Gică Popescu: "Dacă nu venea criza, ajungeam Maradona al businessului!"

Gică Popescu are afaceri în imobiliare, turism, mobilă şi energie eoliană





În vremuri dificile din punct de vedere financiar, Gică Popescu inaugurează luna viitoare în cartierul Rahova un complex comercial în care s-au investit 10 milioane de euro





Pe biroul din sediul "GP Holding" se află două machete, cea a unui hotel şi cea a unui centru de afaceri. "Dintre toate businessurile, sînt pariurile mele importante pe termenul cel mai scurt". Gică Popescu priveşte miniatura elicopterului de pe o masă alăturată: "Nici acum n-am terminat cursul de pilotaj. Trebuiesc vreo 50 de ore de zbor, plus cursuri de meteorologie, dar asta e doar practica... Deocamdată zbor cu pilotul lîngă mine".





- De ce un bazar şi de ce tocmai în Rahova?

- Cum adică de ce "în Rahova"? Un business se poate face acolo unde întîlneşti oportunitatea. Unde poţi investi şi poţi scoate bani. De ce un bazar? Fiindcă mi s-a părut o afacere interesantă. Nu a fost iniţiativa mea. De fapt, "Doldora Bazaar" este singura mea afacere în care nu deţin majoritatea.





"Cel mai mare şi modern complex de acest gen"





- Cine e majoritar?

- Eu am 25 la sută, ceilalţi doi parteneri ai mei au restul. Am gîndit intrarea alături de ei mai mult de o lună. După toate socotelile mi s-a părut OK. Aveam încredere în partenerii aceştia, am avut apoi şi în afacere.



- Concret, "Doldora Bazaar", va fi un fel de celebrul "Europa"...

- Nici vorbă. E cel mai mare şi mai modern complex de asemenea natură din România. 10 milioane de euro investiţi, parcare de 200 de locuri, suprafaţă de 7.000 de metri pătraţi, climatizare - atenţie, climatizare, nu aer condiţionat! - , vreo 400 de standuri, toalete şi celelalte utilităţi la nivel de mall, cam asta.



- Acum eşti pe şantier. După asta?

- Birou, întîlniri, protocoale, şedinţe, telefoane, tot tacîmul.





Dor de blugi şi de Cărtureşti





- Numai la costum, nu?

- Noua mea salopetă. Abia aştept week-endul să-mi trag blugii pentru o plimbare lejeră sau bermudele pentru o partidă de pescuit în Deltă. Cînd ajung însă în Deltă sau cînd merg cu Luminiţa şi copiii la Cărtureşti, sîmbăta, şi văd atîta linişte îmi pun întrebarea cînd o să pun toate afacerile pe picioare ca să mă retrag alături de ei şi de prieteni?... (Gică Popescu se retrage către spătarul fotoliului şi-şi pune mîinile sub cap, imaginînd relaxarea). Bine, de retras n-o să mă retrag, dar să-mi văd şi de ale mele, să călătoresc, să mă relaxez, să mă gîndesc tot mai puţin la business planuri, la conturi, la bănci, la oportunităţi, la întîlniri de afaceri. Anul ăsta, în special, a fost teribil.



- Criza?

- Criza, normal, dar a fost anul în care a trebuit să vin cu mulţi bani de acasă.Unele afaceri le-am blocat, nu apucaseră să se dezvolte. Noroc că produc altele, că am asigurat finanţare, ceea ce e foarte bine.





Hotel operat de un mare lanţ internaţional





- Care e următoarea afacere la care te gîndeşti?

- Hotelul de 4 stele din sectorul 1. Am făcut un studiu de piaţă şi am aflat că în Bucureşti piaţa hotelurilor de 5 stele depăşeşte cu 30 la sută cererea. Atunci, ne-am orientat la un hotel de 4 stele, un hotel de business. Bucureştiul nu e un mare oraş turistic. Şi pentru o călătorie de afaceri ce-ţi trebuie? O baie extraordinară, un pat confortabil, sală de conferinţe, un restaurant bun... Un hotel "acojedor", cum spun spaniolii. Primitor, adică. Va avea 140 de camere.



- Ai spus "ne-am orientat".

- Da, îl am alături de mine pe Tinu Sebeşanu, un meseriaş în domeniul ăsta. Dar afacerea e 100 la sută a mea. Bine, asta e premieră cînd o spun, am semnat contractul cu o firmă foarte importantă, ea va opera hotelul. Deocamdată, numele firmei e secret, fiindcă aşa au decis cei de acolo. Eu îl construiesc, ei îl manageriază. Bugetele le fac eu, fiecare parte are drepturi şi obligaţii. Contractul are 100 de pagini, e valabil 20 de ani şi am negociat vreo 3 luni la el.





"Hotelul de la Calafat, prima mare prostie"





- Îţi conduci autoritar afacerile? Ai prieteni în jurul tău...

- Pentru mine, "prieten" e cuvînt greu. Nu greu, foarte greu!. Cred că am cam atîţia prieteni... (Degetele de la mîna dreaptă se răsfiră, cînd cîte 4, cînd toate 5). Cam atîţia. Maximum! Dar mă consult şi lucrez cu oameni valoroşi. Cine le face pe toate de unul singur? Doamne, fereşte!



- Ai un hotel şi la Calafat, a fost prima ta afacere, nu?

- A fost prima mare prostie! Pe atunci, la începutul anilor '90, îmi vedeam de fotbal şi mi-a mers extraordinar. Nu mă puteam ocupa şi de afaceri. N-am gîndit bine investiţia, acolo zona e amorţită. Să fi făcut eu hotelul ăla în Bucureşti, mamă, mamă!



- Sau măcar în Craiova?

- Nu, nici în Craiova n-aveam oameni care să-l administreze cum trebuie, direct Bucureşti! E splendid, "Amfiteatru" se numeşte, dar deocamdată l-am închis. Mai merge cîte o nuntă, un botez. Îl redeschidem la primăvară şi poate va deveni afacere cînd se va face podul peste Dunăre, cu bulgarii.





Cum văd România partenerii spanioli





- Afacerile imobiliare?

- Stand-by. Era s-o încurc prin 2008, investisem cam mult în nişte terenuri lîngă Bucureşti, dar am avut fler, am avut noroc, şi am vîndut la timp unor parteneri din La Coruna, firmă foarte mare pe zona asta imobiliară. Să zicem că mi-a trecut glonţul crizei pe la ureche. În Spania s-a lăsat rău. Una din firmele care făceau afaceri şi cu mine a intrat în insolvenţă! Sînt două milioane de locuinţe de vînzare numai în proiecte noi! Do-uă mi-li-oa-ne, îţi dai seama? (Silabiseşte apăsat şi se ridică spre o planşetă din biroul încărcat cu hărţi imobiliare, pentru a-şi continua demonstraţia). La un moment dat erau acolo vreo 14.000 de firme imobiliare. Acum, dacă au mai rămas 2.000! Dar partenerii care au venit cu mine de la început au rămas, e chiar o mîndrie pentru mine că i-am ţinut în România.



- Chiar, cum văd partenerii spanioli situaţia de la noi?

- Unul dintre ei, care e şi partener cu Florentino Perez, preşedintele lui Real Madrid, m-a întrebat odată: <Gica>, toată ziua văd numai scandaluri în politică. Voi altă treabă decît să vă certaţi, să vă pîndiţi, nu aveţi?". Pe de altă parte, am avut şi ghinion. Peste noi a venit criza la doar un an după intrarea în Uniunea Europeană. Ne-a blocat tocmai cînd ne gîndeam la mai bine. Spaniolii au avut 25 de ani de dezvoltare, noi doar unul.





"Vreau să fiu iar căpitan la Barcelona"





- Ai un megaproiect cu energie eoliană, nu?

- Este afacerea despre care vorbesc cel mai puţin. Bine, în general, trebuie să vorbeşti cît mai puţin în afaceri, la ce-ţi trebuie atîta laudă? Uşurel, tăticule... Ai făcut o afacere, o prezinţi, mai discuţi, dar abia atunci... Asta cu eolienele şi cea cu imobiliarele de lîngă Bucureşti sînt pariurile mari. Mă şi gîndeam că dacă nu venea criza, sau dacă mai întîrzia măcar vreo 5 ani, eram acum un fel de Maradona al businessului, cel puţin între fotbalişti. (Muchia palmei lui Gică taie aerul, descriind traiectoria ascendentă a succesului). Deşi Diego a fost unic.



- Aşa, acum, cam pe unde eşti?

- Să zicem că acum sînt în negocieri să plec la Barcelona, cum eram în 1995, la discuţii cu Johan Cruyff şi Gaspart, preşedintele de atunci al catalanilor. Dacă la anul consolidez ce am făcut pînă acum şi dezvolt hotelul din sectorul 1 plus clădirea de birouri de 10.000 de metri pătraţi din nordul Bucureştiului, aş fi din nou căpitan la Barcelona!





Între Ion Ţiriac şi Warren Buffet

Întrebat dacă are un model de business, Gică Popescu răspunde fără să aştepte finalul întrebării: "Încă de cînd jucam l-am admirat enorm pe Ion Ţiriac. Mai ales că este un mare om de afaceri venit din lumea sportului şi plecat de jos, de la zero. Fie şi doar pentru ideea de succes trebuie să fie un model. În general, îmi place mult să citesc biografiile oamenilor de afaceri. Recent, Luminiţa mi-a luat <Bulgărele de zăpadă>, povestea lui Warren Buffet, în 2009 cel mai bogat om din lume".





Despre averea sa din topuri

În ultimele ediţii ale topurilor miliardarilor români editate de Adevărul şi Capital, Gică Popescu figurează cu o avere cotată între 35 şi 40 de milioane de euro. "Posesorul" nu confirmă. "De unde, oameni buni, ştiţi voi averea unuia sau a altuia? Mă tot sună şi unii, şi alţii şi au aceeaşi întrbare: <Confirmaţi suma?>. Ce să vă confirm, fraţilor, ce, sînteţi de la poştă, cu <confirmare de primire>? E o aiureală! De unde ştii tu banii mei din conturi? Sau la cît evaluezi tu hotelul din Calafat? Sau fabrica de mobilier şi firma de decoraţiuni ale soţiei mele? ", întreabă, cu năduf, Gică Popescu.





"Bineînţeles că lucrez cu băncile. Cine e omul care crede că fără să ia credite poate face afaceri? N-ai finanţare, nu te poţi dezvolta!"



"În discuţiile pentru bazarul <Doldora> am avut cea mai proastă experienţă în relaţia cu o bancă. Horror! Era prima dată cînd discutam cu ei. Numai negativism, pretenţii şi obtuzitate"





2011 este anul în care Gică Popescu va construi lîngă bazarul "Doldora" o sală de nunţi de 500 de locuri şi o piaţă agroalimentară