GSP v-o prezintă pe arbitra Roxana Bănăseanu, fata care vede ofsaidul din avion

Roxana Bănăseanu, 27 de ani, e arbitră în liga a treia, pilotează aeronave şi sare cu paraşuta





Cîmpineanca visează să ajungă asistentă FIFA şi să i se încredinţeze manşa unei aeronave comerciale: o Smaranda Brăescu în versiune modernă, adică o reîntruchipare peste timp a primei femei din România cu brevet de pilot şi de paraşutist





Roxana Bănăseanu are 27 de ani şi îşi împarte viaţa între două pasiuni neconvenţionale pentru o fată: arbitraj şi aviaţie. "Cu fotbalul m-am lovit, la propriu, de la trei ani, cînd tata m-a dus pe ascuns la un meci la Moreni, iar un suporter bucuros mi-a scăpat o umbrelă în cap, la un gol. Cînd m-a văzut mama, s-a lăsat cu scandal! Iar setea pentru aventura zborului o am încă dinaintea majoratului", povesteşte, volubilă foc, tipa din Cîmpina. "Să ştiţi că eu chiar sînt un pic nebună!", se caracterizează apoi, nestăpînindu-şi un zîmbet larg.



Invitată la cafea de un fotbalist

În perioada liceului, Roxana a evoluat la junioarele Corunei Cîmpina, iar cînd echipa s-a desfiinţat, un prieten i-a sugerat soluţia spre a rămîne în fenomen: "Fă-te arbitră!". Din 2003, a ales să fie asistent, nu "central", "ai mai multe şanse să promovezi", iar acum a ajuns pînă în lotul pentru liga a treia: "E doar o treaptă spre o carieră internaţională. Mi-o doresc enorm!".



Şi continuă: "M-am adaptat la presiunea şi la limbajul colorat de pe stadioane. Sînt obişnuită să trec şi peste momente mai neaşteptate. La o partidă de liga a patra, un fundaş de la Petrolul II m-a invitat chiar în timpul meciului să ieşim împreună la o cafea, seara. Bineînţeles, l-am refuzat!".



Botezul pilotului: cu fundul în mărăcini

De aviaţie i-a năzărit să se apuce prin clasa a noua: "Cînd am vrut să sar pentru prima dată cu paraşuta, mama nu mi-a dat voie". De pe un deal înalt de lîngă Cîmpina, a realizat însă cel dintîi salt cu parapanta: "Pe blat! La părinţi le-am zis doar după ce faptul era împlinit!".



Pînă la manşa unei aeronave nu mai era decît un pas: Şcoala de Aviaţie Civilă de la Bucureşti. Acum e anul doi, ţinteşte un master în management aeronautic şi botezul aerului e deja pentru ea o amintire haioasă: "Am făcut cîteva ture cu instructorul, iar cînd am coborît din avion am fost aplaudată de colegi, am dat să fug, dar m-au prins şi m-au băgat cu fundul în mărăcini. Asta îţi arată cît de dur e pămîntul şi completează zicala meseriei, că decolarea e opţională, iar aterizarea, obligatorie".



Şcolarizare de 60.000 de euro

Pentru Roxana, cursurile înseamnă simulator pentru parcurs de zi sau de noapte, dar şi ceasuri întregi în aer, "pe un Cesna 172, cuminte". Iar tipa se arată foarte grijulie cu drumul ei spre o carieră în aviaţia comercială: "Şcolarizarea unui student costă statul cam 60.000 de euro pentru formarea unui pilot de avion şi în jur de 200.000 de euro pentru elicopter. Numai manualele în engleză de la Oxford Aviation, vreo 14 cărţi de cîte 700 de pagini, geanta şi cartea de zbor valorează în jur de 2.000 de euro. Avem asigurări speciale şi chiar e prevăzut că dacă practici un sport periculos, care ţi-ar putea dăuna sănătăţii, va trebui să returnezi toţi banii investiţi în tine".



Păi, arbitrajul nu e periculos? "E adevărat că rişti să mai iei cîte una după ceafă sau să te trezeşti cu vreo sticlă aruncată în cap, dar e o activitate care îmi place enorm şi n-am cum să mă despart de ea".





Învoită de la şcoală cînd a murit Hîldan

Roxana a resimţit teribil vestea decesului lui Hîldan, pe 5 octombrie 2000: "Eram în clasa a noua. Plîngeam împreună cu colegul meu de bancă, dinamovist şi el. Profesoara ne-a văzut şi, speriată, ne-a întrebat ce s-a întîmplat. I-am povestit de ce sîntem supăraţi şi ne-a trimis acasă. Ne-a învoit în acea zi!".



Observatorul: "Asta e cină de 3-0!"

Episod de poveste cu Roxana Bănăseanu la liga a 3-a: "Stăteam la masă cu observatorul şi, după ce am terminat, ne-a zis direct, cu bătaie către meciul de a doua zi: <Asta a fost clar cină de 3-0!>. Gazdele au învins, fără nici un fel de sprijin însă din partea brigăzii. Nu mi s-a întîmplat niciodată, dar am convingerea că există şi oferte de bani pentru arbitri. Probabil mai mult pe la unii <centrali> decît la asistenţi!".



A fost în galeria lui Dinamo

Arbitra-aviator nu ascunde că e fan Dinamo: "Mergeam peste tot cu galeria. La o partidă din Cupa României, pe care echipa a disputat-o la Brăila, trebuia să ne întîlnim în gară mai mulţi prieteni, să plecăm împreună. M-am trezit singură la tren, dar mi-am văzut de drumul meu, spre meci. M-am băgat apoi cu băieţii care veniseră de la Galaţi să susţină pe Dinamo şi a ieşit bine".        





"Pe vremea cînd eram în galeria lui Dinamo îmi plăcea mult de Mihalcea. Mi-a şi făcut cadou un tricou de-al lui, printr-un prieten"       



"La liga judeţeană mi s-a întîmplat ca un conducător să propună brigăzii zece litri de ţuică şi zece de vin ca să-l ajutăm să cîştige"



"Sînt o tipă corectă de felul meu şi mă străduiesc să nu greşesc semnalizările, fiindcă nu se cade să-ţi baţi joc de munca şi obiectivele unei echipe printr-o decizie eronată"



"Cînd am sărit cu paraşuta, am avut vreo 10-11 secunde de cădere liberă, în care poţi face ce vrei, să te rostogoleşti în toate poziţiile posibile. E o senzaţie foarte faină!"



"Unul dintre mentorii mei mi-a spus că aviaţia e un rahat plin de miere. La început lingi mierea, dar numai pînă dai de rahat. Eu încă sînt la capitolul miere!"





10 e numărul femeilor care lucrează ca pilot în aviaţia comercială din România