiarul"... Înainte, la cafea, deschideam la editorialul lui Tolontan. Două luni m-aţi ţinut în focuri! Bum-bum-bum! Cînd nu scria Decebal vreo anchetă, scria Geambaşu editorial. Sau Andrieş. Maria Andrieş. Cînd editorial, cînd caricatura zilei! Nici Adrian Năstase după alegerile din 2004 n-a avut parte de aşa ceva.
"Criticile mele nu trebuie să-l supere pe Răzvan"
- Nu-ţi prea place Răzvan Lucescu, aşa-i?
- Oameni buni, pot să mă pronunţ şi eu în legătură cu echipa naţională? Am jucat ceva meciuri pentru România, nu? Plus că eu niciodată n-am cerut demisia lui Răzvan, de exemplu, doar am spus, şi i-am spus şi personal, unde anume a greşit. Sînt momente în care criticile îţi pot face bine mai mult decît orice laudă. Mai ales dacă aprecierile sînt exagerate, iar peste greşeli se pune batista pe ţambal!
- Cu cine mai ţii legătura dintre fotbaliştii celebri cu care ai jucat?
- Cu Figo, cu Hristo, cu Bulent, de la Galata, cu Guardiola vorbesc... Mai mulţi. Cu Gerets, Eric mi-a fost ca un frate mai mare cînd am ajuns eu la Eindhoven, în 1990. Stoicikov mă tot bate la cap să vină la vînătoare în România.
- Şi ce-i spui?
- Că o să mergem, dar să avem timp. În schimb, eu abia aştept să ajung la Barcelona, la un restaurant, "Asador de Aranda", unde se mănîncă cel mai bun miel de pe lumea asta! El mă tot ducea acolo cînd revenise de la Parma la Barcelona şi a stat vreo 3 săptămîni la mine acasă. Aveam o casă superbă, vreo 4.000 de dolari chiria pe lună, teren de tenis... Jucam des cu Ronaldo, care mă bătea la fel de des. Tehnic, eram cam de aceeaşi valoare, dar "Grăsuţul" de azi, avea pe atunci viteza aia in-cre-di-bi-lă!
"Odată l-am lăsat pe Robson <pieton>"
- Povesteşte o amintire haioasă de la Barcelona.
- Din atîtea?... Pe aia cînd l-am făcut "pieton" pe Robson, o ştii?
- Nu.
- E, Bobby Robson, Dumnezeu să-l aibă în pază (Se uită în sus...). La 7, seara, după antrenament, trebuia să fim în autocar. La 7.30 era masa, la hotel. Toată lumea în autocar, lipseau doar Robson şi Mourinho, care era secundul lui. Xema, şoferul autocarului, mă întreabă: "Popi", ce facem?". "Vamos!". Ăia, de pe scaune, au mai chicotit. "Şi Mister?", întreabă Xema. "Cu taxiul. Se descurcă". Am plecat. Ajunge şi Robson pe la opt fără un sfert la hotel. Se uită peste mese şi întreabă, calm, dar cu autoritate în voce: "Cine a dat drumul la autocar?". Mă ridic: "Eu, Mister". "Foarte bine, aşa trebuie să facă un căpitan". A plătit Robson taxiul şi a plătit a doua zi şi amenda pentru întîrziere.
"Şcoala de fotbal din Craiova a mers anul ăsta la ralanti, dar niciodată n-am considerat-o ca pe o afacere"
GICĂ POPESCU
"Brazilianul Ronaldo era partenerul meu de tenis. Tehnic, eram egali, dar mă bătea mereu pe viteza lui fantastică"
GICĂ POPESCU
Colţul amintirilor
În biroul său, pe lungimea căruia poţi face cîteva pase cu mingea, Gică şi-a amenajat un colţ cu tablouri din cariera sa. El cu Gerets la Eindhoven, el cu Dan Petrescu, bucuria după un gol marcat pentru Lecce, el contra lui Batistuta în 1994, imagini cu Barcelona, cu Generaţia de Aur... Insistăm pentru o imagine cu Mercedesul luxos pe care-l conduce. "Uitaţi de Mercedes. Astea-s poze... Uite asta... Sau nu, uite-o pe asta!". Dintr-un poster jonglează Gică Popescu la prezentarea sa pe "Nou Camp". Într-un tablou alb-negru se încruntă un puşti cu părul creţ, într-o echipă a Craiovei ediţie 1987.
De 6 ori cel mai bun
Pe o măsuţă de lîngă birou, sînt aşezate o gheată de fotbal în miniatură, macheta unui elicopter şi cîteva dosare cu antetul GP Holding. Pe postamentul ghetei de fotbal scrie "Fotbalistul român al anului 1985" şi reprezintă trofeul acordat de "Gazeta Sporturilor" celui mai bun jucător al acelui an. În total, în Ancheta Gazetei, Gică Popescu a cîştigat de 6 ori locul 1.
{{text}}