CÎRŢU I S-A DESTĂINUIT LUI DANIEL NANU: "Bara de la Sarajevo din '84 mi-a schimbat viaţa. În rău"

Sorin Cîrţu dezvăluie pentru Gazetă momentele de cumpănă ale carierei sale





Un şut în bară pe cînd juca la Craiova i-a adus nopţi de nesomn. Barele nimerite de jucătorii CFR-ului în această toamnă i-au provocat alte clipe de coşmar





Pentru Sorin Cîrţu, 2010 va reprezenta anul în care a antrenat în Champions League şi cel al celebrei faze în care a spart cu piciorul banca de rezerve la Basel. Fostul antrenor al CFR-ului ne dă întîlnire la una din cafenelele Craiovei. Apare şi Rodion Cămătaru. Cîrţu şi Cămătaru se întîlnesc des aici. În ziua cu pricina, Gazeta tocmai publicase o caricatură în care Sorin Cîrţu îi dă lecţii lui Mourinho la spart geamuri. "Cami" are chef de glume. "Sorine, să-ţi facă Gazeta un tablou frumos cu desenul ăsta. Cade bine de Sărbători". Apoi, către ziarist: "Am <boală> mare pe el. La cîţi interlopi are Craiova, Cîrţu e singurul oltean care a spart o bancă-n Elveţia".











- Ai vorbit destul de puţin despre ce s-a întîmplat la Basel. Şi aproape deloc după.

- Ce să spun? Să stau şi să dau tot felul de explicaţii? Nu vreau să explic, fiindcă nu vreau să înţeleagă nimeni ce a fost cu adevărat acolo. Oricum, nu ar pricepe nimeni. Doar un om care a fost pus în aceeaşi situaţie. Un moment din ăsta, o tensiune de acest gen pot înţelege doar cei care ajung să trăiască aşa ceva.



- Dar nu era un meci din cale afară de tensionat.

- Nu mă refer la meciul în sine, mă refer la toată perioada. Între 16 octombrie şi 23 noiembrie am jucat 11 meciuri, din 3 în 3 zile, şi ce meciuri! Două cu Bayern, două cu Basel, cu Roma, cu Dinamo, meciul de Cupă cu Bistriţa... Am trimis mingea de 19 ori în bară, o dată la Munchen, de două ori la Roma! Cît să rezişti? În ritmul ăsta de meciuri din 3 în 3 zile, nici antrenamente nu poţi face. Mai pune la socoteală deplasările şi vezi ce iese. Dar voi luaţi în calcul o răbufnire de moment, fără să conteze tot ce trăieşte un antrenor pe o perioadă mai lungă. Cîte se adună!





Şi-a revăzut cariera într-o secundă





- I-ai reproşat lui Traore faza de la Roma?

- Nu aşa de tare. Mi-a spus ceva de genul că nici nu l-a văzut pe Culio atît de bine plasat... Mai rău a fost la Basel, cînd l-am şi scos la pauză. I-am spus la cabine; "Băi, ce faci, că pierzi toate mingile? Îţi mai dau 15 minute în repriza a doua, să văd cu ce mă ajuţi şi tu pe mine, cu ce ajuţi tu echipa!". Iar el, sanchi: "Bine, atunci nu mai joc". Eu ce să zic? "Bine, mă, nu mai juca!". Şi l-am băgat pe Bjelanovici. I-am făcut, cît am stat la Cluj, 3 referate lui Traore. Două pentru întîrzieri şi unul pentru faza asta de la Basel. Pe de altă parte, ce să-i ceri? E tînăr, are 20 de ani, a venit la CFR fără vreo altă pregătire.



- Iuliu Mureşan zice că a venit în şlapi, deşi era iarnă, că mînca pizza cu pîine şi un platou cu aripioare de pui...

- Poftim! E totuşi de viitor, are o foarte mare uşurinţă în a-şi crea ocazii.



- Ne întoarcem la Basel?

- Păi, numai acolo am răms. Ce vrei mai mult?



- De ce ai spart geamul?

- Bun. S-o luăm uşor. Era 1-0 pentru ei şi alergam după egalare. Făcusem două schimbări, o fac şi pe a treia. Intră Sforzini. La vreo 30 de secunde, se accidentează Bastos. Primele îngrijiri, apoi doctorul şi Bjelanovici fac semne pentru schimbare. Îţi dai seama? La 30 de secunde după ce o făcusem pe a treia. "De unde, frate, să mai fac schimbare?" Le-am strigat în disperare şi lor. Eram la doi metri de arbitrul de rezervă, ne uitam unul la altul, parcă şi el conştientiza. "De unde atîta ghinion?". Plus că îl mai aveam şi pe Costa cu întindere, juca mai mult într-un picior, pînă la urmă s-a ales cu ruptură. E, parcă mi-a trecut prin faţă toată cariera, numai ghinioane şi neşansă! Şi mi-am vărsat nervii pe geamul ăla! Dar, uite, arbitrul de rezervă a înţeles, a venit la mine, mi-a zis: "Stai calm, altfel trebuie să scriu în raport!". Nici nu m-a dat afară de pe bancă.





"În România, mi-aţi fi tăiat piciorul"





- După meci ai vorbit cu Arpad Paszkany, cu Iuliu Mureşan?

- Cu Paszkany, nu, el a plecat direct la Milano. A doua zi, la Cluj, n-a fost nici un fel de problemă. Mureşan a şi anunţat că rămîn în continuare. Apoi, seara, mi-a telefonat şi mi-a zis că, vezi Doamne!, sponsorii au altă poziţie, că e în discuţie imaginea clubului şi aşa mai departe. I-am zis "bine, domn'e, ne înţelegem şi la revedere!". Eu nu m-am rugat de nimeni în viaţa mea, n-am stat cu forţa. Dar, apropo, uite că UEFA m-a judecat pe mine mai blînd decît pe Mourinho. Mi-au dat o etapă şi 10.000 de euro amendă, iar lui, pentru că i-a învăţat pe ai săi să ia cartonaşe galbene în meciul cu Ajax din Champions League, i-au dat două etape şi 40.000 de euro. Bine că m-aţi judecat voi, ziariştii, că mi-aţi fi tăiat piciorul! "Cu ce picior a dat în geam?>. "Cu dreptul". "Să i se taie dreptul!". Adevărul e că am avut un an cumplit. Doar în 1997 am mai păţit aşa.



- ?

- Fii atent! În primăvară, retrogradez cu Pandurii. Dar în ce condiţii! La Mediaş, îşi dă Popete autogol. Vin acasă şi fac egal cu Iaşiul. Mi-a dat gol Viveiros. Era de doi ani în România şi nu marcase niciodată. A şutat direct în vinclu, în minutul 92! În Giuleşti, pierd în minutul 88, îmi dă gol Săpunaru!











1997, alt an cu ghinion





- Ce-i cu 1997?

- Alt an! În primăvară, am pierdut promovarea în "A", cu Extensiv. În faţa lui CSM Reşiţa. În tur, pierduseră la Reşiţa cu 1-0, nu eram eu la ei. La retur, în Valea Roşie, ocazii peste ocazii, ratări, bare, şi abia batem cu 2-1. Insuficient, la egalitate de puncte se lua rezultatul direct. În vară am plecat în Grecia, la Veria. Ce mi s-a întîmplat şi pe acolo... Un singur exemplu. La un meci acasă am jucat 11 la 10, am avut 17 mari ocazii (silabiseşte "şap-te-spre-ze-ce") şi am făcut 1-1!



- Nu-ţi aminteşti nici un meci cu noroc?

- Absolut nici unul! Parcă la Mioveni, un joc cu Iaşiul, 2-1, am dat golul doi în ultimul minut, dar am avut ocazii... Nu, nu-mi amintesc. Şi antrenez din 1986. Plus arbitrii! Uite, Balaj a ieşit arbitrul anului! Ăsta, care a făcut praf două meciuri în trei zile. Pe noi, în Cupă, cu Bistriţa, iar apoi Dinamo - Craiova. La CFR cu Gloria i-a pus Iuliu Mureşan caseta. La o lovitură liberă indiscutabilă pentru noi la 17 metri, ştii ce zis? "N-am dat, că prea cereau jucătorii voştri să dau lovitura! Şi n-am vrut să le fac pe plac". Auzi explicaţie! Şi l-am mai văzut acum, de curînd, cum se mai lamenta el că un arbitru ia 1.000 de euro pe lună după ce-şi achită totul la un meci. Mamă, ce milă mi s-a mai făcut! Păi, şi ce, mă, dacă-ţi rămîn două sau trei mii arbitrezi mai bine? Tot aşa arbitrează, îţi spun eu!





"După Sarajevo nu mai dormeam"





- Cum a fost în 1984, cu bara de la Sarajevo?

- Cred că multe mi s-au tras de la bara aia. Cîştigaserăm la Craiova cu 2-0. La ei mi-am creat o ocazie bună, după un dribling am ajuns în colţul careului mare, am şutat, dar mingea a trăsnit bara. Avusesem o toamnă excelentă, gol cu Betis Sevilla, gol acasă şi în deplasare cu Olympiakos Pireu, ambele meciuri cîştigate cu 1-0. Dacă marcam şi la Sarajevo, Zeleznicear nu ne-ar mai fi eliminat. Aşa, am pierdut cu 4-0 şi ne-au scos. Am fi mers în primăvara Cupei UEFA şi cine ştie?



- Atît de mult te-a afectat?

- Da, după meci am început să nu mai dorm nopţile. Mă trezeam şi mă tot gîndeam la bara aia. La ce era să mă gîndesc? Practic, la puţin timp m-am şi lăsat de fotbal. Am plecat la Electroputere, antrenor şi jucător, acolo era alt nivel. Eu mai avusesem probleme şi înainte, cam o dată la 6 luni mă trezeam cu tahicardie. Bătea inima repede, aveam puls 130-150. Nu în timpul meciurilor, numai la antrenamente. Se acumula oboseala, stresul. Toate astea contează şi acum. De aia spun, cînd judeci un antrenor, mai trebuie să ţii cont şi de tot ce i s-a întîmplat omului.





"Cît ne-au costat pe mine şi pe CFR barele din toamna asta... Doar cele de la Roma şi Munchen puteau valora milioane de euro!"



"Ca antrenor, contează şi norocul, şi jucătorii pe care-i ai. Pe Iordănescu l-au protejat rugăciunile, dar norocul lui s-a numit Hagi, Popescu, Petrescu..."





12 centimetri este grosimea maximă a barei unei porţi de fotbal









A deschis cofetărie

În timpul liber pe care-l are după plecarea de la CFR, Sorin Cîrţu i-a deschis Ligiei, fata sa cea mică (foto) o cofetărie, "Carul sub stele", pe Calea Unirii, artera de promenadă a Craiovei. "Am cumpărat spaţiul de la Cristi Borcea, pe bani grei. Bine că i-am bătut pe cei de la Dinamo la Cluj, 1-0, altfel <prietenii> mei de pe acolo cine ştie ce ar mai fi inventat!".





"Cînd nu antrenez, stau mult la tv, pe Discovery, pe History... Mă fascinează filmele despre Lenin, Mao, despre Mafia"









"Am văzut «Moromeţii» de 15 ori!"

În mansarda vilei sale din Bănie, Sorin Cîrţu are amenajat un mic studio. Plasmă, rafturi pline de DVD-uri cu filme ori meciuri de fotbal. "Sînt <mort> după filme. Tot felul. Mă dau în vînd după cele româneşti. Am văzut <Cel mai iubit dintre pămînteni" de vreo 15 ori. Fantastic cum joacă Iordache! Şi <Moromeţii>, la fel. Între <Moromeţii> şi un meci, dacă nu e vreun derby, aleg filmul. Cînd îl văd pe Rebengiuc cum trage din ţigară, parcă-i văd pe ai mei de la Orodel, unde-mi petreceam eu vacanţele", spune Cîrţu, simulînd cum trage Victor Rebengiuc din ţigară (foto).





"Îmi amintesc cînd s-a anunţat la Orodel colectivizarea. În '62, aveam 7 ani. Taică-meu a plîns de necaz. Avea o livadă cu vreo 300 de pruni. Noaptea se ducea pe furiş şi mai tăia din ei, să rămînă cît mai puţini la comunişti"





CV Sorin Cîrţu



- născut: 12.11.1955

- a jucat la: U Craiova şi la Electroputere Craiova

- 6 trofee cîştigate: 2 titluri şi 4 Cupe cu U Craiova

- semifinalist al Cupei UEFA ('83)

- meciuri / goluri în Liga 1: 283 / 107

- meciuri / goluri în cupele europene: 37 / 11

- meciuri / goluri la "naţională": 7 / 0

- a antrenat pe: Electroputere, U Craiova, România U21, Rapid, Extensiv, Veria (Grecia), Oţelul, FC Argeş, Poli Timişoara, FC Naţional, Dacia Mioveni, Pandurii, CFR

- 2 trofee cucerite: un titlu şi o Cupă cu U Craiova (1991)